ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 7 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 24109/2007 (2780/2007), a dispus, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului B.V. S-a reținut că din analiza temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive rezultă că acestea se mențin și în prezent și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în stare de libertate, dat fiind faptul că a recunoscut și a regretat sincer faptele săvârșite.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul B.V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen., fiind condamnat prin sentința penală nr. 1527 din 9 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, la pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare. Chiar dacă sentința nu este definitivă, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului este justificată prin natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite de acesta, dar și de persoana inculpatului care este recidivist, cu un potențial criminogen deosebit de ridicat.

Înalta Curte consideră că recunoașterea faptelor săvârșite nu constituie un argument suficient pentru demonstrarea lipsei de pericol social concret pentru ordinea publică și pentru lăsarea în libertate a inculpatului. Celelalte condiții prevăzute de art. 143 și 148 lit. f) C. proc. pen., fiind îndeplinite, Curtea constată că încheierea prin care a fost menținută măsura arestării preventive este legală. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 7 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 24109/3/2007 (2780/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.