ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 524

din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, inculpatul D.G., a

fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru comiterea a

două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209

alin. (1) lit. b), e) și g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 și

art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și

în infracțiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 180 alin.

(2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a

încetat procesul penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (1) și

art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate

N.N. și B.I. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei și un pachet de țigări

Kent sau c/val. acestuia.

Conform art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acesteia de

la 26 ianuarie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 600.000 lei onorariu

pentru apărător din oficiu.

Pentru a pronunța o atare

sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că

în seara zilei de 26 ianuarie 2003, inculpatul D.G., împreună cu nepotul său

D.M. și cu concubinele lor, după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice,

s-au hotărât să meargă la mormântul fratelui său D.A., victima unei infracțiuni

de omor, săvârșit la începutul anului 2003.

Ajunși pe strada Tudor

Vladimirescu din Târgoviște, s-au întâlnit cu martorul R.A., căruia inculpatul

și nepotul său i-au reproșat o presupusă complicitate la fapta a cărei victimă

a fost D.A.

După o scurtă altercație, în

care a fost lovit de D.M., martorul R.A. a fugit către sediul Inspectoratului

de Poliție Dâmbovița.

În continuare, inculpatul

D.G. a intrat în restaurantul A. convins fiind că martorul R.A. se va afla

acolo, în compania altor persoane.

În local, inculpatul i-a

întâlnit pe N.N., G.M.I. și B.I., cărora le-a reproșat că au băut împreună cu

martorul R.A., situație în care inculpatul a lovit cu cuțitul pe N.N. și pe

G.M.I., care s-au ridicat și au părăsit localul, în timp ce B.I. s-a refugiat

către bucătăria restaurantului.

De pe masa celor trei

consumatori, inculpatul și-a însușit o bancnotă de 100.000 lei și un pachet de

țigări Kent.

În urma loviturilor aplicate

de către inculpat, N.N. și G.M.I. au suferit leziuni, pentru vindecarea cărora,

primului i-au fost necesare 5 – 7 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o ca fiind

nelegală și netemeinică, sub aspectul încadrării juridice a faptei, susținând

că, în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice

conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea

de furt calificat și lovire.

S-a susținut că, inculpatul

prin violență, respectiv prin aplicarea loviturilor de cuțit asupra părților

vătămate, și-a însușit de pe masa acestora, unde au consumat băuturi alcoolice

în local, suma de 100.000 lei, care urma să fie achitată pentru băutura

consumată și un pachet de țigări Kent.

S-a solicitat admiterea

apelului, desființarea în parte a sentinței și conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de lovire și furt calificat,

în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum și

înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 46

din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de

parchet, împotriva sentinței, pe care a desființat-o, în parte, în latura

penală și în consecință:

Conform art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunile de furt calificat și

lovire, în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și în

baza acestui text de lege, l-a condamnat pe inculpatul D.G. la 7 ani

închisoare.

S-a înlăturat aplicarea art.

74 și art. 76 lit. c) C. pen. și a art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

S-a menținut măsura

arestării preventive și s-a computat detenția preventivă, de la 26 ianuarie

2003, la zi.

S-a dispus ca plata sumei de

400.000 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, să se facă din

fondul Ministerului Justiției.

Se motivează că, în cauză,

amenințările cu cuțitul și violențele exercitate de inculpat au produs părților

vătămate o stare puternică de temere, iar însușirea bunurilor aflate pe masa

din local, s-a realizat urmare a comportamentului agresiv al inculpatului.

Cum cele două activități

materiale s-au desfășurat neîntrerupt, în același loc, instanța de apel a

considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie.

Împotriva deciziilor

instanței de apel, a declarat recurs inculpatul și a invocat cazul de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 17 C. proc. pen., susținând că

greșit a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea

hotărârii primei instanțe, întrucât apelul a fost greșit admis.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin

întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare

de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de

întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau

pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și

asigure scăparea.

În cauză, se constată că

inculpatul a intrat în restaurant, convins fiind de faptul că martorul R.A., cu

care avusese conflict, se refugiase acolo.

În local, a întâlnit părțile

vătămate N.N., G.M.I. și B.I., care ședeau la o masă, cărora le-a reproșat că

au băut împreună cu R.A. și a hotărât să-i pedepsească pentru această faptă,

lovind cu cuțitul pe primii doi.

În fața acestei agresiuni,

părțile vătămate s-au ridicat de la masă și N.N. și G.M.I. au părăsit localul,

iar B.I. s-a ascuns în bucătărie.

Văzând că de la părțile

vătămate, rămăsese pe masă, suma de 100.000 lei și un pachet de țigări Kent,

inculpatul a luat hotărârea de a și le însuși și a procedat la însușirea

acestora.

Este, deci, vorba de fapte

distincte, lovire și furt calificat (câte două fapte), comise în baza unor

rezoluții delictuoase distincte, actele de violență fiind comise pentru că

părțile vătămate erau în legături apropiate cu martorul R.A., cu care

inculpatul avusese conflict, iar intenția de furt a survenit ulterior după ce

părțile vătămate părăseau localul, abandonând pe masă banii și pachetul de

țigări.

Violențele nu au fost

săvârșite pentru a se comite furtul și nici pentru ca inculpatul să-și asigure

scăparea.

Așa fiind, corect prima

instanță a încadrat faptele în două infracțiuni de furt calificat (părți

vătămate N.N. și B.I.), condamnându-i conform textelor care au fost arătate mai

sus, la câte 2 ani închisoare.

Totodată, a încadrat corect

și faptele de lovire și alte violențe, asupra părților vătămate G.M.I. și N.N.

și constatând că părțile vătămate nu au formulat plângeri prealabile, a încetat

procesul penal.

Sentința este, deci, legală

și temeinică, iar decizia instanței de apel este greșită, apelul parchetului

fiind eronat admis.

Pentru aceste considerente,

urmează ca în baza art. 385

15

,

pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia atacată și

menține sentința, apelul fiind greșit admis.

Din durata pedepsei aplicate

de prima instanță, se va deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 26

ianuarie 2003, la zi.

Onorariul de avocat în sumă

de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a recurentului, urmează a se plăti

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 9 februarie 2004 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și menține

dispozițiile sentinței penale nr. 524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului

Dâmbovița.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2003 la

22 aprilie 2004.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 aprilie 2004.