ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1548/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscală, reclamanta SC D.L.A.L.O. SRL FĂLTICENI a chemat în judecată pe pârâta R.N.P. R. – D.S. SUCEAVA, pentru a fi obligată la plata sumei de 799.841,22 lei, cu titlu de daune contractuale, penalități de întârziere de 0,1 % pe zi, până la executarea de către pârâtă a obligațiilor. Prin sentința nr. 482 din 12 martie 2007, Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 592.644 lei cu titlu de daune. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 243 din 10 ianuarie 2003, contract prin care pârâta s-a obligat să-i livreze reclamantei masa lemnoasă pe picior, în volum total de 14.162 mc, iar reclamanta să-i plătească suma de 804.401,6 lei cu titlu de preț.

A mai reținut instanța că între fapta pârâtei de a nu preda reclamantei materialul lemnos contractat și prejudiciul suferit, există legătură de cauzalitate și ca urmare a comportamentului culpabil al pârâtei, acțiunea va fi admisă în parte, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert B.G. Hotărârea instanței de fond a fost apelată de pârâta R.N.P. R. – D.S. SUCEAVA, iar prin decizia nr. 73 din 9 iulie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefundat, apelul pârâtei. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că în mod corect, instanța fondului a soluționat cauza, reținând culpa pârâtei în neexecutarea contractului, precum și comportamentul abuziv al acesteia în ceea ce privește rezilierea unilaterală a contractului.

În ceea ce privește contractul încheiat între părți, curtea a reținut că în conformitate cu clauzele contractuale, pârâta avea obligația să pună la dispoziția reclamantei cantitatea de masă lemnoasă și este lipsită de relevanță apărarea pârâtei privind titularul dreptului de proprietate, câtă vreme avea dreptul de administrare. A mai constatat curtea că nu poate fi reținut nici un caz de incompatibilitate a expertului desemnat, având în vedere că partea avea posibilitatea la momentul desemnării acestuia, să solicite numirea unui alt expert din cei recomandați de Biroul de expertize. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., solicitând în principal, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată și în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea spre rejudecare.

În argumentarea motivelor invocate, recurenta a formulat în esență, următoarele critici: - nepronunțarea instanței de apel asupra cererii de arătare a titularului dreptului, precum și asupra rezilierii contractului dispusă prin Hotărârea C.D.D.S. Suceava, act ce nu a fost contestat de reclamantă, pe calea contenciosului administrativ; - instanța de apel a respins în mod greșit concluziile expertului parte, precum și cererea prin care reprezentantul pârâtei a învederat instanței cauza de incompatibilitate a expertului desemnat, în momentul în care i-a fost adusă la cunoștință, respectiv 2 iulie 2007, termen la care curtea a rămas în pronunțare asupra apelului; Recursul este nefondat. Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, aceste dispoziții cuprinse în art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., fiind deopotrivă obligatorii atât pentru partea care recurge la această cale extraordinară de atac, cât și pentru instanța de recurs. Hotărârea este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii (motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.). Analizând criticile formulate, din perspectiva nemotivării sau a contradicției dintre considerente și dispozitiv, se constată că atât instanța fondului cât și cea de apel au răspuns în fapt și în drept apărărilor și criticilor formulate de recurentă, iar argumentele reținute din probatoriul administrat au condus în mod logic la soluția cuprinsă în dispozitiv. Faptul că instanța de fond și cea de control judiciar nu și-au însușit argumentele aduse de recurentă, nu poate duce la concluzia că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Referitor la critica privind nepronunțarea instanței asupra cererii de arătare a titularului dreptului, se constată că instanța de apel s-a pronunțat asupra acesteia, reținând că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 243/2003, prin care pârâta s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei parchetele spre exploatare, să asigure accesibilitatea și practicabilitatea drumurilor auto forestiere, iar P. Frumosu este doar un terț față de contract, astfel încât, este lipsită de relevanță apărarea pârâtei privind titularul dreptului de proprietate, câtă vreme aceasta avea dreptul de administrare. Din analiza deciziei recurate, Înalta Curte reține că motivarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel este clară și pertinentă, în raport de situația de fapt și dispozițiile legale incidente în cauză, nefiind nici o contradicție în expunerea rațiunilor ce au stat la baza pronunțării soluției.

Totodată, în strânsă legătură cu prima critică, se constată că instanța de apel s-a pronunțat și cu privire la susținerea pârâtei privind rezilierea unilaterală a contractului, reținând comportamentul abuziv al acesteia. De altfel, se constată că urmare a rezilierii unilaterale a contractului, reclamanta a acceptat restituirea garanției, fără însă a renunța la dreptul de a solicita repararea prejudiciului produs prin neexecutarea contractului. Împrejurarea că reclamanta nu a contestat pe cale contenciosului administrativ hotărârea C.D.D.S. Suceava nu poate duce la concluzia că ar fi achiesat la rezilierea contractului, încetarea unui contract prin voința părților, presupunând exprimarea voinței ambelor părți, în mod expres și neechivoc.

Trecând la analiza motivului prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea pronunțată este nelegală atunci când instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia, se poate reține că acest motiv poate fi susținut în recurs atunci când deși din conținutul actului rezultă cu certitudine natura și înțelesul pe care părțile au înțeles să-l dea clauzelor inserate, instanța de apel ar fi reținut un alt act juridic sau conținut. În speță, se observă că recurenta nu a dezvoltat argumente în susținerea acestui motiv, iar celelalte critici formulate, privind soluționarea cauzei de incompatibilitate a expertului desemnat, nu vizează motivul sus evocat, astfel cum este definit de dispozițiile procedurale.

În ceea ce privește motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acesta are de regulă în vedere, încălcarea legii de drept substanțial, mai precis aplicarea unui text de lege străin de situația de fapt dedusă judecății sau extinderea normei de drept la situații neaplicabile în speță. Față de dispozițiile sus menționate, Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit, iar criticile aduse deciziei recurate, privind același aspect referitor la greșita soluționare a incompatibilității expertului desemnat, nu se regăsesc în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În realitate, recurenta a supus spre analiză chestiuni ce țin de nemulțumirea sa în legătură cu administrarea, interpretarea și aprecierea probelor, în condițiile în care a beneficiat de calea de atac devolutivă a apelului, ori aceste critici nu pot fi examinate în recurs, acestea vizând temeinicia soluției pronunțate în cauză și nu nelegalitatea acesteia, întrucât această cale de atac își propune un control judiciar numai asupra nelegalității hotărârii atacate. Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P. R. – D.S. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 73 din 9 iulie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2008.