ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6930/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 10 decembrie

2004, pronunțată în dosarul nr. 10675/2004, Curtea de Apel Ploiești, conform

art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., verificând din oficiu

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului D.M.C., în baza

art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii

arestării preventive luată împotriva acestuia.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, susținând că nu se mai mențin temeiurile care au

stat la baza arestării preventive.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă că prin

sentința penală nr. 472 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția

penală, l-a condamnat pe inculpatul D.M.C. la 7 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 alin.

(1) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.

S-a reținut în esență că, la data de

15 august 2004, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice a aplicat cu

pumnii și picioarele lovituri, ce au vizat regiuni vitale ale corpului, care au

pus în primejdie viața părții vătămate D.M. (bunica acestuia) și au necesitat

30-35 zile îngrijiri medicale.

Măsura arestării preventive a fost

legal dispusă și prelungită în faza de urmărire penală și apoi menținută în

cursul judecății.

Instanța de apel la data

înregistrării dosarului verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia

arestării preventive a menținut conform art. 300

1

alin. (3) C. proc.

pen., măsura arestării preventive, constatând că subzistă temeiurile care au

stat la baza acesteia și că se impune privarea în continuare de libertate a

inculpatului.

Cum, potrivit art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) din

același cod, măsura arestării se menține când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, soluția

instanței de apel este temeinică și legală.

Întrucât din examinarea cauzei nu

rezultă nici existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M.C. împotriva încheierii de ședință din 10 decembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 10675/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 decembrie 2004.