ÎCCJ, decizie (scj.ro #84356)

Abuz de încredere. Tâlhărie. Încadrare juridică Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Abuzul de încredere Indice alfabetic: Drept penal - abuz de încredere - tâlhărie C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 213 Luarea de către inculpat a unui telefon mobil, cu consimțământul părții vătămate, în scopul de a-l repara în schimbul unei sume de bani, urmată de refuzul de a-l restitui întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, iar nu pe cele ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât inculpatul a intrat în posesia bunului mobil în baza unui raport juridic patrimonial. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 439 din 20 ianuarie 2005 Prin sentința nr. 333 din 9 martie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul D.G.

din infracțiunea de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută în art. 213 din același cod și, în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpat. Instanța a reținut că, în seara zilei de 31 martie 2003, partea vătămată și inculpatul s-au întâlnit într-un autobuz și, în urma discuțiilor purtate, partea vătămată a înmânat inculpatului telefonul mobil pentru a-l repara, în schimbul sumei de 400.000 de lei. Inculpatul a luat telefonul, dar după ce a constatat că nu-l poate repara, nu l-a mai restituit părții vătămate. Prin decizia nr. 396 din 26 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut schimbarea încadrării juridice în prevederile art. 213 C. pen., este fondat. Pentru existența infracțiunii de tâlhărie este necesară o acțiune principală de furt, de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept și o acțiune adiacentă de exercitare a violenței, de amenințare sau de folosire a altor mijloace de constrângere. Or, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, deoarece partea vătămată a dat telefonul de bună-voie inculpatului, în scopul reparării acestuia, urmând ca inculpatul să i-l restituie după două zile.

Fiind dovedit că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil, cu consimțământul părții vătămate, pentru a-l repara contra unei sume de bani, deci pe baza unui raport juridic patrimonial, iar nu în condițiile art. 211 C. pen., încadrarea juridică corectă a faptei este în prevederile art. 213 C. pen. privind infracțiunea de abuz de încredere. În consecință, recursul a fost admis, decizia atacată a fost casată și s-a dispus menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.