ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3402/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din data de 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.P., zis „G.”, la 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. A menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 21 octombrie 2008 la zi.

A luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Alexandria și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.035,58 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat corpul delict, respectiv un briceag cu lungimea lamei de cea.20 cm. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: În seara zilei de 19 octombrie 2009, inculpatul G.P.

a lovit cu un cuțit pe partea vătămată S.V., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol. Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul G.P. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: 1. Că nu inculpatul G.P. a săvârșit fapta, solicitând în acest sens, achitarea, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. 2. A solicitat reindividualizarea pedepsei avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale și conduita bună în societate. Prin decizia penală nr. 151/A din data de 29 iunie 2009 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus următoarele: S-a r espins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.P.

împotriva sentinței penale nr. 29 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală. A obligat apelantul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat. A dedus prevenția de la 21 octombrie 2008 la zi. Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Din ansamblul probatoriu administrat în cauză, cu precădere declarațiile inițiale ale persoanelor audiate nemijlocit în faza de urmărire penală, se coroborează sub toate aspectele și confirmă fără echivoc săvârșirea faptei de către inculpatul G.P. În acest context, apreciază că nu se impune examinarea din punct de vedere probator a raportului de constatare tehnico-științifică a comportamentului simulat, contestat de către apărătorul ales al inculpatului pe motivul întocmirii în lipsa sa.

Dincolo de caracterul pur orientativ al unui atare raport, ce nu este consacrat de legea procesual-penală ca mijloc de probă, Curtea constată că el nu a avut un caracter determinant în stabilirea vinovăției inculpatului și, față de probele existente în cauză, este inutilă examinarea detaliată a modului de întocmire și a conținutului său. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, Curtea apreciază că instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. prin raportare la toate circumstanțele concrete ale cauzei și, sub acest aspect, critica, apelantului-inculpat este neîntemeiată. Împotriva deciziei penale nr. 151/A din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat recurs, inculpatul G.P.

care critică soluția instanței de apel, invocând motivele de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege) și cele prevăzute de disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 18 (s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare). Astfel, inculpatul recurent critică soluția recurată, arătând că nu el a săvârșit fapta pentru care este condamnat, ci o altă persoană care era prezentă la incident, pe nume A.I., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. A solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea cuantumului pedepsei, astfel încât aceasta să fie aplicată sub limita legală, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Din ansamblul probator al dosarului, rezultă că recurentul inculpat în data de 19 octombrie 2008, în jurul orelor 19 00 , pe fondul unor discuții contradictorii cu martorul S.M.I. i-a aplicat părții vătămate S.V. o lovitură cu un cuțit în zona gâtului, cauzându-i secționarea jugularei externe stângi. Fapta inculpatului recurent G.P. este confirmată de martorul ocular S.M.I. ( fila 26-28 dos.urm.pen.). De asemenea, și partea vătămată S.V. confirmă că a fost lovit de G.P. Martora A.D.V. arată că la scurt timp după incident, l-a văzut pe G.P., sosind în locuința comună cu un briceag asupra sa și l-a auzit spunând că „ l-a înțepat cu obiectul respectiv în zona gâtului pe S.V.” (fila 39 dos.urm.pen).

Mai mult chiar, în faza de urmărire penală, inculpatul recurent G.P. a recunoscut în mod constant, săvârșirea faptei, precizând că l-a lovit pe S.V., cu un briceag ce îl avea asupra sa. Ceea ce este relevant în această cauză este declarația martorului A.I. în apel, declarație din care rezultă că nu a asistat la incident în data de 19 octombrie 2008, aflându-se la spital cu soția. Mai mult chiar în această declarație, martorul precizează că a vorbit cu recurentul inculpat în penitenciar, unde este arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, ca să ia fapta lui G.P. asupra sa în schimbul pachetelor pe care urma să i le aducă la penitenciar, G.P., deoarece are o situația materială grea și nu poate fi ajutat cu pachete la penitenciar (fila 43 dos.apel).

Urmează a se constata că recurentul inculpat G.P. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. și ped. de dispozițiile art. 174-175 lit. i) C. pen. Sub aspectul cazului de casare invocat privind disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte, constată următoarea situație: Natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurările în care inculpatul a luat rezoluția de a aplica părții vătămate o lovitură potențial letală (pe fondul unui incident spontan minor și sub influența băuturilor alcoolice), gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele îndreptate împotriva vieții persoanei, urmările produse prin fapta comisă (secționarea jugularei ce a pus în primejdie viața părții vătămate), relevă o gravitate sporită a faptei căreia trebuie să îi corespundă, în plan sancționator, o pedeapsă echivalentă.

Circumstanțele personale ale inculpatului nu evidențiază date favorabile acestuia care să evidențieze o periculozitate socială scăzută a persoanei sale și să formeze instanței convingerea că incidentul dedus judecății este unul izolat. Sub acest aspect, Curtea are în vedere sancțiunile contravenționale repetate aplicate inculpatului pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, suspiciunea că, pe fondul consumului de alcool, acesta manifestă tendințe spre conduite agresive, dar și împrejurarea că, anterior arestării, inculpatul nu presta o activitate lucrativă constantă. În raport de aceste elemente, sunt nerelevante datele ce rezultă din ancheta socială depusă la dosar și care atestă situația familială dificilă a inculpatului sau comportamentul liniștit al acestuia în comunitate.

Toate aceste elemente, alături de lipsa antecedentelor penale, se reflectă în cuantumul orientat spre minimul special al pedepsei aplicate inculpatului și nu justifică, față de gravitatea faptei și celelalte date personale, reținerea în beneficiul său a unor circumstanțe atenuante. Nici conduita procesuală a inculpatului G.P. nu reclamă reducerea pedepsei, în condițiile în care nu se poate face abstracție de caracterul oscilant al acesteia și de împrejurarea că, în pofida declarațiilor date în faza de urmărire penală, inculpatul a avut în apel o poziție total contrară, de negare a oricărei implicări în comiterea faptei.

Este neîndoielnic că susținerile contradictorii ale inculpatului reprezintă expresia dreptului său procesual de a-și formula apărările pe care le considere adecvate și ele nu ar justifica, în nici un fel, agravarea tratamentului sancționator, însă nu se poate omite nici împrejurarea că o atare conduită nu se subsumează exigențelor dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. și nu justifică acordarea beneficiului acestei circumstanțe atenuante. În raport de cele expuse, deoarece nu sunt alte cazuri de casare care să poată fi analizate din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la data de 21 octombrie 2008 la data de 23 octombrie 2009. Conform disp.

art. 192 C. proc. pen. va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 151/A din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2008 la 23 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 octombrie 2009.