ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 28 februarie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a menținut starea de arest a inculpatului M.R. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie . În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția sa. Examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul nu este fondat pentru motivele ce succed.

Prin încheierea din ședința de la 22 martie 2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus arestarea preventivă a inculpatului în baza art. 143, 149 1 C. proc. pen., art. 148 lit. c), f și h), art. 151 C. proc. pen. S-a reținut că, în ziua de 31 martie 2000, în jurul orelor 22,30, fiind împreună cu învinuiții C.B.M., M.Șt.D. și C.I.F., în timp ce se aflau pe Bd. Iuliu Maniu, sector 6, prin amenințare cu un cuțit a deposedat partea vătămată G.A.D. de un lănțișor din aur în valoare de 550 RON. Prin rechizitoriul nr. 3869/P/2001 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a trimis în judecată inculpatul, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Tribunalul București, prin sentința penală nr. 37 din 17 ianuarie 2007, a schimbat încadrarea juridică a faptei și reținând infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), d) și e) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat, la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani și 6 luni închisoare menținând starea de arest a acestuia . În mod corect, instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc.

pen., apreciind că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică în raport de natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, în loc public, prin întrebuințare de amenințări, precum și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului, recidivist, ceea ce denotă o perseverență infracțională, existând temerea că lăsat în libertate, inculpatul va mai săvârși și alte fapte prevăzute de legea penală. Constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate în mod justificat instanța de apel a menținut măsura arestării preventive. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul inculpatului ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva încheierii din 28 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 17049/3/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2007.