ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin încheierea din 7 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 24109/2007

(2780/2007), a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.V.

S-a reținut că din analiza

temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că

acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate

a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate,

dat fiind faptul că a recunoscut și a regretat sincer faptele săvârșite.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul B.V. a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat prin

sentința penală nr. 1527 din 9 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția

I penală, la pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare.

Chiar dacă sentința nu este

definitivă, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este

justificată prin natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de acesta, dar

și de persoana inculpatului care este recidivist, cu un potențial criminogen

deosebit de ridicat.

Înalta Curte consideră că

recunoașterea faptelor săvârșite nu constituie un argument suficient pentru

demonstrarea lipsei de pericol social concret pentru ordinea publică și pentru

lăsarea în libertate a inculpatului.

Celelalte condiții prevăzute

de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., fiind îndeplinite, Curtea constată că

încheierea prin care a fost menținută măsura arestării preventive este legală.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 24109/3/2007

(2780/2007).

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 ianuarie 2008.