ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., formulată de petentul A., prin apărător.

Cu privire la cererea de sesizare a instanței de contencios constituțonal, în esență, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea formulată, contestatorul-inculpat a invocat faptul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că, prin raportare la momentul epuizării infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (10 acte materiale comise în perioada 15.07.2020-24.03.2016), Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 pronunțate de Curtea Constituțională și Decizia nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la momentul emiterii ordonanței prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 309 alin. (1) din C. proc. pen., pentru ca procurorul să poată dispună această măsură.

De asemenea, contestatorul-inculpat a invocat, drept critici de neconstituționalitate, dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 23 alin. (12) din Constituție. Astfel, în opinia contestatorului-inculpat, constatarea legalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, chiar și numai cu caracter temporar, până la analiza ce urmează a fi făcută de judecătorul fondului, în condițiile în care la data emiterii ordonanței exista un motiv de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, încalcă principiul legalității incriminării.

Instanța, în esență, a reținut că, din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă scopul urmărit de contestatorul-inculpat prin formularea cererii de sesizare a Curții Constituționale, care nu este cel al realizării unui efectiv control de constituționalitate, ci, în realitate, completarea dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen. în sensul menționării posibilității ca și judecătorul de cameră preliminară să poată pronunța o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale (atribuție care, potrivit dispozițiilor actuale din C. proc. pen., intră în competența exclusivă a instanței de judecată, fie în fond, fie în calea de atac a apelului).

Astfel, Completul de judecători de cameră preliminară a constatat că aspectul vizând completarea unei dispoziții legale nu poate face obiectul controlului de constituționalitate întrucât excede competenței Curții Constituționale, din moment ce, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, cu alte cuvinte, Curtea Constituțională nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea - în sensul celor solicitate de către contestatorul-inculpat - a unor noi prevederi celor instituite, respectiv, prevederile art. 342 din C. proc. pen., astfel că suplinirea pretinsului caracter incomplet al unei dispoziții legale nu intră în atribuțiile Curții Constituționale.

Instanța a mai apreciat că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanței de contencios constituțional într-un legislator pozitiv, ceea ce este contrar art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 490 din 29 mai 2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 456/5.07.2007).

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 342 din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii din 20 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a declarat recurs inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 04 august 2023 fiind repartizată aleatoriu completului C10. În cauză s-a fixat termen, aleatoriu, la data de 28 septembrie 2023, termen la care au avut loc dezbaterile, concluziile apărării contestatorului, precum și ale reprezentatului Ministerului Public fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică adusă de recurent încheierii atacate vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către Curtea de Apel București la momentul analizării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii.

Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că excepția de neconstituționalitate trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Astfel, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel București a aplicat filtrul de legalitate, analizând îndeplinirea condițiilor necesare sesizării instanței de contencios constituțional.

Cu referire la cea de a doua critică de nelegalitate, invocată de apărarea petentului, constând în aceea că, judecătorul de cameră preliminară a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu motivarea că s-ar fi încercat completarea conținutului art. 342 din C. proc. pen. cu o soluție de încetare a procesului penal pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară în această fază, Înalta Curte reține că, în mod judicios instanța a apreciat că, prin solicitarea sa inculpatul A. urmărește suplinirea pretinsului caracter incomplet al dispozițiilor legale antemenționate.

Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, inculpatul A. a susținut că aprecierea legalității ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, chiar și numai cu caracter temporar, până la analiza ce urmează a fi făcută de judecătorul fondului, în condițiile în care la data emiterii ordonanței exista un motiv de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, încalcă principiul legalității incriminării.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 146 din Constituție, Curtea Constituțională se pronunță printre altele, asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Președintelui României, a unuia dintre președinții celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau cel puțin 25 senatori, precum și din oficiu, asupra inițiativelor de revizuire a Constituției. De asemenea, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.

În conținutul art. 15, din capitolul III, secțiunea a II-a al Legii nr. 47/2002 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este reglementat controlul de constituționalitate al legilor înainte de promulgarea acestora, precum și persoanele abilitate să sesizeze Curtea Constituțională în acest sens.

Față de dispozițiile legale mai sus indicate, în mod corect Curtea de Apel București a apreciat că cererea prin care se contestă modalitatea de redactare a unui text legal sau prin care se solicită o modificare legislativă nu face obiectul sesizării Curții Constituționale.

Înalta Curte mai reține că jurisprudența constantă a Curții Constituționale a României este în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepției prin care, criticându-se lipsa unei dispoziții legale cu conținutul dorit de autorul excepției sau modalitatea de adoptare a unui act legislativ, se urmărește modificarea legii. Totodată, apreciază că aceasta, prin natura sa, nu este legiuitor pozitiv și că numai Parlamentul are competența de a adopta, modifica sau completa legile, în acest sens sunt prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în conformitate cu care "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."

Înalta Curte apreciază că inculpatul A. dorește completarea ori modificarea textului de lege, în sensul că ar trebui să cuprindă, în plus față de prevederile concrete, și posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a pronunța o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a verificării legalității ordonanțelor de demarare a urmăririi penale în cursul urmăririi penale, aspect ce nu se poate valorifica pe calea excepției de neconstituționalitate, întrucât Curtea Constituțională nu are competența să legifereze.

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 20 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din 20 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2023.