ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 472

din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul D.M.C. la

7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit.

c) din același cod.

Pe latură civilă s-a

constatat că partea vătămată D.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a

dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 august 2004 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 5.250.253 lei cu dobânzile legale de la data rămânerii

definitive a hotărârii, despăgubiri civile pentru partea vătămată Spitalul

județean Târgoviște.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 15 august 2004,

inculpatul care locuia în același imobil cu bunica sa D.M., din comuna

Braniștea, a consumat băuturi alcoolice, după care, deranjat de cererea

acesteia de a servi masa împreună, a devenit violent și i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii și picioarele și apoi, cu o bucată de lemn.

Deși lovită, victima a fost

forțată de către inculpat să se deplaseze la o vecină, martora G.M.L., să-i

ceară 50.000 lei împrumut pentru ca acesta să meargă să mai bea la bufetul din

comună.

Întrucât partea vătămată

avea urme de lovituri și sângera în zona frunții, vorbind și respirând greu,

martora a alertat salvarea, iar partea vătămată a fost transportată de urgență

la Spitalul județean Târgoviște.

Certificatul medico-legal a

înscris că victima a fost internată cu echimoze și escoriații în zona

hemitoracelui și antebrațului, fracturi multiple ale coastelor și traumatism

cranio-facial, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur,

pentru vindecare fiind necesare 30-35 zile de îngrijiri medicale.

S-a concluzionat că

leziunile au pus în primejdie viața victimei.

Situația de fapt a fost

stabilită în baza procesului-verbal de constatare întocmit de organele de

urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor martorilor

G.M.L., M.C. și M.L., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 1 din 3 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat ce viza reducerea pedepsei.

S-a considerat de instanța

de control judiciar că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu

gravitatea faptei comise de inculpat împotriva bunicii lui în vârstă de 84 ani

și de circumstanțele personale ale acestuia.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs în termen legal inculpatul D.M.C. care, invocând dispozițiile

art. 383

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa

principală aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat nu este

fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

De asemenea, potrivit art.

52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei aceste

dispoziții legale se reține că fapta prezintă un grad ridicat de pericol

social, respectiv, prin săvârșirea ei a fost atinsă integritatea fizică a

persoanei (victima este și bunica inculpatului), aceasta neprovocând în nici un

mod reacția agresivă a inculpatului.

În același context, instanța

a acordat semnificație juridică și persoanei inculpatului, fără antecedente

penale și sincer pe parcursul derulării procesului penal, pedeapsa aplicată

fiind astfel corect individualizată.

Întrucât motivul de casare

invocat este neîntemeiat, iar din actele și lucrările dosarului nu rezultă

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul, cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.C. împotriva deciziei penale nr.

1 din 3 ianuarie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 august 2004 la 24 februarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.