ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 439/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București, în dosarul de urmărire penală nr.

2128/P/2003, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a

inculpatului D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

impunându-i-se că, în seara zilei de 31 martie 2003, în jurul orelor 22,30, l-a

deposedat, prin amenințare, pe B.R.F., de un telefon mobil marca

Sagem-Libertel.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 333 din 9 martie 2003, a hotărât

următoarele:

Conform art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul D.G., din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și în baza acestui

text de lege a condamnat pe inculpat, la 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1),

cu referire la art. 139 alin. (2) și art. 136 alin. (6) C. proc. pen., a

revocat măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus punerea în

libertate a acestuia.

A dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 2 aprilie 2003, până

la punerea efectivă în libertate.

Conform art. 116 C. pen., a

interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, să se afle în municipiul

București.

A luat act că partea

vătămată B.R.F. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin

restituirea telefonului.

A obligat inculpatul la

plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt că, în

seara zilei de 31 martie 2003, partea vătămată B.R.F. și inculpatul D.G. s-au

întâlnit în autobuzul 164, care circula din București spre comuna Chitila, și

în urma discuțiilor purtate de ei, partea vătămată a înmânat inculpatului

telefonul mobil Sagem-Libertel, pentru a-l repara, stabilind că reparația costă

400.000 lei.

Inculpatul a luat telefonul,

dar după ce a constatat că nu-l poate repara, nu l-a mai restituit, ci și l-a

însușit.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a declarat apel, criticând sentința pentru greșita

schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz de încredere,

prevăzută de art. 213 C. pen., susținând că încadrarea corectă este în art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Prin decizia penală nr. 396

din 26 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de parchet și a desființat, în parte, sentința atacată.

Rejudecând în fond, a

schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe

inculpat, la 5 ani și 6 luni închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 2 aprilie 2003 până

la data punerii efective în libertate.

S-a dispus ca onorariul de

avocat oficiu, în sumă de 200.000 lei, să fie plătit din fondul Ministerului

Justiției.

Se motivează, în esență, că

prima instanță și-a întemeiat, practic, soluția doar pe declarația inculpatului

și că soluția instanței de fond de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tâlhărie, în cea de abuz de încredere, este nelegală.

Împotriva deciziei instanței

de apel a declarat recurs inculpatul D.G., invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., susținând că faptei săvârșite i s-a dat o greșită

încadrare juridică.

Se arată că fapta săvârșită

de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de

încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., și nu ale infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Recursul este fondat.

Pentru existența

infracțiunii de tâlhărie este necesară o acțiune (principală) de furt (luarea

unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acesteia)

în scopul de a și-l însuși pe nedrept și o acțiune (adiacentă) de exercitare a

violenței, de amenințare sau de folosire a altor mijloace de constrângere.

Or, în cauză nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, căci martorii

B.V. și V.C. au declarat că au fost de față în momentul în care partea vătămată

l-a întrebat pe inculpat dacă știe pe cineva care să repare un telefon mobil și

inculpatul a răspuns că poate rezolva problema cu suma de 400.000 lei și partea

vătămată a dat telefonul de bună voie, urmând a-l restitui după două zile.

Partea vătămată a confirmat

în proces că telefonul era defect.

La instanțe nu s-au

administrat dovezi care să infirme aceste probe, sau care să determine îndoieli

asupra veridicității lor.

Conform probelor

administrate, fiind dovedit că inculpatul a intrat în posesia telefonului

mobil, cu consimțământul părții vătămate pentru a-l repara, contra unei sume de

bani, deci pe baza unui raport juridic patrimonial și nu în condițiile art. 211

C. pen., încadrarea juridică corectă a faptei este în art. 213 C. pen., privind

infracțiunea de abuz de încredere.

Așa fiind, în mod greșit s-a

admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței, deși trebuia să fie

respins, ca nefondat.

Greșita încadrare juridică a

faptei, constituind motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

a) din același cod, a se admite recursul declarat de inculpat, a se casa

decizia atacată și menține sentința tribunalului, întrucât apelul procurorului

a fost greșit admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 396 din 26

mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 333 din 9 martie 2004 a Tribunalului București,

secția I penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 ianuarie 2005.