ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin încheierea
pronunțată în ședința publică de la 28 februarie 2007,
Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut
starea de arest a inculpatului M.R.
Pentru a dispune astfel,
instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza
luării măsurii arestării preventive subzistă și în
prezent.
Împotriva acestei încheieri
a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie . În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a susținut că din probele administrate în
cauză nu rezultă vinovăția sa.
Examinând cauza sub toate
aspectele, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
reține că recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.
Prin încheierea din
ședința de la 22 martie 2006, Tribunalul București, secția
a II-a penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza
art. 143, 149
1
C. proc. pen., art. 148 lit. c), f și h), art. 151
C. proc. pen.
S-a reținut că, în
ziua de 31 martie 2000, în jurul orelor 22,30, fiind împreună cu
învinuiții C.B.M., M.Șt.D. și C.I.F., în timp ce se aflau pe Bd.
Iuliu Maniu, sector 6, prin amenințare cu un cuțit a deposedat partea
vătămată G.A.D. de un lănțișor din aur în valoare
de 550 RON.
Prin rechizitoriul nr. 3869/P/2001
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis în judecată
inculpatul, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
)
lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Tribunalul București,
prin sentința penală nr. 37 din 17 ianuarie 2007, a schimbat
încadrarea juridică a faptei și reținând infracțiunea
prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) și e) C. pen.
și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă
privativă de libertate de 7 ani și 6 luni închisoare menținând
starea de arest a acestuia .
În mod corect, instanța
de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a
inculpatului, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării
măsurii preventive subzistă și se impune în continuare privarea
de libertate a acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.
143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., apreciind că
lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru
ordinea publică în raport de natura și gravitatea infracțiunii,
modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, în loc public,
prin întrebuințare de amenințări, precum și față
de datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist, ceea ce
denotă o perseverență infracțională, existând temerea
că lăsat în libertate, inculpatul va mai săvârși și
alte fapte prevăzute de legea penală.
Constatând că
temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de
libertate în mod justificat instanța de apel a menținut măsura
arestării preventive.
În consecință, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins
recursul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva încheierii din 28 februarie 2007
a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în dosar nr. 17049/3/2006.
Obligă recurentul inculpat
să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din
care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 16 martie 2007.