ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 131/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1830/P/2004

din 1 aprilie 2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța,

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților E.E., în stare de

arest preventiv, A.E. și O.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și

175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, pe

data de 21 noiembrie 2004, în jurul orei 12,30, pe fondul unui conflict mai

vechi, între victimă și O.M., cei trei inculpați au lovit

victima cu corpuri dure (furcă, par), provocându-i grave leziuni, care au

condus la deces.

Din raportul de constatare

medico-legală efectuat de S.M.L. Constanța, rezultă că

moartea victimei T.M. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii

meningo-cerebrale, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral. Leziunile traumatice

au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure, la nivel cranio-facial

și altele, fără legătură de cauzalitate, cu moartea,

prin târâre.

La trimiterea în

judecată, s-a avut în vedere declarația inculpatului E.E. și

cele ale martorilor oculari O.O., T.E. și R.F., din care rezultă

că actele de violență au fost exercitate de cei trei

inculpați.

Inculpatul O.M. s-a sustras

urmăririi penale, fiind dat în urmărire generală, dar s-a

prezentat în faza de cercetare judecătorească.

Prin sentința

penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța, dată

în dosarul nr. 642/2005, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174

și 175 lit. i), în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen.

În baza dispozițiilor art.

183, cu aplicarea art. 73 lit. a), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul E.E., la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în

baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit.

c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților O.M. și A.E.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C.

pen.

A fost obligat inculpatul E.E.,

la despăgubiri civile în sumă de 6.018.920 lei către C.A.S.J. Constanța

reprezentând cheltuieli de spitalizare și la 100.000 lei despăgubiri

morale, către partea civilă T.V.

Instanța de fond, prin

aprecierea probelor administrate în faza de urmărire penală și

în faza de judecată, a modificat situația de fapt și încadrarea

juridică, reținând că decesul victimei s-a produs, cu gradul cel

mai mare de probabilitate, prin lovirea acestuia, pe timpul rostogolirii, cu

inculpatul E.E., pe panta descedentă a râpei, prin contactul dintre capul

victimei și un obiect contondent dispus pe acea pantă, acțiunea

de rostogolire, fiind inițiată de inculpatul E.E. și că,

intenția inculpatului E.E., a fost de a-i produce suferințe fizice

victimei, fără a dori sau accepta, producerea rezultatului,

respectiv, decesul victimei.

Instanța de fond a

înlăturat declarația inculpatului E.E. dată la 23 noiembrie

2004, în faza de urmărire penală, cu motivarea că este

contrazisă de concluziile actului medico-legal cât și ale martorilor

audiați în cauză.

S-a acordat, în schimb, o

valoare probatorie mai mare declarațiilor consemnate în timpul

cercetării judecătorești, cu motivarea că se respectă

principiile oralității, publicității,

contradictorialității și nemijlocirii.

În sfârșit,

instanța de fond a reținut și circumstanța legală

atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. a) C. pen., cu motivarea

că inculpatul E.E. a intervenit în conflict, pentru a-l apăra pe O.M.,

de atacul direct și injust, al victimei.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apeluri, procurorul și partea

vătămată T.V.

Procurorul a criticat

greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor, prevăzută și pedepsită de art. 174

și 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., în infracțiunea

de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.;

greșita achitare a inculpaților O.M. și A.E. și

greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului E.E.

Apelul părții

civile a criticat hotărârea fondului pentru respingerea nejustificată

a despăgubirilor civile reprezentând cheltuielile de înmormântare.

Prin decizia penală nr.

165/ P din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-au admis apelurile

declarate de procuror și partea civilă, s-a majorat de la 2 la 4 ani,

pedeapsa aplicată inculpatului E.E. și a fost obligat inculpatul, la

o sumă de 3000 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile către

partea civilă.

S-a avut în vedere că,

la instanța de apel s-a efectuat, la cererea procurorului, o

expertiză medico-legală la nivelul I.M.L., care a concluzionat

că moartea victimei T.M. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale, consecință a unui traumatism

cranio-facial, cu hematom subdural compresiv de emisfer stâng, între leziunile

meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate.

