ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3650/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 50 din

27 aprilie 2007 a Tribunalului Teleorman inculpatul M.G.I. a fost condamnat, la

9 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului M.G.I.

Inculpatul M.G.I. a declarat

apel, împotriva sentinței penale de mai sus și care a fost înaintat spre

soluționare Curții de Apel București, la data de 26 iunie 2007.

În aceeași zi, de 26 iunie

2007, Curtea de Apel București primind și înregistrând apelul sub nr. dosar

191/87/2007, și verificând că inculpatul apelant se află în stare de arest

preventiv, a verificat în baza art. 300

2

și 160

b

C. proc.

pen., temeinicia și legalitatea acesteia.

În aceste condiții, prin

încheierea ședinței publice din 26 iunie 2007 s-a dispus, menținerea stării de

arest preventiv a inculpatului M.G.I. constatând-o temeinică și legală și

îndeplinite fiind cerințele art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., precum și

ale art. 300

2

și 160

b

C. proc. pen.

Totodată, s-a amânat cauza

la 30 iulie 2007 pentru citarea inculpatului apelant dar și a intimatelor părți

vătămate și civile.

Inculpatul M.G.I. nemulțumit

de faptul că, arestarea sa preventivă a expirat din 25 iunie 2007 și cu toate

acestea i se menține starea de arest, a declarat recursul de față, solicitând a

se constata încetată de drept măsura privării sale de libertate.

Recursul este fondat.

Curtea, examinând actele

dosarului, în raport de prevederile art. 188 C. proc. pen., dar și față de

critica adusă de inculpatul recurent, reține că la „calcularea termenelor

privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe și la care se

sfârșește termenul intră în durata acestuia”, așa încât într-adevăr, instanța

nu a procedat, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive,

„în termenul de 60 de zile” ci în afara acestuia, ce a expirat în speță, la 25

iunie 2007, calculul trebuind a se face deci cu începere de la 27 aprilie 2007

+ 60 zile = 25 iunie 2007 și nu 26 iunie 2007 după cum eronat s-a socotit.

În consecință și potrivit art.

300

1

și art. 140 lit. a) C. proc. pen., urmează a se admite recursul

inculpatului, a se casa parțial încheierea atacată și se va constata că, a

intervenit încetarea de drept a măsurii arestării preventive a recurentului.

Drept urmare se va dispune

punerea în libertate a inculpatului, dacă nu e arestat în altă cauză.

Celelalte dispoziții ale

încheierii atacate se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.G.I. împotriva încheierii din 26 iunie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 191/87/2007.

Casează în parte încheierea

atacată.

În baza art. 140 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura arestării preventive a

inculpatului.

Dispune punerea de îndată în

libertate a inculpatului M.G.I. de sub puterea mandatului de arestare

preventivă nr. 1/ UP din 10 ianuarie 2007, emis Tribunalul Teleorman, secția

penală, în dosarul nr. 49/87/2006, dacă nu este arestat în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții

ale încheierii atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2007.