ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 372/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 9/R din data de 19 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023, printre altele, în temeiul art. 29 alin(5) din Legea nr. 47/1992*** republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992***, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cererea formulată de recurentul-petent A..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.03.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I Penală a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de petentul A. cu privire la sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. respectiv cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva încheierii de ședință din 27.03.2023, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I Penală a formulat recurs petentul A., prin care a solicitat admiterea căii de atac și în fond să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen. ridicată în dosarul nr. x/2021 raportat la prevederile art. 21 alin. (2) și (3), art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1), art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României, arătând că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate.

Totodată, petentul A. a solicitat instanței de control judiciar să constate că dosarul nr. x/2021 (având ca obiect excepție de neconstituționalitate) trebuia judecat de judecătorul învestit cu dosarul nr. x/2021 și că se impune casarea încheierii recurate, urmând a se dispune ca admisibilitatea excepției să fie discutată sub conducerea titularului completului CF x al Tribunalului București, legal învestit să judece și fondul cauzei. În susținerea acestei solicitări petentul arată că discuțiile pe fond și pronunțarea încheierii recurate au fost făcute de un magistrat care nu era legal investit să judece cauza și nici nu avea dreptul să judece prezenta speță, având în vedere disp.art. 29 din Legea nr. 47/1992 care arată foarte clar cine poate sesiza Curții Constituționale a României.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 03.04.2023 purtate în fața Curții de Apel, recurentul petent A. a invocat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitor la sintagma "punctele de vedere ale părților", din perspectiva citării în recurs a părților care au avut calitate în fond, apreciind că aceste dispoziții sunt neconstituționale raportat la art. 21 din Constituție, dacă în recurs părțile care și-au spus punctul de vedere pe excepție nu pot fi citate să-și spună punctul de vedere și în recurs, mai ales că excepția a fost respinsă pe lipsa legăturii cu cauza. În consecință, a solicitat sesizarea instanței de contencios constituțional cu această excepție, precizând totodată că practica Curții de Apel București este de a cita părțile în recurs.

La același termen, recurentul petent A. a solicitat curții de apel să dispună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru a analiza disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitoare la sintagma "punctele de vedere ale părților", apreciind că această chestiune este dificilă, în condițiile în care chiar în cauza de față există o decizie de casare a încheierii fondului, în care Curtea a citat toate părțile, acestea fiind chiar prezente, spunându-și punctul de vedere. Astfel, având în vedere că există o practică neunitară în acest sens, apreciază că problema invocată este o chestiune dificilă de drept și Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să-și spună punctul vedere asupra acestui aspect. În plus, arată că recursul formulat vizează legătura cu prezenta cauză, însă pentru ca instanța să analizeze acest aspect apreciază că trebuie atașat și dosarul de fond, respectiv dosarul în care a ridicat excepția de neconstituționalitate nr. x/2021.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat, următoarele:

Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., prin raportare la art. 21 alin. (2) și (3), art. 20 alin. (1), art. 22 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (1), art. 1 alin. (3) și (5), art. 11 alin. (1) și (2) din Constituția României, invocată de către petentul A., judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute expres și limitativ de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, respectiv dacă excepția de neconstituționalitate vizează o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, dacă este ridicată de persoanele în drept și dacă prevederile legale vizate de excepție nu au fost constatate ca fiind neconstituționale pentru o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Excepția a fost ridicată în cauza principală având ca obiect plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 340 C. proc. pen. de petenții B. și A. împotriva ordonanței din data de 07.12.2020, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că infracțiunile în legătură cu care petentul a formulat plângere împotriva soluției de clasare și în legătură cu care are calitate procesuală nu fac parte dintre cele în privința cărora a fost pusă în mișcare acțiunea penală.

Dispozițiile criticate sunt aplicabile doar în ipoteza în care soluția de clasare dată de procuror vizează infracțiuni pentru care, în cursul urmăririi penale s-a pus în mișcare acțiunea penală.

