ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2635/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

București sub nr. 43/4/3/2006 la data de 27 ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL

București a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC P.T. SA București,

instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 147.000 dolari SUA echivalent în lei la cursul B.N.R.

din ziua plății reprezentând minimul garantat de 7.000 dolari SUA lunar

stabilit prin art. 10 și art. 11 din contractul de asociere în participațiune din

1995 calculate pe perioada 1 ianuarie 2004 - 31 septembrie 2005.

Tribunalul București

prin sentința nr. 1349 din 4 aprilie 2006 a admis acțiunea, a obligat pârâta la

plata sumei de 147.000 dolari SUA, cu titlu de profit garantat, calculat pentru

perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2005, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

București prin Decizia nr. 500 din 24 octombrie 2006 a admis apelul pârâtei, a

anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Tribunalul București

prin sentința nr. 4202 din 27 martie 2007, rejudecând fondul cauzei, a respins

cererea formulată de reclamanta SC A. SRL București.

Curtea de Apel

București prin Decizia nr. 490 din 25 octombrie 2007 a respins, ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului București nr. 4202

din 27 martie 2007.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs reclamanta SC A. SRL București, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

a arătat, în esență, că:

- instanța a

interpretat art. 10 din contractul de asociere în participațiune adăugând la

textul articolului noțiunea de profit în sens economic, după scăderea

cheltuielilor și sarcinilor fiscale, ceea ce excede voinței părților astfel cum

rezultă din conținutul art. 10 din contract, critică ce se circumscrie pct. 7

al art. 304 C. proc. civ.;

- puterea lucrului

judecat, reglementată prin art. 1201 C. civ. are la bază regula potrivit căreia

o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare consemnată

printr-o hotărâre judecătorească, autoritate de lucru judecat greșit reținută

de către instanța de apel în speța de față, motiv încadrat în pct. 8 al art. 304

C. proc. civ.;

- interpretarea

contractului de către instanța de apel reflectă încălcarea de către aceasta a

dispozițiilor art. 251 - art. 256 C. com. și deopotrivă, greșita aplicare a

prevederilor art. 969 C. civ., art. 1201 C. civ. și art. 1513 alin. (1) și (2) C.

civ., critică ce vizează pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Părțile în litigiu au

înțeles să încheie un contract de asociere în participațiune ale căror clauze

sunt reglementate de prevederile art. 251 - art. 256 C. com.

Reclamanta a solicitat

instanței de fond obligarea pârâtei la plata venitului minim garantat, conform art.

10 și art. 11 din menționatul contract, aferent perioadei 1 ianuarie 2004 - 31

septembrie 2005.

Împotriva soluției

instanței de fond prin care acțiunea a fost respinsă, reclamanta a formulat

apel.

Motivele de apel au

fost structurate după cum urmează:

- instanța de fond a

analizat numai susținerile intimatei-pârâte cu referire la art. 1513 C. civ.;

- instanța de fond a

amplificat și a denaturat conținutul art. 11 din contract;

- instanța de fond nu

a analizat art. 4 din actul adițional din 11 februarie 1996;

- instanța de fond a

omis a examina și art. 8 din contractul de asociere în participațiune.

Instanța de apel avea obligația să

examineze apelul în raport cu motivele invocate de către apelanta-reclamantă,

ori, se constată că, instanța de apel nu a răspuns criticilor aduse hotărârii

pronunțate de către tribunal, ca instanță de fond, critici ce vizau, în esență,

greșita aplicare a art. 1513 C. civ., analiza eronată a art. 11 din contractul

încheiat, deopotrivă, ignorarea art. 8 al acestuia și a art. 4 din actul

adițional din 11 februarie 1996.

În consecință,

nepronunțarea instanței de apel asupra motivelor de apel astfel cum au fost

formulate și dezvoltate de către reclamantă impune admiterea recursului,

modificarea deciziei atacată, admiterea apelului, desființarea sentinței

instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiași

instanțe.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC A. SRL București împotriva Deciziei nr. 490 din 25

octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, modifică decizia

atacată, admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, - nr. 4202 din 27 martie 2007 pe care o

desființează și trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.