ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1372/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe

rolul Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

sub nr. 5843/86/2005 reclamanta SC R.E. SRL Suceava, în contradictoriu cu

pârâta SC B.S. S. SRL Constanța, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o

va pronunța, să interpreteze clauzele contractului nr. 571 din 5 mai 2002 și să

stabilească concordanța dintre clauza contractuală înscrisă la punctul

”Obligațiile clientului” din contractul încheiat în limba română și clauza

corespondentă din traducerea efectuată de un angajat al său, în limba engleză.

În motivarea acțiunii

comerciale, reclamanta a arătat că la data de 24 iulie 2002, părțile din proces

au încheiat un contract comercial prin care pârâta, în calitate de client, se

obliga să achiziționeze pe bază de comenzi parțiale până la sfârșitul lunii

noiembrie 2002 cantități determinate de țeavă multistrat cu inserție de

aluminiu de la ea, în calitate de furnizor. A mai arătat reclamanta că la

rubrica „obligațiile clientului”, din contractul în limba română s-a menționat

„clientul va prezenta o garanție bancară în valoare de 40.000 Euro pentru

cantitățile produse cu marca B.S.S., această sumă fiind garanția pentru

eventualul risc al anulării comenzii fără o înștiințare prealabilă și pentru

asigurarea efectuării plăților aferente la timp”. Acest contract a fost tradus

în limba engleză de către un angajat al său, iar clauza tradusă are următorul

cuprins: „the customer will provide the Supplier with a Bank Guarantee in the

value of EU 40.000 – to ensure that any default will occur in the quantities

ordered hereby, and to secure the timely payments”.

A mai arătat reclamanta că,

întrucât pârâta nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, necomandând

toate cantitățile la care s-a obligat prin contract, a procedat la executarea

scrisorii de garanție bancară de 40.000 Euro, în această situație, pârâta

invocând neconcordanța dintre clauza din contractul în limba română și cel în

limba engleză care susține că, tradus, este următorul „clientul va pune la

dispoziția furnizorului garanția bancară de 40.000 Euro, pentru a-l asigura de

plățile oportune”; a susținut că sintagma din limba română „anularea comenzii

fără o înștiințare prealabilă” nu corespunde sintagmei „lipsuri la cantitățile

comandate” din contractul în limba engleză.

Excepțiile necompetenței

teritoriale a Tribunalului Suceava, a nulității cererii de chemare în judecată,

a prescripției dreptului la acțiune și a autorității de lucru judecat, invocate

de pârâtă, au fost respinse de instanță prin încheierile de ședință din 22 mai

2006 și din 26 februarie 2007.

Tribunalul Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr. 529

din 30 martie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că între cele două clauze de la capitolul „obligațiile

clientului” și anume cea din contractul redactat în limba română și cea din

limba engleză nu prevăd aceleași obligații și că cea redactată în limba engleză

este mai oneroasă pentru pârâtă și că prin sentința comercială nr. 896 din 3

februarie 2004 au fost interpretate clauzele din cele două contracte.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și

netemeinică, arătând, în esență că prima instanță, în mod greșit, a apreciat

că, clauza din contractul tradus în limba engleză la capitolul „Obligațiile

clientului” este mai oneroasă pentru client, deoarece din enunțul clauzei nu

rezultă acest lucru, singura apreciere ce se poate face fiind aceea că este

vorba despre o traducere inabil făcută.

A mai arătat apelanta că

interpretarea care se poate da celor două clauze de la capitolul „obligațiile

clientului” din contractul în limba română, dar și din contractul în limba

engleză este doar aceea care reprezintă voința părților contractante. Ori,

având în vedere dispozițiile art. 977, 981, 982 și 979 C. civ., este

neîndoielnic că părțile au convenit să constituie o garanție bancară, valoarea

garanției să fie de 40.000 Euro, în vederea executării întocmai a obligațiilor

contractuale.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 121 din

19 noiembrie 2007, a admis apelul, a schimbat sentința în sensul că a admis

acțiunea formulată de reclamanta

SC R.E. SRL Suceava în contradictoriu cu pârâta SC B.S.S.

SRL Constanța, instanța de control judiciar stabilind că există concordanță

între clauza contractuală de la pct. „Obligațiile clientului” din contractul în

limba română și clauza identică din traducerea efectuată în limba engleză,

obligând totodată intimata să plătească apelantei suma de 2.500 lei RON cu

titlu de cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei

decizii, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele:

- având în vedere

dispozițiile legale citate și economia textului de la clauza „obligațiile

clientului” rezultă indubitabil, fapt confirmat de ambele părți din proces, că

părțile au convenit ca clientul să pună la dispoziția furnizorului o garanție

bancară, în valoare de 40.000 Euro pentru executarea întocmai a obligațiilor

contractuale asumate de client;

- garanția bancară

constituită de client în favoarea furnizorului nu putea să privească decât

obligațiile asumate de client prin contract, apărând ilogic ca constituirea

garanției de client să privească obligațiile asumate de furnizor;

- clauza de la „obligațiile

clientului” din contractul încheiat în limba română și traducerea în limba

engleză a acestei clauze corespund intenției comune a părților și anume ca

clientul să constituie o garanție în sumă de 40.000 Euro tocmai pentru a

garanta că va respecta obligațiile asumate prin contract;

- obligația asumată de

client așa cum rezultă din contract este de a emite comanda fermă de 700.000 ml

și respectiv 200.000 m.l. până la sfârșitul lunii noiembrie 2002 și să facă

plățile la 25 de zile de la livrare;

