ÎCCJ, decizie (scj.ro #84490)

Furt. Tâlhărie. Întrebuințare de violențe. Intenție Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Furtul. Tâlhăria Indice alfabetic: Drept penal - furt calificat - tâlhărie C. pen ., art. 180, art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. b), e), g), art. 211 alin. (2) lit. b), c), art. 211 alin. (2 1 ) lit. b) Infracțiunea de tâlhărie se caracterizează, sub raport subiectiv, prin scopul în care făptuitorul întrebuințează violența sau amenințarea: săvârșirea furtului, înlăturarea urmelor infracțiunii sau asigurarea scăpării În cazul în care prin violențe sau amenințări nu se urmărește un atare scop, dar după agresarea persoanei vătămate făptuitorul sustrage bunuri ale acesteia, în baza unei rezoluții distincte, intervenite ulterior agresiunii, faptele constituie infracțiunea de furt în concurs real cu una din infracțiunile contra persoanei prevăzute de lege.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2175 din 22 aprilie 2004 Prin sentința penală nr. 524 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, inculpatul D.G. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prevăzute în art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b), e) și g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) din același cod. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracțiunile prevăzute în art. 180 alin. (1) și în art. 180 alin. (2) C. pen. Instanța a reținut că, în seara zilei de 26 ianuarie 2003, pe stradă, inculpatul a avut o altercație cu R.A.

care, de teamă, a fugit. Inculpatul a intrat în restaurantul din apropiere crezând că R.A. se află acolo. În local, inculpatul a reproșat unor consumatori că au băut împreună cu R.A., și a lovit cu cuțitul două persoane care au părăsit localul. De pe masa celor doi consumatori inculpatul și-a însușit o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet de țigări. În urma loviturilor aplicate de către inculpat, N.N. și G.M. au suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 5-7 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 46 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de procuror, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile de furt calificat și lovire în infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen.

și în baza acestor texte de lege a condamnat pe inculpat. Recursul declarat de inculpat este fondat. Potrivit art. 211 C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a intrat în restaurant, convins că martorul R.A., cu care avusese un conflict, se află acolo. În local a întâlnit părțile vătămate cărora le-a reproșat că au băut împreună cu R.A.

și a hotărât să-i pedepsească, lovindu-i cu cuțitul.În fața acestei agresiuni, părțile vătămate au părăsit localul. Văzând că rămăsese pe masă o bancnotă de 100.000 de lei și un pachet de țigări, inculpatul a luat hotărârea de a le însuși. Este, deci, vorba de fapte distincte, lovire și furt calificat, câte două fapte, comise în baza unor rezoluții distincte, actele de violență fiind comise pentru că părțile vătămate aveau presupuse legături cu R.A., intenția de furt survenind după ce acestea părăsiseră localul, abandonând pe masă banii și țigările. Ca atare, violențele nu au fost săvârșite pentru comiterea furtului și nici pentru ca inculpatul să-și asigure scăparea. Așa fiind, corect prima instanță a încadrat faptele în câte două infracțiuni de furt calificat și de lovire a părților vătămate; constatând că acestea nu au formulat plângeri, a încetat procesul penal potrivit legii.

Sentința fiind, deci, legală și temeinică, iar decizia instanței de apel greșită în drept, recursul inculpatului a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a menținut sentința pronunțată de tribunal.