ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3996/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3996/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
M.B. a formulat cerere de
chemare în judecată a pârâtei SC A.R., pentru ca instanța de judecată prin
hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe aceasta la plata sumei de
2.552.450.666 lei vechi reprezentând 2.315.271.528 lei obligație de plată
conform art. 4 din contractul de asociere nr. 1839/1995, aferentă perioadei
2002 - 2003 și 237.179.138 lei conform art. 4.8 din același contract.
A arătat în cererea sa că
între reclamant și P.R. SRL s-a încheiat contractul de asociere nr. 1839 din 12
iulie 1995 având ca obiect constituirea și exploatarea unei stații de
carburanți în București precum și realizarea unor activități conexe
producătoare de venituri.
Conform art. 4.3.1. din
contractul mai sus menționat P.R. SRL s-a obligat să plătească către C.L.M.B.
suma rezultată din echivalentul în lei a 3 (trei) dolari SUA/tona de
combustibil livrat plătibil în lei la cursul zilei efectuării plății și 2 % din
încasările pentru activitățile conexe.
Art. 4.4 reglementează suma
minimă garantată iar art. 4.5 eșalonarea plăților, prevăzând că P.R. SRL va
plăti semestrial obligațiile de plată asumate conform art. 4.3.1, dar nu mai
puțin de 50 % din valoarea sumelor minim garantate menționate în art. 4.4.
De asemenea, a arătat că
părțile au prevăzut la art. 4.9 din contract, clauza penală care sancționează
neplata la termen cu achitarea unei dobânzi de la data scadenței cotei de
asociere până la data achitării plății, calculate la o rată anuală egală cu
rata de credit financiară a B.N.R.
Prin actul adițional nr. 1/1995
P.R.SRL a cesionat către SC A.R. SA toate drepturile și obligațiile rezultate
din contractul de asociere nr. 1839/1995.
Pârâta nu s-a conformat
întrutotul dispozițiilor contractului, astfel că pentru semestrul al II-lea din
anul 2002 a rămas neachitată suma de 1.494.341.000 lei, la care a fost
calculată dobânda conform art. 4 din contract, iar pentru semestrul I din anul
2003 a rămas neachitată suma de 820.930.528 lei, la care s-a calculat dobânda,
rezultând un debit de 2.552.450.666 lei vechi reprezentând obligația de plată
conform art. 4 din contract.
Ulterior, reclamantul a
majorat pretențiile la suma de 4.854.892.156 lei adăugând și sumele neachitate
aferente semestrului al II-lea al anului 2003 și semestrului I al anului 2004.
Prin sentința comercială nr.
939 din 14 martie 2006, Tribunalul București, secția comercială, a respins
acțiunea constatând că din cele 11 amplasamente pe care reclamantul trebuia să
le dea în folosință, nu a predat decât două, iar suprafețele de teren puse la
dispoziție de către reclamant, au fost mai mici decât cele convenite prin
contract.
S-a mai reținut că
reclamantul a solicitat plata sumei de 419.995 dolari S.U.A. în echivalent lei
iar prin raportul de expertiză s-a stabilit că pârâta a plătit 376.683 dolari
S.U.A. în echivalent lei. Diferența rezultată în sumă de 43.312 dolari S.U.A.
este nedatorată întrucât reclamantul nu a dat în folosință întreaga suprafață
de teren convenită.
Reclamantul M.B. a declarat
apel împotriva acestei sentințe, precizând că în mod greșit instanța de fond a
reținut că au fost predate numai două amplasamente, când în realitate au fost
predate nouă, că suprafețele de teren nu au fost mai mici, că pretențiile
rezultă din contractul modificat și nu din cel inițial, și că niciodată nu a
cerut și nu și-a precizat pretențiile în dolari, instanța pronunțându-se astfel
asupra altor pretenții.
Prin decizia comercială nr. 131
din 6 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins
apelul reclamantului M.B., reținând că apelanta, prin înscrisurile depuse nu a
făcut dovada pretențiilor sale și că nu și-a dus la îndeplinire propriile
obligații asumate prin contractul de asociere.
