ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 1830/P/2004 din 1 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților E.E., în stare de arest preventiv, A.E. și O.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a reținut că, pe data de 21 noiembrie 2004, în jurul orei 12,30, pe fondul unui conflict mai vechi, între victimă și O.M., cei trei inculpați au lovit victima cu corpuri dure (furcă, par), provocându-i grave leziuni, care au condus la deces. Din raportul de constatare medico-legală efectuat de S.M.L.

Constanța, rezultă că moartea victimei T.M. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii meningo-cerebrale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral. Leziunile traumatice au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, la nivel cranio-facial și altele, fără legătură de cauzalitate, cu moartea, prin târâre. La trimiterea în judecată, s-a avut în vedere declarația inculpatului E.E. și cele ale martorilor oculari O.O., T.E. și R.F., din care rezultă că actele de violență au fost exercitate de cei trei inculpați. Inculpatul O.M. s-a sustras urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală, dar s-a prezentat în faza de cercetare judecătorească. Prin sentința penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța, dată în dosarul nr. 642/2005, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc.

pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i), în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În baza dispozițiilor art. 183, cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților O.M. și A.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. A fost obligat inculpatul E.E., la despăgubiri civile în sumă de 6.018.920 lei către C.A.S.J. Constanța reprezentând cheltuieli de spitalizare și la 100.000 lei despăgubiri morale, către partea civilă T.V.

Instanța de fond, prin aprecierea probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, a modificat situația de fapt și încadrarea juridică, reținând că decesul victimei s-a produs, cu gradul cel mai mare de probabilitate, prin lovirea acestuia, pe timpul rostogolirii, cu inculpatul E.E., pe panta descedentă a râpei, prin contactul dintre capul victimei și un obiect contondent dispus pe acea pantă, acțiunea de rostogolire, fiind inițiată de inculpatul E.E. și că, intenția inculpatului E.E., a fost de a-i produce suferințe fizice victimei, fără a dori sau accepta, producerea rezultatului, respectiv, decesul victimei. Instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului E.E.

dată la 23 noiembrie 2004, în faza de urmărire penală, cu motivarea că este contrazisă de concluziile actului medico-legal cât și ale martorilor audiați în cauză. S-a acordat, în schimb, o valoare probatorie mai mare declarațiilor consemnate în timpul cercetării judecătorești, cu motivarea că se respectă principiile oralității, publicității, contradictorialității și nemijlocirii. În sfârșit, instanța de fond a reținut și circumstanța legală atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., cu motivarea că inculpatul E.E. a intervenit în conflict, pentru a-l apăra pe O.M., de atacul direct și injust, al victimei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri, procurorul și partea vătămată T.V.

Procurorul a criticat greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.; greșita achitare a inculpaților O.M. și A.E. și greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului E.E. Apelul părții civile a criticat hotărârea fondului pentru respingerea nejustificată a despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de înmormântare. Prin decizia penală nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile declarate de procuror și partea civilă, s-a majorat de la 2 la 4 ani, pedeapsa aplicată inculpatului E.E.

și a fost obligat inculpatul, la o sumă de 3000 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă. S-a avut în vedere că, la instanța de apel s-a efectuat, la cererea procurorului, o expertiză medico-legală la nivelul I.M.L., care a concluzionat că moartea victimei T.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism cranio-facial, cu hematom subdural compresiv de emisfer stâng, între leziunile meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate. Leziunile echimotice faciale și hematomul epicranian temporal drept s-au putut produce, prin loviri repetate cu corp dur, la nivelul extremității cefalice. Instanța de apel a considerat că instanța de fond a stabilit, în mod corect, situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului E.E.

și, respectiv, nevinovăția inculpaților O.M. și A.E. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă T.V. și inculpatul E.E. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în recursul său, a invocat motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., susținând că, faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică în drept și că, în fapt, s-a comis o eroare gravă, având drept consecință, pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a susținut că schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este în contradicție totală cu concluziile expertizei medico-legale efectuate de I.M.L.

București, avizată de Comisia de avizare și control și cu constatarea medico-legală efectuată de S.M.L. Constanța. Atât instanța de apel cât și instanța de fond au reținut că mecanismul de producere al leziunilor care au condus la decesul victimei a fost lovirea victimei prin rostogolire de corpuri contondente, de pe pantă. Din expertiza medico-legală rezultă însă că victima a suferit o serie de leziuni meningo-cerebrale, singurele aflate în raport de cauzalitate cu decesul, dar și alte leziuni externe: echimotice faciale și hematomul epicranian temporal drept, produs prin loviri repetate cu corp, dur, echimoze alungite localizate la nivelul gambelor și gleznelor, ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur alungit și multiple excoriații și placarde excoriate striate pe trunchi și membre, care, s-au putut produce prin târâre, pe plan dur.

