ÎCCJ, decizie (scj.ro #84566)

Tâlhărie. Furt. Acte de violență

Cuprins pe materii

:  Drept penal.

Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic

: Drept penal

- tâlhărie

- furt

C. pen

., art. 211, art. 208

Smulgerea unui obiect din mâna persoanei vătămate care, opunându-se, rămâne cu

o parte a acestuia în mână, impune concluzia că acțiunea făptuitorului a fost

violentă, ceea ce caracterizează fapta ca tâlhărie; este greșită, deci,

considerarea faptei drept furt săvârșit printr-o acțiune brutală numai asupra

obiectului, iar nu asupra persoanei.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

6544 din 7 decembrie 2004

Prin sentința nr. 577 din 29 aprilie 2004,Tribunalul București, secția I

penală, a condamnat pe inculpatul M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. d) și e), cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Instanța a reținut că, în seara de 25 noiembrie 2000, în timp ce se deplasa pe

un bulevard din centrul capitalei, inculpatul a venit în spatele părții

vătămate G.T. și i-a smuls din mână telefonul mobil la care vorbea.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 559 din 23

iulie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a schimbat încadrarea juridică

a faptei, în infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1)

raportat la art. 209 alin. (1) lit. d) și g), cu aplicarea art. 13 C. pen.,

texte de lege în temeiul cărora a condamnat pe inculpat.

Instanța de apel a motivat această soluție cu aceea că partea vătămată a fost

luată prin surprindere de inculpat, care s-a deplasat prin spatele ei,

neexistând nici un act de violență sau de amenințare exercitat de inculpat.

În accepțiunea curții de apel, smulgerea prin surprindere a telefonului mobil

de către inculpat din mâna părții vătămate în loc public constituie

infracțiunea de furt calificat, deoarece nu orice acțiune brutală prin care se

tinde la sustragerea ilicită a unui bun mobil constituie violență în sensul

art. 211 C. pen., ci numai aceea care, aplicându-se asupra unei persoane,

este îndreptată către înfrângerea unei împotriviri din partea sa, în scopul

abandonării lucrului în mâinile agresorului.

Recursul declarat de procuror este fondat.

Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a ajuns în

spatele părții vătămate, i-a smuls din mână telefonul mobil la care vorbea;

opunând rezistență capacul protector al tastelor a rămas în mâna acesteia, după

care inculpatul a fugit.

Rezultă, deci, că deposedarea părții vătămate de telefon a fost făcută prin

exercitarea de violență, ceea ce corespunde din punct de vedere obiectiv

elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Apreciind în mod greșit probele administrate, instanța de apel a comis o eroare

gravă de fapt, cu efecte în privința încadrării juridice a faptei comise de

inculpat.

În consecință, recursul procurorului a fost admis, s-a casat decizia atacată,

iar apelul inculpatului a fost respins, menținându-se hotărârea primei

instanțe.