ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 472 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul D.M.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) din același cod. Pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 august 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.250.253 lei cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii, despăgubiri civile pentru partea vătămată Spitalul județean Târgoviște. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: La data de 15 august 2004, inculpatul care locuia în același imobil cu bunica sa D.M., din comuna Braniștea, a consumat băuturi alcoolice, după care, deranjat de cererea acesteia de a servi masa împreună, a devenit violent și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele și apoi, cu o bucată de lemn. Deși lovită, victima a fost forțată de către inculpat să se deplaseze la o vecină, martora G.M.L., să-i ceară 50.000 lei împrumut pentru ca acesta să meargă să mai bea la bufetul din comună.

Întrucât partea vătămată avea urme de lovituri și sângera în zona frunții, vorbind și respirând greu, martora a alertat salvarea, iar partea vătămată a fost transportată de urgență la Spitalul județean Târgoviște. Certificatul medico-legal a înscris că victima a fost internată cu echimoze și escoriații în zona hemitoracelui și antebrațului, fracturi multiple ale coastelor și traumatism cranio-facial, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, pentru vindecare fiind necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile au pus în primejdie viața victimei. Situația de fapt a fost stabilită în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor G.M.L., M.C.

și M.L., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 1 din 3 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat ce viza reducerea pedepsei. S-a considerat de instanța de control judiciar că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu gravitatea faptei comise de inculpat împotriva bunicii lui în vârstă de 84 ani și de circumstanțele personale ale acestuia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.M.C. care, invocând dispozițiile art. 383 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa principală aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei. Recursul declarat nu este fondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportând cauzei aceste dispoziții legale se reține că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, respectiv, prin săvârșirea ei a fost atinsă integritatea fizică a persoanei (victima este și bunica inculpatului), aceasta neprovocând în nici un mod reacția agresivă a inculpatului.

În același context, instanța a acordat semnificație juridică și persoanei inculpatului, fără antecedente penale și sincer pe parcursul derulării procesului penal, pedeapsa aplicată fiind astfel corect individualizată. Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.C. împotriva deciziei penale nr. 1 din 3 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 august 2004 la 24 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.