ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 490/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 74
din 14 aprilie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2546/2005, Tribunalul Tulcea l-a
condamnat pe inculpatul T.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Pe durata executării
principale s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a), b), c) și e) C. pen.
A fost respinsă, ca
nefondată, cererea C.A.S. Tulcea privind obligarea inculpatului la plata
cheltuielilor de spitalizare, fiind obligat către partea civilă C.A.S. Constanța
la plata sumei de 3656 RON cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Tulcea prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate pentru
săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art.
183 C. pen., a reținut ca situație de fapt următoarele:
În ziua de 31 octombrie
2004, Consiliul local al comunei Slava Cercheză a convocat cetățenii comunei în
vederea discutării unor aspecte legate de încheierea unor contracte de arendă.
În jurul orelor 15,00, după
finalizarea convocării, parte din cetățeni printre care și inculpatul s-au
deplasat la localul SC C. SRL situat pe DN 22. Aici inculpatul și martorul E.E.
s-au așezat pe o bancă consumând câte o bere, în apropierea lor fiind alte
persoane.
În jurul orelor 17,00 în
locul descris a apărut și victima D.R. aflat în stare de ebrietate ci o sticlă
de vin asupra sa, oferind celor prezenți din conținutul băuturii, fiind însă
refuzat întrucât era cunoscut ca violent în momentul când se afla sub influența
alcoolului.
Victima s-a deplasat la un
alt local situat în apropiere, unde pe bănci se aflau alte persoane, care
constatând starea în care acesta se găsea, l-au admonestat, îndepărtându-l din
zonă.
În această împrejurate,
victima a revenit la grupul în care se găsea inculpatul, ce stătea pe bancă,
s-a așezat în picioare în fața acestuia, și-a ridicat mânecile de la haină,
adresându-se că vrea să-l bată.
Inculpatul l-a întrebat
despre motivele atitudinii sale, victima a răspuns că aceasta este voința sa,
aplicându-i o palmă peste față, și proferând expresii jignitoare la adresa
inculpatului și familiei sale.
Gestul următor al victimei a
fost deplasarea către martorul S.A. căruia fără explicații, a încercat să-i
aplice o palmă, însă martorul l-a prins de mână și l-a îndepărtat.
Victima s-a întors pe
trotuar, postându-se din nou în fața inculpatului și amenințându-l că-l va
bate, afirmație față de care inculpatul a spus victimei „că dacă dorește să-l
lovească nu are decât”.
În momentul imediat următor,
victima l-a prins cu mâna stângă de gât pe inculpat, aplicându-i o lovitură cu
pumnul în față.
Inculpatul a ripostat și
ridicându-se de pe bancă și în poziția față în față cu victima, i-a cerut să-l
lase în pace că are alte treburi după care l-a împins, victima s-a
dezechilibrat și a căzut lovindu-se cu capul de muchia de beton a trotuarului.
Deși cei prezenți, au
încercat până la sosirea serviciului de ambulanță să-i acorde primul ajutor
realizând starea de comă în care se afla, nu au reușit. În aceeași seară
victima fost transportată la dispensarul uman din comună. Ulterior dus la
Spitalul județean Tulcea și apoi la Spitalul Clinic județean Constanța unde a
decedat.
Potrivit concluziilor
Raportului medico-legal nr. 614/2/2004 din 3 februarie 2005 al S.M.L. al Județului
Constanța cu concluziile anterioare, rezultă că moartea victimei a fost
violentă, s-a datorat stării toxico-septice urmare unei meningite purulente,
complicații generată de un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și
bază de craniu operat.
Se precizează că leziunile
de violență au putut fi produse cu și de corp dur, au legătură de cauzalitate
directă cu cauza morții și pot data din 31 octombrie 2004.
Cu privire la săvârșirea
infracțiunii descrisă, inculpatul a avut o poziție oscilantă în cursul
procesului.
Astfel, în declarația dată
la urmărirea penală, inculpatul recunoaște că dezechilibrarea victimei urmată
de căderea și lovirea de bordura de ciment s-a produs urmare faptului că el l-a
împins.
Ulterior, inculpatul a
încercat să acrediteze ideea că victima s-a dezechilibrat în momentul în care a
încercat să-l lovească cu piciorul, situație neconfirmată de martorii prezenți
E.P.E., C.P., T.N., L.F., care au surprins momentul în care inculpatul a împins
victima.
Fapta descrisă, a fost
reținută de instanța de fond ca întrunind elementele constitutive ale
infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.
pen.
În favoarea inculpatului
s-au reținut circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 lit. a) și b)
C. pen., motivate de buna conduită avută anterior în comunitatea din care face
parte, încercarea de a acorda ajutor victimei imediat după consumarea
infracțiunii.
Ca o consecință, pedeapsa a
fost redusă sub limita minimă prevăzută de text, la 2 ani închisoare.
Împotriva sentinței,
inculpatul a declarat apel și deși invocă legitima apărare drept cauză care
înlătură caracterul penal al faptei, susține că nu a împins victima, aceasta
s-a dezechilibrat cu consecința căderii și lovirii de bordură.
Curtea de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 116/ P
din 13 iunie 2006, a admis calea de atac exercitată de inculpat, și reținând în
favoarea acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art. 73
lit. b) C. pen., a redus la un an închisoare pedeapsa menținând încadrarea
juridică a faptei și celelalte dispoziții ale sentinței.
Motivând hotărârea, instanța
de apel a reținut atitudinea provocatoare a victimei, care a lovit inculpatul
peste față, a adresat expresii jignitoare la adresa familiei acestuia,
împrejurare de natură să producă inculpatului o puternică tulburare psihică sub
imperiul căreia a acționat împingând victima cu forță, gest ce a determinat
dezechilibrarea și căderea acesteia.