Leziunile echimotice faciale și hematomul epicranian temporal drept s-au

putut produce, prin loviri repetate cu corp dur, la nivelul

extremității cefalice.

Instanța de apel a

considerat că instanța de fond a stabilit, în mod corect,

situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția

inculpatului E.E. și, respectiv, nevinovăția inculpaților O.M.

și A.E.

Împotriva acestei din

urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă T.V. și

inculpatul E.E.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Constanța, în recursul său, a invocat motivele

prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.,

susținând că, faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o

greșită încadrare juridică în drept și că, în fapt,

s-a comis o eroare gravă, având drept consecință,

pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, parchetul a susținut că schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este în

contradicție totală cu concluziile expertizei medico-legale efectuate

de I.M.L. București, avizată de Comisia de avizare și control

și cu constatarea medico-legală efectuată de S.M.L.

Constanța.

Atât instanța de apel

cât și instanța de fond au reținut că mecanismul de

producere al leziunilor care au condus la decesul victimei a fost lovirea

victimei prin rostogolire de corpuri contondente, de pe pantă.

Din expertiza

medico-legală rezultă însă că victima a suferit o serie de

leziuni meningo-cerebrale, singurele aflate în raport de cauzalitate cu

decesul, dar și alte leziuni externe: echimotice faciale și hematomul

epicranian temporal drept, produs prin loviri repetate cu corp, dur, echimoze

alungite localizate la nivelul gambelor și gleznelor, ce s-au putut

produce prin loviri repetate cu corp dur alungit și multiple

excoriații și placarde excoriate striate pe trunchi și membre,

care, s-au putut produce prin târâre, pe plan dur.

Expertiza medico-legală

face o delimitare clară între leziunile traumatice meningo-cerebrale care

au condus la decesul victimei și care au fost produse prin loviri repetate

cu corp dur și echimozele de formă alungită, produse cu un corp

dur alungit și excoriațiile și placardele de pe trunchi și

membre, produse prin târâre, pe plan dur, care nu au contribuit la decesul

victimei.

Din concluziile expertizei

medico-legale, spune parchetul, se exclude teza potrivit căreia victima a

decedat datorită loviturilor avute la cap, produse prin rostogolire, pe

pantă.

Or, în raport de

această situație, fapta trebuia încadrată în omor și nu în

lovituri cauzatoare de moarte.

Reținerea în încadrarea

juridică a circumstanței legale atenuante prevăzute de art. 73 lit.

a) C. pen., în favoarea inculpatului, este și ea greșită,

întrucât el nu a lovit victima pentru a înlătura un atac material, direct,

imediat și injust, săvârșit de victimă, asupra sa.

Pe de altă parte, este

greșită achitarea inculpaților O.M. și A.E., în baza art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Recursul parchetului

arată că instanța de judecată, numai printr-o apreciere

eronată a probatoriilor administrate și prin înlăturarea

nejustificată a probelor administrate în faza de urmărire

penală, a ajuns să stabilească o altă situație de

fapt, decât cea reală, să dea o altă încadrare juridică

și să pronunțe achitarea.

În recurs, se apreciază

că cei trei inculpați au acționat împreună, conjugat

și simultan, în a lovi victima atât înainte, cât și după ce a

căzut la sol, participația fiind proprie, coautoratului, cu acte de

violențe comune.

Împrejurarea că numai

loviturile aplicate de unul din ei au fost mortale, nu au relevanță

atâta timp cât activitatea acestora se află într-o unitate

indivizibilă și din materialitatea faptelor rezultă că

inculpații au fost conștienți de urmările faptelor lor.

Parchetul a solicitat ca în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită

recursul, să se caseze ambele hotărâri și să fie

condamnați cei trei inculpați, în baza art. 174 și 175 lit. i) C.

pen.

Partea civilă, în

recursul său, a criticat hotărârile pronunțate, sub aspectul

neacordării despăgubirilor civile solicitate, cu titlu de daune

morale.

