ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1872/2009

Asupra

recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 8 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul penal nr. 6267/105/2008, s-a

dispus - printre altele - menținerea măsurii arestării preventive, în

conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen. raportat la art. 160/b alin.

(1) și (3) C. proc. pen.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată

cu respectarea dispozițiilor

legale, impunându-se menținerea, în

continuare, a stării de arest.

Împotriva

încheierii pronunțată la data de 8 mai 2009 de către Curtea de Apel Ploiești a

declarat recurs inculpatul D.P. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării

să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă

pericol pentru ordinea publică.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen.

, constată că recursul este nefondat pentru

următoarele

considerente:

Prin

sentința penală nr. 116 din 20 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Prahova în dosarul nr. 6267/10572008,

s-a dispus condamnarea

inculpatului D.P.

la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

omor calificat prevăzută de art.

20 C. pen. rap. la art. 174 și art. 175

lit. c) C. pen.

În

fapt, s-a reținut că inculpatul D.P. locuiește în aceeași curte cu fiul său,

victima D.I.

În seara zilei de 17 august 2008, pe fondul unor

discuții contradictorii

inculpatul a luat de pe masă un

cuțit lovindu-și fiul, de două ori, în zona abdominală și în zona pieptului.

Leziunile provocate i-au pus viața în primejdie necesitând pentru vindecare un

număr de 35- 40 zile îngrijiri medicale.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul D.P.

La termenul din 8 mai 2009, fixat pentru

judecarea apelului, instanța

de control judiciar,

verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de

arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu

privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiile art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în

exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform

alin. (3) al aceluiași articol ,,când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive".

În cauză, instanța de apel a procedat la

efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că

temeiurile de fapt și de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat

la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în

continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările

concrete de comitere a faptei - inculpatul, pe fondul unor discuții

contradictorii cu fiul său, a lovit victima

în

mod repetat, leziunile cauzate punându-i în pericol viața - apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret

pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a

dispus condamnarea

inculpatului, hotărârea

de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un

temei suficient de

puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită,

respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că

hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil,

limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția

instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta

Curte, în conformitate cu

dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva încheierii

din

8 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești pronunțată în dosarul nr. 6267/105/2008.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat D.P.

împotriva încheierii din 8 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești , secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6267/105/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.