ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2473/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul B.I., măsură pe care a menținut-o. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie și se impune menținerea ei întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și sunt indicii că lăsarea lui în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Inculpatul recurent a fost arestat preventiv la 13 noiembrie 2007 prin încheierea de la această dată (fiind reținut prin ordonanța nr. 32/P/II din 11 iulie 2007 la acea dată) pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) – art. 176 lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, la data de 30 ianuarie 2007, în timp ce se afla într-un loc public inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona abdominală părții vătămate I.T. cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b , iar conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În speță, temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a celor 2 inculpați. Condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., se regăsesc și în prezent în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este peste 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei comise, dar și din împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia. De altfel, prin sentința penală nr. 431 din 14 mai 2008, Tribunalul Ialomița l-a condamnat pe inculpat, pentru infracțiunea săvârșită, la 9 ani închisoare, iar în baza art. 61 C. pen., a revocat restul de pedeapsă de 1024 zile rămas neexecutat dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În consecință, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva încheierii din 2 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2881/98/2007. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iulie 2008.