Instanța a apreciat că în
cauză nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 44 C. pen., ce
reglementează legitima apărare, neexistând din partea victimei o agresiune față
de inculpat, în sensul prevederilor legale invocate, de natură să-i pună în
pericol grav persoana.
Împotriva deciziei,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, solicitând
casarea deciziei și înlăturarea circumstanței atenuante a scuzei provocării
prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., greși reținută printr-o interpretare
greșită a probelor.
Oral, procurorul a susținut
și nelegalitatea hotărârii care, prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C.
pen., a aplicat o pedeapsă nelegală încălcându-se dispozițiile prevăzute de art.
76 alin. (2) lit. a) C. pen.
O altă critică vizează
pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, respectiv interzicerea exercițiului
dreptului prevăzut de lit. e) al art. 64, fără să existe o motivare a acestei
interdicții.
Aceeași hotărâre a fost
supusă recursului declarat în termen legal de inculpat, care invocă drept caz
de casare dispozițiile prevăzute de art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen.,
greșita condamnare a inculpatului pentru o infracțiune săvârșită în stare de
legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, împrejurare
în care se impune casarea deciziei și achitarea sa potrivit art. 10 alin. (1)
lit. e) C. proc. pen.
Prin aceleași concluzii
într-o altă teză se solicită achitarea inculpatului, invocându-se drept temei
juridic dispozițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Examinând hotărârea
recurată, sub toate aspectele de drept și de fapt, conform art. 395
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată fondate recursurile pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Desfășurarea în timp a
conflictului dintre inculpat și victimă a fost reținută printr-o interpretare
corectă dată declarațiilor martorilor aflați în imediata apropiere a locului
unde s-a săvârșit infracțiunea.
Este cert dovedit în cauză
că victima aflată în stare de ebrietate evidentă, a lovit inculpatul cu pumnul
peste față, adresând jigniri la adresa familiei sale.
De remarcat este atitudinea
inculpatului, care la urmărirea penală a declarat că în momentul în care
victima s-a apropiat de el spunându-i că vrea să-l bată, i-a răspuns să-l
lovească păstrându-și însă calmul E.P.E.
Aceste declarații, confirmă
un aspect esențial cauzei, respectiv că gestului victimei anterior agresiunii
exercitate de inculpat nu i se poate da semnificația juridică a circumstanței
atenuante a scuzei provocării așa cum greșit a interpretat instanța de apel.
Starea de provocare se
caracterizează printr-o puternică tulburare care reduce puterea de stăpânire și
control asupra actelor săvârșite, și se amplifică până la declanșarea
infracțiunii ca ripostă la gestul provocator.
Nu se poate prevala de scuza
provocării inculpatul care în scurtul dialog purtat cu victima a cărei stare de
ebrietate a sesizat-o, chiar l-a invitat pe acesta să-l lovească, fără să-și
piardă calmul.
Or, analizând toate
circumstanțele descrise legate de factorul timp, spațiu și atitudinea
inculpatului percepută de martori în mod direct, este evident că gestul său de
a împinge victima nu a fost săvârșit sub imperiul unei puternice tulburări sau
emoții puternice.
Forța cu care a împins
victima a fost suficientă ca acesta din urmă, în starea de ebrietate în care se
afla să se dezechilibreze, cu consecința căderii și lovirii cu capul de bordura
de ciment, cădere care a avut drept urmare producerea unei fracturi de boltă și
bază de craniu ce a condus după câteva zile la deces.
Față de cele expuse rezultă
cu evidență că în cauză nu pot fi invocate dispozițiile art. 44 C. pen., ce
reglementează o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Fondată este și critica ce
privește nelegalitatea pedepsei aplicate de instanța de apel, în condițiile
reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării, limita minimă până la
care se putea coborî cuantumul pedepsei potrivit dispozițiilor art. 76 alin.
(2) C. pen., în cazul infracțiunii deduse judecății fiind un an și 8 luni
închisoare.
Totodată, se constată că
instanța de apel menținând restul dispozițiilor sentinței a menținând-o și pe
cea a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) în afara
oricărei motivări.
În acord cu jurisprudența C.E.D.O.
(cauza S. – P.) care are valoare de precedent judiciar, prima instanță, cât și
cea de apel aveau obligația de a motiva necesitatea interzicerii exercitării pe
durata executării pedepsei principale de către inculpat a dreptului de a fi
tutore sau curator, restricționarea acestui drept trebuind să corespundă unui
scop legitim.
Având în vedere cele expuse,
recursurile parchetului și inculpatului vor fi admise potrivit art. 385
15
alin. (1) pct. 2 lit. a), se va casa decizia instanței de apel, menținându-se
în parte sentința instanței de fond.
Întrucât aceasta a aplicat
pentru infracțiunea săvârșită de inculpat o pedeapsă individualizată judicios
prin evaluarea criteriilor legale, dând eficiență și cricumstanțelor atenuante
corect recunoscute în favoarea inculpatului, sentința va fi menținută sub acest
aspect, înlăturându-se doar dispoziția privind interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
Vor fi menținute restul
dispozițiilor sentinței penale nr. 74 din 14 aprilie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul T.V. împotriva
deciziei penale nr. 116/ P din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia penală
recurată și în parte sentința penală nr. 74 din 14 aprilie 2006 pronunțată de
Tribunalul Tulcea numai în ceea ce privește pedeapsa accesorie, în sensul că
înlătură dispoziția privind exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. e) C.
pen.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 ianuarie 2007.