Expertiza medico-legală face o delimitare clară între leziunile traumatice meningo-cerebrale care au condus la decesul victimei și care au fost produse prin loviri repetate cu corp dur și echimozele de formă alungită, produse cu un corp dur alungit și excoriațiile și placardele de pe trunchi și membre, produse prin târâre, pe plan dur, care nu au contribuit la decesul victimei. Din concluziile expertizei medico-legale, spune parchetul, se exclude teza potrivit căreia victima a decedat datorită loviturilor avute la cap, produse prin rostogolire, pe pantă. Or, în raport de această situație, fapta trebuia încadrată în omor și nu în lovituri cauzatoare de moarte. Reținerea în încadrarea juridică a circumstanței legale atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului, este și ea greșită, întrucât el nu a lovit victima pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, săvârșit de victimă, asupra sa.

Pe de altă parte, este greșită achitarea inculpaților O.M. și A.E., în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Recursul parchetului arată că instanța de judecată, numai printr-o apreciere eronată a probatoriilor administrate și prin înlăturarea nejustificată a probelor administrate în faza de urmărire penală, a ajuns să stabilească o altă situație de fapt, decât cea reală, să dea o altă încadrare juridică și să pronunțe achitarea. În recurs, se apreciază că cei trei inculpați au acționat împreună, conjugat și simultan, în a lovi victima atât înainte, cât și după ce a căzut la sol, participația fiind proprie, coautoratului, cu acte de violențe comune. Împrejurarea că numai loviturile aplicate de unul din ei au fost mortale, nu au relevanță atâta timp cât activitatea acestora se află într-o unitate indivizibilă și din materialitatea faptelor rezultă că inculpații au fost conștienți de urmările faptelor lor.

Parchetul a solicitat ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul, să se caseze ambele hotărâri și să fie condamnați cei trei inculpați, în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen. Partea civilă, în recursul său, a criticat hotărârile pronunțate, sub aspectul neacordării despăgubirilor civile solicitate, cu titlu de daune morale. Recurentul inculpat, prin recursul său, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate. Contrar susținerilor parchetului, nu i s-a asigurat în mod complet dreptul la apărare și nu-și menține o serie de declarații făcute la urmărirea penală, în lipsa unui apărător ales. Corespund adevărului numai declarațiile făcute în fața instanței, în prezența apărătorului ales.

În atare situație, consideră că cererile reprezentantului parchetului nu pot fi primite și că recursurile parchetului și ale părții civile sunt nefondate. Numai recursul său trebuie admis, reducându-i-se pedeapsa, care este prea mare, în raport cu periculozitatea faptei comise. Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea constată că, într-adevăr, în speță, de-a lungul procesului, inculpaților nu li s-a asigurat, în condițiile legii, dreptul de apărare, în sensul că, deși din probe, rezultă interese contrarii ale inculpaților, învinuiți, toți trei, de comiterea infracțiunii de omor calificat, s-a acceptat de instanțe, să fie apărați de același avocat ales, ceea ce duce la nulitatea, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., cu consecința admiterii tuturor recursurilor declarate împotriva deciziei penale nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, casării acestei decizii, precum și a sentinței penale nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la același tribunal. În cadrul rejudecării, instanța va trebui să refacă probele, lămurind toate contradicțiile existente între declarațiile făcute la urmărirea penală și în fața instanței judecătorești, neputându-se da prioritate unora, prin lipsirea de eficacitate a altora, fără o explicație rezonabilă, care să justifice, de ce i se acordă, mai mare credibilitate.

De asemenea, vor trebui solicitate mai multe explicații organelor de medicină legală, pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acțiunilor violente a celor trei inculpați sau numai a unuia singur, implicarea acestora în procesul tanatogen, pentru evitarea unor concluzii, bazate pe un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, ceea ce nu este de admis, într-o hotărâre judecătorească. Casarea cu trimitere a cauzei, se impunea și în ipoteza în care, cele arătate în recursul parchetului, ar putea fi reținute, fără nici, o altă verificare, ceea ce nu este cazul, în speță, în acest din urmă caz, încadrarea juridică corectă a faptei, fiind cea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., încadrare juridică ce trebuie pusă, în discuția părților, spre a-și putea face apărarea, în legătură cu ea, lucru ce nu s-ar putea face, pentru prima dată în recurs, mai ales, față de cei doi inculpați arestați.

În sfârșit, indiferent de concluziile la care se va ajunge, în urma administrării tuturor probelor și a lămuririi contradicțiilor dintre acestea, cu privire la încadrarea juridică a faptei și cu privire la numărul de participanți, în recursul părții civile, va trebui să se constate, în raport de suma de 750.000.000 lei ROL, cu care aceasta s-a constituit parte civilă, care, este prejudiciul material și moral, rezonabil, ce i se cuvine, având în vedere că, prin moartea soțului, victima din dosar, a rămas văduvă, la vârsta de 35 ani. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă T.V.

și inculpatul E.E., ca fondate, casând decizia penală nr. 165/ A din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, precum și sentința penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța, trimițând cauza aceluiași Tribunal, spre rejudecare. Menținându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului E.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, recurenta parte civilă T.V. și recurentul inculpat E.E. împotriva deciziei penale nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța. Trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare. Menține starea de arest a recurentului inculpat E.E. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.