ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 257/2018

Decizia nr. 257/2018

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 10 noiembrie 2004, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții M.Ap.N., M.I., S.R.I., M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și G.R., solicitând:

a) stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților M.Ap.N., M.I. și S.R.I. atât pentru fapta proprie, cât și în calitate de comitenți, întrucât din neglijența acestora fiul reclamantei a fost împușcat mortal în ziua de 23 decembrie 1989 de către prepușii acestora, precum și pentru proasta gestionare a situației de criză din Decembrie 1989, care a avut drept consecință decesul fiului acesteia;

b) stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâtului M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru neidentificarea autorilor agresiunii, a căror victimă a fost fiul său;

c) stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâtului G.R. pentru tolerarea agresorilor care au executat foc asupra fiului reclamantei în decembrie 1989 și refuzul de a dispune organelor cu atribuțiuni judiciare ale Statului Român, identificarea și tragerea lor la răspundere penală;

d) obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune civile în cuantum de 10.000.000.000 RON;

e) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 998, 999 și 1000 alin. (3) C. civ., Constituția României, Legea nr. 92/1992 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin Sentința nr. 1.085 din 27 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată.

Prin Decizia nr. 36 din 22 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Prin Decizia nr. 964 din 14 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia atacată, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, Tribunalului București.

Prin Sentința nr. 1.476 din 19 octombrie 2011, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția calității procesuale pasive a pârâților M.Ap.N., M.I. și M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și G.R. și a admis, în parte, cererea de chemare în judecată. A obligat pârâții M.Ap.N. și M.I. la plata sumei de 500.000 RON către reclamantă, reprezentând daune morale. A fost respinsă acțiunea îndreptată împotriva pârâților M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și G.R., ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 339 A din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantă și de pârâții M.Ap.N. și M.A.N. împotriva Sentinței nr. 1.476 din 19 octombrie 2011 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin Decizia nr. 3.127 din 5 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamantă și de pârâții M.Ap.N. și M.A.N. împotriva Deciziei civile nr. 339 A din 10 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 400/A din 20 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței civile nr. 1.476 din 19 octombrie 2011, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți G.R., M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și S.R.I. A admis apelurile declarate de apelanții-pârâți M.A.N. și M.Ap.N. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 827 din 20 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, cu majoritate, a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei nr. 400/A din 20 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin Decizia nr. 159/A din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 1.476 din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Au fost admise apelurile formulate de apelanții-pârâții M.Ap.N. și M.A.N. împotriva aceleiași sentințe. A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea ca neîntemeiată. A fost înlăturată dispoziția de obligare a pârâților M.Ap.N. și M.A.N. la plata cheltuielilor de judecată. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:

În primul rând, Curtea de Apel a constatat că atât M.Ap.N., cât și M.A.N. au criticat respingerea de către prima instanță a excepției lipsei calității lor procesuale pasive, aducând ca argument al acestei excepții împrejurarea că nu se poate stabili calitatea lor de comitent și, deci, nu poate fi angajată răspunderea lor în această calitate, atât timp cât nu s-a dovedit că persoana care a împușcat pe fiul reclamantei are calitatea de prepus al vreunuia dintre apelanții-pârâți.

Curtea de Apel a constatat că argumentele formulate în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive și, implicit, criticile aduse soluției date acestei excepții prin sentința apelată, reprezintă în realitate apărări de fond care vizează neîntrunirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Considerentele pentru care prima instanță a respins acestei excepții sunt eronate întrucât aspectele analizate vizează, așa cum s-a arătat, aspecte care privesc fondul cauzei cu care instanța a fost investită, iar nu calitatea procesuală a pârâților.

Prin urmare, instanța de apel a constat că este nefondat motivul de apel prin care se critică soluția dată excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a fiecăruia dintre apelanții-pârâți, iar argumentele invocate în susținerea acestui motiv de apel vor fi analizate ca reprezentând critici pe fondul cererii.

Referitor la fondul cererii, s-a reținut faptul că reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a M.Ap.N. și a M.A.I. atât pentru fapta proprie, cât și în calitate de comitenți.

În esență, Curtea de Apel a constat că nu s-a dovedit în cauză că vreunul din pârâții M.Ap.N. sau M.A.I., prin organele de conducere, sau un prepus al acestora a ordonat sau a săvârșit în mod direct fapta de împușcare care a condus la moartea fiului reclamantei.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale a pârâților M.Ap.N. și M.A.I. nici pentru faptă proprie și nici în calitate de comitenți.

