ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2175/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 524 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, inculpatul D.G., a fost condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. b), e) și g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și în infracțiunile de lovire prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada executării pedepsei. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. (1) și art. 180 alin. (2) C. pen. S-a luat act că părțile vătămate N.N. și B.I. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei și un pachet de țigări Kent sau c/val. acestuia. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă a acesteia de la 26 ianuarie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 600.000 lei onorariu pentru apărător din oficiu. Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că în seara zilei de 26 ianuarie 2003, inculpatul D.G., împreună cu nepotul său D.M. și cu concubinele lor, după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice, s-au hotărât să meargă la mormântul fratelui său D.A., victima unei infracțiuni de omor, săvârșit la începutul anului 2003. Ajunși pe strada Tudor Vladimirescu din Târgoviște, s-au întâlnit cu martorul R.A., căruia inculpatul și nepotul său i-au reproșat o presupusă complicitate la fapta a cărei victimă a fost D.A.

După o scurtă altercație, în care a fost lovit de D.M., martorul R.A. a fugit către sediul Inspectoratului de Poliție Dâmbovița. În continuare, inculpatul D.G. a intrat în restaurantul A. convins fiind că martorul R.A. se va afla acolo, în compania altor persoane. În local, inculpatul i-a întâlnit pe N.N., G.M.I. și B.I., cărora le-a reproșat că au băut împreună cu martorul R.A., situație în care inculpatul a lovit cu cuțitul pe N.N. și pe G.M.I., care s-au ridicat și au părăsit localul, în timp ce B.I. s-a refugiat către bucătăria restaurantului. De pe masa celor trei consumatori, inculpatul și-a însușit o bancnotă de 100.000 lei și un pachet de țigări Kent. În urma loviturilor aplicate de către inculpat, N.N.

și G.M.I. au suferit leziuni, pentru vindecarea cărora, primului i-au fost necesare 5 – 7 zile de îngrijiri medicale. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul încadrării juridice a faptei, susținând că, în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de furt calificat și lovire. S-a susținut că, inculpatul prin violență, respectiv prin aplicarea loviturilor de cuțit asupra părților vătămate, și-a însușit de pe masa acestora, unde au consumat băuturi alcoolice în local, suma de 100.000 lei, care urma să fie achitată pentru băutura consumată și un pachet de țigări Kent.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de lovire și furt calificat, în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 46 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de parchet, împotriva sentinței, pe care a desființat-o, în parte, în latura penală și în consecință: Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunile de furt calificat și lovire, în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și în baza acestui text de lege, l-a condamnat pe inculpatul D.G. la 7 ani închisoare. S-a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și a art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. S-a menținut măsura arestării preventive și s-a computat detenția preventivă, de la 26 ianuarie 2003, la zi. S-a dispus ca plata sumei de 400.000 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu, să se facă din fondul Ministerului Justiției. Se motivează că, în cauză, amenințările cu cuțitul și violențele exercitate de inculpat au produs părților vătămate o stare puternică de temere, iar însușirea bunurilor aflate pe masa din local, s-a realizat urmare a comportamentului agresiv al inculpatului.

Cum cele două activități materiale s-au desfășurat neîntrerupt, în același loc, instanța de apel a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Împotriva deciziilor instanței de apel, a declarat recurs inculpatul și a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1), pct. 17 C. proc. pen., susținând că greșit a fost schimbată încadrarea juridică în infracțiunea de tâlhărie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, întrucât apelul a fost greșit admis. Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. În cauză, se constată că inculpatul a intrat în restaurant, convins fiind de faptul că martorul R.A., cu care avusese conflict, se refugiase acolo. În local, a întâlnit părțile vătămate N.N., G.M.I. și B.I., care ședeau la o masă, cărora le-a reproșat că au băut împreună cu R.A. și a hotărât să-i pedepsească pentru această faptă, lovind cu cuțitul pe primii doi.

În fața acestei agresiuni, părțile vătămate s-au ridicat de la masă și N.N. și G.M.I. au părăsit localul, iar B.I. s-a ascuns în bucătărie. Văzând că de la părțile vătămate, rămăsese pe masă, suma de 100.000 lei și un pachet de țigări Kent, inculpatul a luat hotărârea de a și le însuși și a procedat la însușirea acestora. Este, deci, vorba de fapte distincte, lovire și furt calificat (câte două fapte), comise în baza unor rezoluții delictuoase distincte, actele de violență fiind comise pentru că părțile vătămate erau în legături apropiate cu martorul R.A., cu care inculpatul avusese conflict, iar intenția de furt a survenit ulterior după ce părțile vătămate părăseau localul, abandonând pe masă banii și pachetul de țigări.

Violențele nu au fost săvârșite pentru a se comite furtul și nici pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea. Așa fiind, corect prima instanță a încadrat faptele în două infracțiuni de furt calificat (părți vătămate N.N. și B.I.), condamnându-i conform textelor care au fost arătate mai sus, la câte 2 ani închisoare. Totodată, a încadrat corect și faptele de lovire și alte violențe, asupra părților vătămate G.M.I. și N.N. și constatând că părțile vătămate nu au formulat plângeri prealabile, a încetat procesul penal. Sentința este, deci, legală și temeinică, iar decizia instanței de apel este greșită, apelul parchetului fiind eronat admis. Pentru aceste considerente, urmează ca în baza art. 385 15 , pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa decizia atacată și menține sentința, apelul fiind greșit admis. Din durata pedepsei aplicate de prima instanță, se va deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 26 ianuarie 2003, la zi. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a recurentului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 46 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și menține dispozițiile sentinței penale nr. 524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 26 ianuarie 2003 la 22 aprilie 2004. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2004.