- anularea comenzii fără o

înștiințare prealabilă (sintagma din clauza „obligațiile clientului” din

contractul redactat în limba română) corespunde sintagmei „lipsuri la

cantitățile prin contract” (din clauza „obligațiile clientului” din contractul

tradus în limba engleză) deoarece cantitatea a fost determinată prin contract;

- clauza contractuală

„obligațiile clientului” din contractul redactat în limba română nr. 571 din 5

august 2002, semnat de ambele părți contractante, corespunde clauzei

„obligațiile clientului” din același contract tradus în limba engleză și anume:

„clientul să constituie o garanție bancară în valoare de 40.000 Euro pentru

cantitățile produse cu marca B.S.S., această sumă fiind garanția pentru

eventualul risc al anulării comenzii fără o înștiințare prealabilă și pentru

asigurarea efectuării plăților aferente la timp”.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs pârâta SC B.S.S. SRL Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate.

Recurenta își subsumează

criticile motivelor de recurs reglementate de art. 304 alin (1) pct. 1, 3, 7 și

8 C. proc. civ., vizând, în esență, următoarele aspecte:

- instanța de apel nu a fost

alcătuită potrivit dispozițiilor legale;

- nu a fost respectat

principiul repartizării aleatorii a dosarelor și nici cel al continuității

completului de judecată, fiind încălcate dispozițiile art. 10

1

din

Legea nr. 304/2004, art. 94 alin. (1); art. 95 alin. (1) art. 101 din H.C.S.M.

3875/2005;

- hotărârea instanței de

apel conține motive străine de natura pricinii întrucât instanța nu a fost

învestită cu o acțiune având ca obiect interpretarea tuturor clauzelor

contractuale din contractul în limba română și corespondentul său din limba

engleză, ci cu o acțiune în interpretarea unei singure clauze;

- instanța de control

judiciar a reținut în mod eronat că între cele două clauze există o relație de

corespondență sub aspectul conținutului pe care-l reglementează;

- instanța nu era învestită

cu legalitatea întocmirii sau executării scrisorii de garanție bancară și nu

trebuia să se substituie voinței părților exprimată la momentul încheierii contractelor.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata – reclamantă

SC R.E. SRL Suceava a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

arătând, în esență, că decizia recurată este legală sub toate aspectele

invocate de recurentă prin criticile formulate.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este

fondat dar numai din perspectiva motivului de modificare prevăzut de art. 304.8

C. proc. civ., invocat de recurentă.

Astfel, în redactarea în

limba română clauza convenită de părți în contractul nr. 571 din 5 august 2002

are următorul conținut:

„Clientul va prezenta o

garanție bancară în valoare de 40.000 Euro pentru cantitățile produse cu marca

B.S.S., această sumă fiind garantată pentru eventualul risc al anulării

comenzii fără o înștiințare prealabilă și pentru a asigurarea efectuării

plăților aferente la timp”.

Contractul a fost tradus în

engleză de un angajat al intimatei pârâte.

În traducere autorizată din

limba engleză în limba română, clauza are următorul conținut:

„Clientul va depune la

dispoziția Furnizorului garanția bancară de 40.000 Euro pentru a-l asigura că

nu se vor înregistra lipsuri la cantitățile comandate prin prezenta și pentru

a-l asigura de plățile oportune”.

Examinând cele două clauze,

apare ca evidentă diferența de conținut a acestora, fiecare stabilind o altă

cauză a garanției bancare în valoare de 40.000 Euro: în primul caz garanția

bancară se constituie pentru riscul anulării comenzii fără înștiințare

prealabilă iar al doilea caz garanția se constituie pentru riscul înregistrării

unor lipsuri la cantitățile comandate, prezumându-se astfel că nu există riscul

anulării comenzii fără înștiințare prealabilă.

Se reține astfel că cele

două clauze nu sunt într-o totală relație de corespondență întrucât instituie

aceeași garanție dar pentru nerespectarea unor obligații având cauze și

consecințe cu regim juridic diferit.

Ceea ce prezintă însă

interes în această cauză este faptul că la momentul încheierii contractului în

limba română, niciuna dintre părțile semnatare nu a formulat o solicitare

subsecventă de traducere a contractului în limba engleză, voința reală a

părților semnatare fiind cea exprimată, în deplină cunoștință de cauză, în

limba română, contractul în această limbă fiind singurul temei juridic al

răspunderii contractuale opozabil părților semnatare.

Împrejurarea că intimata –

reclamantă a procedat la traducerea în limba engleză a contactului pentru uzul

său intern (așa cum ea însăși recunoaște prin cererea introductivă) este

nerelevantă pentru raporturile juridice dintre părți care sunt guvernate

exclusiv de contractul în limba română, fără a se putea opune acestora varianta

în limba engleză a contractului într-o formă neautorizată, aceasta neavând

forță juridică.

Criticile întemeiate pe dispozițiile

art. 300 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ., sunt neîntemeiate întrucât, așa

cum rezultă din actele dosarului au fost respectate principiile repartizării

aleatorii a cauzelor și al continuității completului de judecată.

Sub aspectul competenței,

Înalta Curte reține că instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor care

reglementează competența teritorială alternativă.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va

modifica decizia recurată, va respinge apelul reclamantei, menținând astfel ca

legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC B.S.S. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 121 din 19 noiembrie 2007

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia recurată, respinge apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 529

din 30 martie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.