În consecință, în raport de împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale a pârâților M.Ap.N. și M.A.I., Curtea de Apel a admis apelurile formulate de pârâții M.Ap.N. și M.A.I. și, schimbând în parte sentința apelată, a respins cererea formulată împotriva acestor pârâți, ca neîntemeiată și a înlăturat obligarea acestor pârâți la cheltuieli de judecată.

Având în vedere considerentele reținute pentru admiterea apelurilor celor doi pârâți menționați mai sus, Curtea de Apel a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă, care a vizat doar cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță.

Totodată, Curtea de Apel a menținut sentința apelată în ce privește soluția de respingere a cererii formulate în contradictoriu cu M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, S.R.I. și G.R., soluție care nu a făcut obiectul criticilor în apel, precum și în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a M.Ap.N. și a M.A.I.

Împotriva Deciziei nr. 159/A din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A.

În motivarea recursului se invocă dispozițiile art. 314, art. 315 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelurilor pârâților și admiterea apelului reclamantei, iar pe fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta nu invocă critici propriu-zise care să vizeze hotărârea atacată, limitându-se la o expunere a situației de fapt și la o prezentare a nemulțumirilor față de modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și a modului de soluționare a cauzei.

Astfel, recurenta arată ca decizia atacată este netemeinică și nelegală, instanța de apel, rejudecând cauza după casare, în loc să lămurească pe deplin împrejurările de fapt, în raport de care să facă o aplicare corectă a legii, aceasta fiind și cerința impusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, a înlăturat probele cele mai relevante în cauză, respectiv materialul C.N.S.A.S. și extrasul din rezoluția Parchetului și s-a pronunțat doar în baza mărturiei martorilor.

Totodată, recurenta arată că, deși martorii au fost propuși de reclamantă, condițiile și trecerea timpului nu i-au permis să propună drept martori persoane care să cunoască efectiv situația de fapt, aceștia fiind aleși în mod aleatoriu și pe alte criterii decât voința și interesul reclamantei, în vederea cerinței impuse de Înalta Curte de Casație și Justiție și că mărturiile acestora trebuiau reținute doar în măsura în care se coroborau cu alte probe, respectiv înscrisurile depuse la dosar.

Recurenta apreciază că există grave contradicții între situația de fapt care reiese din înscrisurile depuse la dosar și mărturiile martorilor, în condițiile în care ambele înscrisuri se bazează pe cercetări făcute de un grup de specialiști (în cazul materialului C.N.S.A.S.) și audierii a mii de persoane (în cazul extrasul din rezoluția Parchetului).

În finalul cererii de recurs se invocă faptul că, "având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost corect și pe deplin stabilite și ca urmare nici aplicarea corectă legii, potrivit art. 314, și că nu a fost respectată însăși Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 827 din 20 martie 2015" se impune admiterea recursului.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 302

1

alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În cererea de recurs formulată de reclamanta A. se constată că aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și față de modul de soluționare a cauzei, fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea apelurilor pârâților și admiterea apelului reclamantei, iar pe fond, admiterea acțiunii, însă nu invocă critici de nelegalitate referitoare la hotărârea instanței de apel.

Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, fără nicio critică de nelegalitate care să facă trimitere la considerentele acestei hotărâri, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea acesteia, ea echivalând cu o nemotivare.

O astfel de atitudine procesuală a părții ignoră faptul că pe calea recursului nu pot fi valorificate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate în termenii prevăzuți de art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul Curții de Apel București în respingerea, ca nefondat, a apelului reclamantei și admiterea apelurilor pârâților.

Chiar dacă, în finalul cererii de recurs, se invocă faptul că "având în vedere că împrejurările de fapt nu au fost corect și pe deplin stabilite și ca urmare nici aplicarea corectă legii, potrivit art. 314, și că nu a fost respectată însăși Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 827 din 20 martie 2015", se impune admiterea recursului, se constată că aceste critici nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nici în vreuna din situațiile prevăzute de art. 304, care atrag modificarea ori casarea deciziei din apel.

Criticile referitoare la modul de administrare și de apreciere a probelor, precum și a situației de fapt vizează netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia, motiv de netemeinicie ce nu mai poate fi cenzurat în recurs, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., ceea ce excede cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publica care sa ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 159A din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 159A din 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - N