ÎCCJ, decizie (scj.ro #84490)

Furt.

Tâlhărie. Întrebuințare de violențe. Intenție

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea specială.

Infracțiuni

contra

patrimoniului. Furtul. Tâlhăria

Indice alfabetic:

Drept penal

- furt calificat

- tâlhărie

C. pen

., art. 180, art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. b), e), g),

art. 211 alin. (2) lit. b), c), art. 211 alin. (2

1

) lit. b)

Infracțiunea de tâlhărie se caracterizează, sub raport subiectiv, prin

scopul în care făptuitorul întrebuințează violența sau amenințarea: săvârșirea

furtului, înlăturarea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării

În cazul în care prin violențe sau amenințări nu se urmărește un

atare scop, dar după agresarea persoanei vătămate făptuitorul sustrage bunuri

ale acesteia, în baza unei rezoluții distincte, intervenite ulterior agresiunii,

faptele constituie infracțiunea de furt în concurs real cu una din

infracțiunile contra persoanei prevăzute de lege.

I.C.C.J.,

secția penală, decizia nr. 2175 din 22 aprilie 2004

Prin sentința penală nr.

524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul D.G. a fost

condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prevăzute în

art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), e) și g) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în

art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) din același

cod.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

b)  raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat

procesul penal pentru infracțiunile prevăzute în art. 180 alin. (1) și în art.

180 alin. (2) C. pen.

Instanța a reținut că, în

seara zilei de 26 ianuarie 2003, pe stradă, inculpatul a avut o altercație cu

R.A. care, de teamă, a fugit.

Inculpatul a intrat în

restaurantul din apropiere crezând că R.A. se află acolo. În local, inculpatul

a reproșat unor consumatori că au băut împreună cu R.A., și a lovit cu cuțitul

două persoane care au părăsit localul.

De pe masa celor doi

consumatori inculpatul și-a însușit o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet

de țigări.

În urma loviturilor

aplicate de către inculpat, N.N. și G.M. au suferit leziuni pentru vindecarea

cărora au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 46

din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de

procuror, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de furt calificat și

lovire în infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen. și în baza  acestor texte de

lege a condamnat pe inculpat.

Recursul declarat de inculpat

este fondat.

Potrivit  art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul

săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și

asigure scăparea.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat în restaurant,

convins că martorul R.A., cu care avusese un conflict, se află acolo.

În local a întâlnit părțile vătămate cărora le-a reproșat că au băut împreună

cu R.A. și a hotărât să-i pedepsească, lovindu-i cu cuțitul.În fața acestei

agresiuni, părțile vătămate au  părăsit localul.

Văzând că  rămăsese pe masă o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet de

țigări, inculpatul a luat hotărârea de a le însuși.

Este, deci, vorba de fapte distincte, lovire și furt calificat, câte două

fapte, comise în baza unor rezoluții distincte, actele de violență fiind comise

pentru că părțile vătămate aveau presupuse legături cu R.A., intenția de

furt  survenind după ce acestea părăsiseră localul, abandonând pe masă

banii și țigările. Ca atare, violențele nu au fost săvârșite pentru

comiterea  furtului și nici pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea.

Așa fiind, corect prima instanță a încadrat faptele în câte două infracțiuni de

furt calificat  și de lovire a  părților vătămate; constatând că

acestea nu au formulat plângeri, a încetat procesul penal potrivit legii.

Sentința fiind, deci, legală și temeinică, iar decizia instanței de apel

greșită în drept, recursul inculpatului a fost admis, s-a casat decizia atacată

și s-a menținut sentința pronunțată de tribunal.