ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3650/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 50 din 27 aprilie 2007 a Tribunalului Teleorman inculpatul M.G.I. a fost condamnat, la 9 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului M.G.I. Inculpatul M.G.I. a declarat apel, împotriva sentinței penale de mai sus și care a fost înaintat spre soluționare Curții de Apel București, la data de 26 iunie 2007. În aceeași zi, de 26 iunie 2007, Curtea de Apel București primind și înregistrând apelul sub nr. dosar 191/87/2007, și verificând că inculpatul apelant se află în stare de arest preventiv, a verificat în baza art. 300 2 și 160 b C. proc.

pen., temeinicia și legalitatea acesteia. În aceste condiții, prin încheierea ședinței publice din 26 iunie 2007 s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului M.G.I. constatând-o temeinică și legală și îndeplinite fiind cerințele art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., precum și ale art. 300 2 și 160 b C. proc. pen. Totodată, s-a amânat cauza la 30 iulie 2007 pentru citarea inculpatului apelant dar și a intimatelor părți vătămate și civile. Inculpatul M.G.I. nemulțumit de faptul că, arestarea sa preventivă a expirat din 25 iunie 2007 și cu toate acestea i se menține starea de arest, a declarat recursul de față, solicitând a se constata încetată de drept măsura privării sale de libertate.

Recursul este fondat. Curtea, examinând actele dosarului, în raport de prevederile art. 188 C. proc. pen., dar și față de critica adusă de inculpatul recurent, reține că la „calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe și la care se sfârșește termenul intră în durata acestuia”, așa încât într-adevăr, instanța nu a procedat, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive, „în termenul de 60 de zile” ci în afara acestuia, ce a expirat în speță, la 25 iunie 2007, calculul trebuind a se face deci cu începere de la 27 aprilie 2007 + 60 zile = 25 iunie 2007 și nu 26 iunie 2007 după cum eronat s-a socotit. În consecință și potrivit art. 300 1 și art. 140 lit. a) C. proc.

pen., urmează a se admite recursul inculpatului, a se casa parțial încheierea atacată și se va constata că, a intervenit încetarea de drept a măsurii arestării preventive a recurentului. Drept urmare se va dispune punerea în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză. Celelalte dispoziții ale încheierii atacate se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.G.I. împotriva încheierii din 26 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 191/87/2007. Casează în parte încheierea atacată. În baza art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului M.G.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/ UP din 10 ianuarie 2007, emis Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 49/87/2006, dacă nu este arestat în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2007.