În cauză, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, ulterior restituirii cauzei la procuror ca urmare a desființării soluției de trimitere în judecată, obiectul urmăririi penale cuprinde mai multe fapte și infracțiuni decât cele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Or, judecătorul de cameră preliminară a constatat că infracțiunile în legătură cu care petentul a formulat plângere împotriva soluției de clasare și în legătură cu care are calitate procesuală nu fac parte dintre cele în privința cărora a fost pusă în mișcare acțiunea penală, dispozițiile art. 341 alin. (7) C. proc. pen. neavând așadar legătură cu cauza în ceea ce îl privește pe petent.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că incidența art. 341 alin. (7) C. proc. pen. se apreciază în mod concret, prin raportare la infracțiunile vizate de soluția de clasare criticată, iar nu în abstract, prin raportare la întreaga cauză penală. Acest raționament rezultă cu evidență din chiar soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 341 alin. (7) C. proc. pen., neputând fi dispusă o soluție de începere a judecății pentru o infracțiune pentru care nu s-a pus în mișcare acțiunea penală chiar și în cazul în care, în aceeași cauză, pentru alte infracțiuni s-a luat această măsură.

Mai mult, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin raportare la argumentele prezentate, petentul nu critică în concret dispozițiile art. 341 alin. (7) C. proc. pen., ci pe cele prevăzute de art. 341 alin. (5

1

) C. proc. pen., în legătură cu care, în cauza pendinte a fost admisă cererea petentului și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale.

Curtea a subliniat că, în contextul analizei îndeplinirii condițiilor pentru sesizarea Curții Constituționale o importanță deosebită o are verificarea legăturii prevederilor legale criticate cu cauza pendinte.

Condiția ca prevederile legale să aibă legătură cu cauza trebuie interpretată nu doar formal, întrucât toate dispozițiile procesual penale care reglementează desfășurarea procesului penal au legătură cu cauza, ci în sensul teleologic, al finalității ce se urmărește, al pertinenței acesteia, fiind necesar ca, în cazul constatării neconstituționalității dispozițiilor legale alegate, soluția în cauză ar fi diferită decât cea care ar putea fi dată cu aplicarea dispozițiilor respective.

De aceea, prevederile legale criticate nu au legătură cu soluționarea plângerii petentului împotriva soluției de neurmărire dată de procuror.

Cu ocazia dezbaterilor asupra primei excepții de neconstituționalitate, petentul A. a invocat a doua excepție de neconstituționalitate, ulterior limitării dezbaterilor de către judecătorul de cameră preliminară, arătând că dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituționale în măsura în care opinia asupra fondului excepției de neconstituționalitate poate fi expusă exclusiv în fața Curții Constituționale a României, așadar după admiterea de către instanță a cererii de sesizare.

Conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Curtea a constatat că prin decizia penală nr. 4/R din 26.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția I Penală, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a admis recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din 23.03.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a casat în parte încheierea atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

În rejudecare, petentul a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorului de cameră preliminară. Prin intermediul aceleiasi cereri de recuzare, petentul A. a invocat, în mod suplimentar, o nouă excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.

Cererea de recuzare formulată de către petentul A. a fost soluționată, în sensul admiterii acesteia, prin încheierea de ședință din data de 01.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021. Judecătorul care a soluționat cererea de recuzare nu s-a pronunțat pe excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, petentul și-a întemeiat calea de atac declarată pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Cauza a fost înaintată și înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.07.2022 sub nr. x/2022.

Prin decizia nr. 6/R/26.07.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen., în favoarea Tribunalului București, secția I Penală.

Prin încheierea din data de 20.09.2022 a Tribunalului București în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin respingerea recursului, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 64 alin. (3) C. proc. pen.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 ridicată în fața judecătorului de cameră preliminară investit cu rejudecarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea a constatat că, în mod corect, s-a reținut a fi inadmisibilă potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 03.04.2023 din fața curții de apel, recurentul petent A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a disp. art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, referitor la sintagma "punctele de vedere ale părților", din perspectiva citării în recurs a părților care au avut calitate în fond arătând că aceste dispoziții sunt neconstituționale raportat la art. 21 din Constituție, dacă în recurs părțile care și-au spus punctul de vedere pe excepție nu pot fi citate să-și spună punctul de vedere și în recurs.

În esență, petentul critică necitarea în calea sa de atac a tuturor intimaților, aspect care nu este de natură să îi aducă vreo vătămare procesuală.