Recurentul inculpat, prin

recursul său, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie

și nelegalitate.

Contrar susținerilor parchetului,

nu i s-a asigurat în mod complet dreptul la apărare și nu-și

menține o serie de declarații făcute la urmărirea

penală, în lipsa unui apărător ales. Corespund adevărului

numai declarațiile făcute în fața instanței, în

prezența apărătorului ales. În atare situație,

consideră că cererile reprezentantului parchetului nu pot fi primite

și că recursurile parchetului și ale părții civile

sunt nefondate. Numai recursul său trebuie admis, reducându-i-se pedeapsa,

care este prea mare, în raport cu periculozitatea faptei comise.

Examinând recursurile

declarate în cauză, Curtea constată că, într-adevăr, în

speță, de-a lungul procesului, inculpaților nu li s-a asigurat,

în condițiile legii, dreptul de apărare, în sensul că, deși

din probe, rezultă interese contrarii ale inculpaților,

învinuiți, toți trei, de comiterea infracțiunii de omor

calificat, s-a acceptat de instanțe, să fie apărați de

același avocat ales, ceea ce duce la nulitatea, prevăzută de art.

197 alin. (2) C. proc. pen., cu consecința admiterii tuturor recursurilor

declarate împotriva deciziei penale nr. 165/ P din 5 septembrie 2006 a

Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, casării acestei decizii, precum și a

sentinței penale nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța,

cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la același tribunal.

În cadrul rejudecării,

instanța va trebui să refacă probele, lămurind toate

contradicțiile existente între declarațiile făcute la

urmărirea penală și în fața instanței judecătorești,

neputându-se da prioritate unora, prin lipsirea de eficacitate a altora,

fără o explicație rezonabilă, care să justifice, de ce

i se acordă, mai mare credibilitate.

De asemenea, vor trebui

solicitate mai multe explicații organelor de medicină legală,

pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt

rezultatul acțiunilor violente a celor trei inculpați sau numai a

unuia singur, implicarea acestora în procesul tanatogen, pentru evitarea unor

concluzii, bazate pe un grad mai mare sau mai mic de probabilitate, ceea ce nu

este de admis, într-o hotărâre judecătorească.

Casarea cu trimitere a

cauzei, se impunea și în ipoteza în care, cele arătate în recursul parchetului,

ar putea fi reținute, fără nici, o altă verificare, ceea ce

nu este cazul, în speță, în acest din urmă caz, încadrarea

juridică corectă a faptei, fiind cea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., încadrare juridică ce trebuie pusă, în discuția

părților, spre a-și putea face apărarea, în

legătură cu ea, lucru ce nu s-ar putea face, pentru prima dată

în recurs, mai ales, față de cei doi inculpați arestați.

În sfârșit, indiferent

de concluziile la care se va ajunge, în urma administrării tuturor

probelor și a lămuririi contradicțiilor dintre acestea, cu

privire la încadrarea juridică a faptei și cu privire la numărul

de participanți, în recursul părții civile, va trebui să se

constate, în raport de suma de 750.000.000 lei ROL, cu care aceasta s-a

constituit parte civilă, care, este prejudiciul material și moral,

rezonabil, ce i se cuvine, având în vedere că, prin moartea soțului,

victima din dosar, a rămas văduvă, la vârsta de 35 ani.

În raport cu cele

arătate, Curtea va trebui să admită recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, partea civilă T.V.

și inculpatul E.E., ca fondate, casând decizia penală nr. 165/ A din

5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, precum și sentința

penală nr. 334 din 4 august 2005 a Tribunalului Constanța,

trimițând cauza aceluiași Tribunal, spre rejudecare.

Menținându-se

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului E.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, recurenta parte

civilă T.V. și recurentul inculpat E.E. împotriva deciziei penale nr.

165/ P din 5 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 334 din 4 august 2005 a

Tribunalului Constanța.

Trimite cauza la Tribunalul

Constanța spre rejudecare.

Menține starea de arest a

recurentului inculpat E.E.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.