Împotriva acestei decizii
reclamantul M.B. a declarat recurs având ca temei dispozițiile art. 304 pct. 8
și 9 C. proc. civ.
A susținut că hotărârea este
lipsită de temei legal, ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că
instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura
ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece reclamantul a
demonstrat că a făcut aplicarea art. 4 din contractul de asociere, calculul
debitului fiind efectuat numai pentru cele 9 (nouă) amplasamente care au fost
predate efectiv, că fiecare suprafață de teren a fost identificată, asupra
acesteia fiind calculată taxa privind obligația societății.
De asemenea, a precizat că
incorect a reținut instanța de apel că D.I.C. – S.E.P. din cadrul Primăriei
Municipiului București nu are competență în urmărirea contractelor, încheierea
de acte adiționale cu diminuarea suprafețelor de teren și reașezarea datoriilor
fiscale, deoarece conform Legii nr. 215/2001 fiecare direcție are atribuții
proprii și contribuie la exercițiul funcțiunii instituției, formând o entitate.
În același timp a precizat
că este adevărat că D.E.P. nu are atribuții în urmărirea contractelor, că D.R.I.
nu are atribuții în reașezarea datoriilor fiscale și că D.V. a calculat
obligația de plată.
Recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Luând în discuție hotărârea
atacată raportată la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, se constată că decizia
pronunțată de instanța de apel este legală, aceasta neputând fi criticată
pentru motivele invocate, întrucât dispozițiile contractului în litigiu
raportate la modul de executare a acestuia au fost corect interpretate și
aplicate de către instanțele de fond și apel.
Corect cele două instanțe au
dispus efectuarea de expertize contabilă și topo ca urmare a susținerilor celor
două părți, expertizele stabilind cu exactitate numărul de amplasamente,
suprafața utilizată în activitatea pentru care a fost constituită asocierea,
modul de calcul al sumei datorate de către pârâtă în temeiul acestui contract,
precum și suma aferentă pentru folosirea de către pârâtă a spațiilor
determinate prin expertiză.
Susținerile recurentei cum
că înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexele 1 și 6 la contractul de
asociere, fac dovada fiecărei suprafețe de teren pentru care a fost calculată
taxa privind obligația societății, precum și susținerile referitoare la
atribuțiile direcțiilor din cadrul Primăriei care dețin și verifică actele
referitoare la dreptul de proprietate, care urmăresc executarea contractului sau
care calculează veniturile nu pot fi primite, deoarece prin expertiză toate
aceste înscrisuri au fost verificate și raportate la situația reală de pe
teren, fiind verificat modul de calcul și suma care face obiectul obligației de
plată din prezenta cauză.
De altfel, chiar recurentul
recunoaște prin motivele de recurs că D.E.P. nu are atribuții în urmărirea
contractelor, că D.R.I. nu are atribuții în reașezarea datoriilor fiscale și că
D.V. calculează obligațiile de plată.
În acest context, corect s-a
constatat inexistența dovezilor pentru pretenția reclamantului privind plata
diferenței calculate în dolari de la 376.683 dolari S.U.A., sumă decontată de
pârâtă, până la concurența sumei precizată, solicitată prin acțiunea
introductivă calculată tot în dolari de către expert, respectiv 419.995 dolari S.U.A.
Hotărârea atacată este la
adăpost de orice critică, instanțele interpretând corect atât contractul de
asociere, legea părților, cât și celelalte înscrisuri depuse în apărare,
recurentul neinvocând alte dispoziții legale încălcate prin hotărârea atacată.
Ca urmare nici unul din
motivele invocate în susținerea nelegalității deciziei atacate, nu se justifică
situație față de care recursul urmează a fi respins.
Conform art. 274 alin. (1) C.
proc. civ., pârâta a solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea, luând în discuție
cererea intimatei pârâte, a constatat că aceasta nu a făcut dovada
cheltuielilor de judecată în recurs și că nici nu există motiv de recurs
privind cheltuielile de judecată în apel, astfel că cererea urmează a fi
respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul M.B. împotriva deciziei nr. 131 din 6 martie 2007 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei
SC A.R. SA București privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință
publică, astăzi 6 decembrie 2007.