ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 121/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele

Prin încheierea din 16 februarie 2007 a

Curții de Apel București,

secția

l penală, în dosarul nr. 4484/87/2006 (nr. vechi 400/2007), a

fost menținută starea de arest a

inculpatului T.G.

S.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că prin

sentința penală nr. 159 a

Tribunalului Teleorman, secția penală, inculpatul a fost condamnat, la 7 ani și

6 luni închisoare, pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i)

C.

pen.

În fapt, s-a stabilit, că în ziua de 21 mai 2006, într-un local, inculpatul

a aplicat două lovituri cu cuțitul în zona toracelui și abdomenului părții

vătămate S.D., punându-i viața în pericol.

Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva

hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de

libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea

acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul T.G.S., care a solicitat, în motivele de recurs depuse la

dosarul, revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Conform dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod, când

constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Din examinarea lucrărilor dosarului se

constată că arestarea inculpatului s-a dispus în baza art. 148 lit. h) C. proc.

pen.,

pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., constând în aceea că

în timp ce se afla într-un local public a exercitat acte de violență cu

cuțitul asupra victimei S.D., cauzându-i

leziuni care au

necesitat

25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

Tribunalul Teleorman, secția penală, prin sentința

susmenționată, având în vedere probele de

vinovăție administrate a

dispus

condamnarea inculpatului la pedeapsa privativă de libertate de

7 ani și

6 luni închisoare.

Ținând seama de probele cauzei și de soluția

pronunțată de

tribunal, Înalta

Curte consideră că subzistă temeiurile avute în vedere

la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri

prevăzute de art. 148

lit. f)

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa prevăzută

pentru infracțiunile

reținute

în sarcina acestora este mai mare de 4 ani și există probe că

lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică.

Față de considerentele arătate, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, urmează a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul

inculpat va

fi obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 de lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul T.

G.S. împotriva

încheierii din 16 februarie 2007 a Curții de

Apel București, secția l penală, pronunțată în

dosarul nr. 4484/87/

2006 (nr. vechi 400/2007).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul

pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

martie 2007.