ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4181/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131 din 7 mai

2003 a Tribunalului Suceava, secția penală, au fost condamnați inculpații:

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de un an, parte vătămată Ț.D.; lipsire de libertate în mod ilegal,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit.

b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, parte

vătămată I.V.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest și

conform art. 88 C. pen., s-a computat arestarea preventivă de la 28 august 2002

până la zi.

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu

art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 3 ani, parte vătămată I.V.; pentru infracțiunea de lovire,

prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., cu art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.,

la pedeapsa de 2.500.000 lei amendă, parte vătămată Ț.D.

În temeiul art. 1 din Legea nr.

543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa de 2.500.000 lei amendă pentru

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din aceeași lege.

S-a aplicat art. 71 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat arestarea preventivă de la 28 august 2002 până la zi și s-a menținut

starea de arest.

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

lit. g) și e) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 lit. e) și g) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă

de un an, parte vătămată Ț.D.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, de un an și

șase luni închisoare, la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală

nr. 1174 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă, prin

decizia penală nr. 156 din 5 martie 2001 a Tribunalului Suceava, dispunându-se

ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de cea aplicată prin

sentința apelată, în total 4 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

S-a luat act că părțile vătămate

Ț.D. și I.V. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpații Z.V. și Z.T. au fost

obligați să plătească, fiecare, statului câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare, iar inculpatul I.V. a fost obligat să plătească, cu același titlu,

statului, suma de 1.800.000 lei.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 21

august 2002, cei trei inculpați se deplasau cu mai multe atelaje cu material

lemnos, în vederea comercializării, în municipiul Rădăuți și, la întoarcere, în

jurul orelor 23,00, inculpatul Z.V. a intrat în conflict cu partea vătămată

Ț.D., care se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Z.V. a început s-o lovească pe

partea vătămată, fapt observat de inculpatul Z.T., care a venit în ajutorul

fratelui său, lovind-o împreună pe partea vătămată, pe care au doborât-o la

pământ.

După exercitarea acestor violențe

inculpatul Z.T. s-a întors la atelajul său, iar inculpatul Z.V. a rămas la

locul faptei și și-a însușit o parte din bunurile părții vătămate (o geacă din

material textil, un ceas de mână cu brățară metalică și o sacoșă) după care s-a

întors la atelajul său și s-a deplasat spre domiciliu.

În timpul conflictului, telefonul

mobil al părții vătămate a fost însușit de către inculpatul I.V., fapt

neobservat de nimeni.

Pe parcursul urmăririi penale

bunurile sustrase de către inculpatul Z.V. au fost identificate la domiciliul

său și restituite părții vătămate.

A fost ridicat telefonul mobil de la

inculpatul I.V. și restituit.

După sesizarea primelor fapte de

natură penală, inculpații Z.V. și Z.T. l-au căutat pe inculpatul I.V. cu scopul

de a-l determina pe acesta să nu depună mărturie împotriva lor.

L-au găsit, pe raza comunei Brodina,

și l-au convins să-l însoțească la domiciliul lor, în comuna Horodnic, Jud.

Suceava.

Ajunși la domiciliul inculpatului

Z.V., inculpații Z. l-au agresat pe I.V., legându-l de mâini, și l-au băgat sub

un pat. A fost dezlegat a doua zi, de către Z.D.

Examinat medical, s-a constatat că

I.V. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 8–9 zile de îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței, în termen

legal, au declarat apel inculpații Z.T. și Z.V., criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Inculpatul Z.V. a susținut că, în

mod greșit, prima instanță a încadrat fapta sa, de sustragere a bunurilor, în

infracțiunea de tâlhărie, considerând că, prin modul în care a acționat, fapta

se încadrează în dispozițiile art. 208 și art. 209 C. pen. și că nu se

consideră vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) C.

pen.

În subsidiar, a arătat că pedepsele

ce i s-au aplicat sunt prea severe și a cerut reducerea lor la minimul posibil.

Inculpatul Z.T. a considerat că

pedeapsa ce i s-a aplicat este prea severă și a cerut reducerea cuantumului ei,

motivat de faptul că are o situație familială grea.

Prin decizia penală nr. 198 din 14

iulie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpații Z.V. și Z.T., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată

de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul Z.V., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

tâlhărie în infracțiunea de furt și reducerea pedepsei, cu aplicarea art. 81 C.

pen.; a solicitat achitarea pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., întrucât nu a comis fapta.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către inculpat.

Cu privire la motivul de recurs

formulat de inculpat și care vizează schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea de furt (din infracțiunea de tâlhărie) se constată că este

nefondat și, în consecință, urmează a fi respins ca atare.

Astfel, din probele existente la

dosarul cauzei (plângerea părții vătămate, declarații parte vătămată și

inculpat I.V; procese verbale de confruntare; dovezi de ridicare și restituire

de bunuri; acte medicale și medico – legale; declarații inculpați Z.V. și Z.T.;

celelalte acte aflate la dosar) rezultă fără dubiu că inculpatul recurent a

sustras bunurile prin exercitarea de violențe asupra părții vătămate, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și nu de furt.

Cât privește motivul de recurs care

vizează achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.,

se constată că, deși inculpatul nu recunoaște că a comis fapta, aceasta este

probată de actele existente la dosarul cauzei (declarație inculpat Z.V.;

declarație inculpat Z.T.; declarație I.V.; declarație Z.D.).

Așa fiind, nu există dubii cu

privire la săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal de

către inculpatul recurent.

În consecință, va fi respins, ca

nefondat, și motivul de recurs care vizează achitarea pentru această faptă.

Referitor la pedepsele aplicate

inculpatului, se apreciază că au fost respectate criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen.

La stabilirea lor, au fost avute în

vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite,

împrejurările comiterii acestora, și circumstanțele personale, ale

inculpaților, așa explicându-se aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C.

pen., cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege,

astfel că nu se justifică o altă reindividualizare a pedepselor și, nici aplicarea

prevederilor art. 81 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea la

cheltuieli judiciare.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 198 din 14 iulie 2003

a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 28 august 2002,

până la 2 octombrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

octombrie 2003.