ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1886/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost investită cu
judecarea apelului declarat de inculpatul G.P. împotriva sentinței penale nr. 29
din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, prin care
acesta a fost condamnat, la pedeapsa principală de 8 ani închisoare și cea
complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de
omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.
În esență, s-a reținut de
prima instanță în raport de probatoriul administrat că, în ziua de 18 octombrie
2008, între inculpat și partea vătămată S.V. a avut loc un conflict, iar
inculpatul în afara oricărei stări de provocare a aplicat părții vătămate
lovituri cu un cuțit.
Prin încheierea din 11 mai
2009, instanța de apel în temeiul art. 160
b
și 300
2
C.
proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile
avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin.
Astfel, în opinia instanței,
sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și 148 lit. f) C.
proc. pen., respectiv există date și indicii temeinice privind săvârșirea de
către inculpat a infracțiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa
prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, fiind evident pericolul pentru
ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii,
inculpatul a declarat în termen legal recurs, solicitând cercetarea sa în stare
de libertate.
Examinând încheierea atacată
urmare recursului exercitat de inculpat, Înalta Curte, constată că aceasta este
legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art. 300
2
C. proc. pen., instanța are obligația să verifice periodic legalitatea și
temeinicia arestării preventive.
Dacă se constată că
temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate,
instanța dispune prin încheierea motivată menținerea arestării preventive.
În cauza dedusă judecății,
instanța de apel, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procesual penale
citate, așa încât motivat, legal și temeinic a menținut măsura preventivă luată
față de inculpat prin mandatul nr. 27/ UP din 22 octombrie 2008 de Tribunalul
Teleorman.
La momentul procesual care a
determinat verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive s-a avut
în vedere că față de inculpat s-a pronunțat o hotărâre de condamnare la
pedeapsa privativă de libertate pentru o infracțiune gravă contra vieții.
Pericolul pentru ordinea
publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este dovedit
de modul în care a desfășurat activitatea infracțională.
Astfel, inculpatul s-a manifestat
extrem de violent, la intervenția părții vătămate care a încercat să-l
determine, să înceteze agresiunile exercitate asupra martorului Ș.M. În aceste
circumstanțe i-a aplicat o puternică lovitură cu briceagul a cărei lamă era de
aproximativ 20 cm, în zona cervicală, proferând amenințări „eu fac legea, vă
tai gâtul”.
Cum în cauză nu se constată,
motive care să justifice casarea încheierii, recursul inculpatului va fi
respins, ca nefondat, conform art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de recurentul inculpat G.P. împotriva încheierii din 11 mai
2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în dosar nr. 174/87/2009(1004/2009).
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 21 mai 2009.