ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1685/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 22 martie 2007, reclamanta SC I.C.I. SRL Milișăuți a chemat în judecată pârâta SC C. SRL Rădăuți, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 25.729,16 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și 86,719,15 lei penalități de întârziere. În motivarea cererii, reclamanta arată că, în baza contractului nr. 89 din 3 iunie 2004, a livrat pârâtei produse de balastieră, agregate de râu cu avize de expediție pentru care s-au emis și transmis facturi în valoare totală de 317.301.600 lei vechi, din care nu s-a achitat suma de 25.729,16 lei noi. Pentru neplata facturilor a calculat penalități de întârziere de 0,37 % pe zi, conform cap. 7 alin. (2) al contractului.

În dovedirea cererii depune înscrisuri, copii facturi și contract, avize de livrare, calculul penalităților și își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art. 969 și următoarele C. civ. Analizând actele și probele dosarului, Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 2594 din 2 iulie 2007, a respins acțiunea, ca nefondată, pentru următoarele considerente: Așa cum a precizat și petenta, din valoarea totală de 317.301.600 lei vechi, pârâta a achitat suma de 60.010.000 lei vechi, pentru care au fost emise chitanțe, iar diferența în sumă de 257.291.600 lei vechi pentru care a fost promovată prezenta cerere, a fost compensată cu sumele pe care pârâta le avea de încasat de la reclamantă.

Astfel, în data de 1 decembrie 2004 a fost încheiată Operațiunea de Compensare, în sumă de 99.719.700 lei vechi pentru care a fost completat și semnat de către ambele părți, Ordinul de Compensare seria B nr. 4862101. În data de 2 decembrie 2004 a fost încheiată o a doua Operațiune de Compensare, în sumă de 99.682.770 lei vechi, pentru care a fost completat și semnat de către ambele părți Ordinul de Compensare seria B nr. 4862102, pe verso fiind trecute facturile compensate. În data de 3 decembrie 2004 a fost încheiată o a treia Operațiune de compensare, în sumă de 57.889.130 lei vechi, pentru care a fost completat și semnat de ambele părți Ordinul de Compensare seria B nr. 4862104, pe verso fiind trecute, de asemenea, facturile compensate.

În total s-a compensat suma de 257.291.600 lei vechi, reclamanta rămânând datoare față de societatea pârâtă cu suma de 36.129.879 lei vechi. Având în vedere aceste aspecte și faptul că prin înscrisurile depuse de pârâtă, între părți a operat compensarea sumei datorate, instanța a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva sentinței, a declarat apel reclamanta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocându-se stabilirea greșită a stării de fapt. A motivat că ordinele de compensare depuse la dosar nu sunt însoțite de facturile menționate în acestea și nici de documentele ce stau la baza facturilor din care să rezulte că pârâta i-ar fi livrat bunuri s-au i-ar fi prestat servicii și că ordinele respective nu sunt semnate de administratorul societății, ci de o persoană care nu avea calitatea de a semna asemenea acte.

Analizând sentința în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia nr. 131 din 10 decembrie 2007, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel, din cuprinsul contractului economic de vânzare cumpărare agregate de balastieră nr. 89 din 3 mai 2004 încheiat între părți, rezultă că numitul M.D. era la data când a semnat ordinele de compensare managerul general al societății reclamante, încât avea calitatea de a semna respectivele înscrisuri. De altfel, și prin cererea introductivă se arată că societatea reclamantă era reprezentantă prin M.D., administrator, având nr. O.R.C. J33/2406/1996.

Cât privește susținerea că nu au fost anexate la acele ordine de compensare și documentele justificative, instanța apreciază că acest lucru nu era necesar atâta timp cât ordinele respective au fost semnate și ștampilate și de către reprezentantul societății reclamante, care și-a însușit conținutul lor în ce privește numărul și data emiterii facturii, valoarea facturată și valoarea compensată. Prin urmare, în mod corect a reținut tribunalul că suma pretinsă de reclamantă prin acțiune a fost compensată cu sumele datorate de aceasta către pârâtă, așa cum rezultă din ordinele de compensare din datele de 1, 2 și 3 decembrie 2004 existente la dosar. Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs reclamanta, motivat sumar, prin care a invocat interpretarea greșită a raporturilor contractuale dintre părți, și a probelor administrate, dând relevanță unor ordine de compensare care nu sunt semnate de administratorul societății.

Recursul nu a fost motivat în drept, însă critica va fi analizată în raport de dispozițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Acest motiv de recurs vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia de nelegalitate. În raport de acest motiv de nelegalitate urmează a se analiza dacă hotărârea judecătorească s-a pronunțat cu nesocotirea principiului înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. În cauză s-a reținut corect, că suma pretinsă de reclamantă își are izvorul în derularea raporturilor comerciale care au avut la bază contractul nr. 89 din 3 mai 2004. Pentru soluționarea litigiului, nu s-a pus în discuție interpretarea acestui contract, a clauzelor pe care le conține.

Așadar critica invocată nu poate fi reținută, în raport de nelegalitate invocată, așa cum este reglementat prin textul legal mai sus menționat. În ceea ce privește, relevanța dată înscrisurilor depuse la dosar, în raport de care s-a făcut compensarea, instanța de apel, devoluând cauza a statuat că la ordinele de compensare nu era necesar să se atașeze documentele justificative, de îndată ce au fost semnate și ștampilate de către reprezentantul societății reclamante. Or, repunerea în discuție, prin critica formulată, a stării de fapt nu poate fi primită față de caracterul de cale extraordinară de atac, pe care îl are recursul, calea de atac nedevolutivă, care exclude o judecată în fond a cauzei, cu excepția art. 304 1 C. proc.

civ. Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.C.I. SRL Milisăuți prin administrator judiciar Cabinet de Individual de Insolvență E.C.O. împotriva deciziei nr. 131 din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 mai 2008.