Curtea, în virtutea efectului devolutiv al recursului de față, a verificat soluția atacată de petent, respectiv încheierea judecătorului de cameră preliminară care era ținut să se pronunțe pe cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., acestea fiind, de altfel, limitele sesizării.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin(4) din Legea nr. 47/1992, referitor la sintagma "punctele de vedere ale părților", ridicată de petent, în recurs, este, în acest cadru, inadmisibilă.

Curtea a analizat, de altfel, și modul în care judecătorul de camera preliminară de la prima instanță a verificat condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții, respectiv art. 29 alin(4) din Legea nr. 47/1992, constatând că, în mod corect, cererea de sesizare s-a reținut a fi inadmisibilă.

Prin urmare, evaluând relevanța cererii de sesizare și dând condiției privind legătura cu cauza, semnificația cuvenită, a aptitudinii de a influența, în cazul admiterii excepției, pe viitor, în mod diferit soluționarea cauzei, ținând seama și de practica constantă a Curții Constituționale de a respinge astfel de sesizări, Curtea a constatat legală și temeinică încheierea atacată.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale invocată de recurentul-petent A., din cuprinsul deciziei penale deciziei penale nr. 9/R din data de 19 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 au formulat recurs recurenții B. și A..

În principal, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și citarea tuturor părților din dosarul nr. x/2021 iar, în subsidiar, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 10 mai 2023, sub nr. x/2023.

Examinând recursul formulat de recurentul B., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că în ceea ce privește exercitarea unei căi de atac, ca de altfel pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, trebuie îndeplinite anumite condiții prevăzute de lege, printre care se numără și aceea ca partea să justifice un interes, adică să urmărească pe calea demersului judiciar promovat, un anumit folos practic.

Astfel, Înalta Curte constată că, obiectul cauzei principale înregistrate pe rolul Tribunalului București, secția I Penală sub nr. x/2021 îl constituie plângerea formulată de petenții B. și A. împotriva ordonanței din data de 07.12.2020, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, întemeiată pe prevederile art. 340 și 341 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 23.03.2022, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5)

1

din C. proc. pen., invocată de petentul A., iar în temeiul art. 64 și următoarele din C. proc. pen., a respins cererea de recuzare a procurorului de ședință, formulată oral în ședința din 21.03.2021, de către petentul A..

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, invocând printre alte motive, faptul că judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea recurată nu s-a pronunțat și asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., ci numai asupra cererii similare vizând dispozițiile art. 341 alin. (5)

1

din C. proc. pen., solicitând ca atare casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la aceeași instanță.

Prin decizia penală nr. 4/R din data de 26.04.2022 a Curții de Apel București, secția I penală a fost admis recursul declarat de numitul A., a fost casată încheierea din data de 23.03.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală și trimisă cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 4/R din 26.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția I Penală a fost admis recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din 23.03.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost casată, în parte, încheierea atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., formulată de petentul A., restul dispozițiilor încheierii recurate fiind menținute.

Cu ocazia dezbaterilor asupra primei excepții de neconstituționalitate, petentul A. a invocat a doua excepție de neconstituționalitate ulterior limitării dezbaterilor de către judecătorul de cameră preliminară, arătând că dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituționale, excepție care în temeiul art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie recursul declarat de către recurentul B. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, invocată de numitul A..

Așadar, calea de atac a fost declarată de către o persoană care nu are un interes procesual concret în declararea acesteia. Recurentul B. putea justifica un interes legitim în situația în care ar fi formulat și el o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, însă în condițiile concrete ale cauzei acesta nu justifică un interes.

În acest sens, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că în sens juridic, o persoană justifică un interes legitim în două situații: "atunci când legea îi instituie un drept subiectiv propriu (...), respectiv atunci când legea îi recunoaște în mod expres îndreptățirea de a îndeplini o anume prerogativă (de a introduce o anume acțiune, de a încheia un anume act etc.) pentru apărarea unui drept subiectiv al altuia (...).

Preocuparea pentru respectarea legalității (...) este sub aspect moral justificată și meritorie, dar insuficientă pentru a produce eo ipso (în afara celor două condiții enumerate mai sus), efecte în planul dreptului procesual." (Decizia nr. 488/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție Completul de 9 judecători).

În același sunt și prevederile art. 21 din Constituție (unde se prevede că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și că " nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept"), respectiv art. 6 pct. l și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (conform cu care "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa", după cum " orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale").

Așa fiind, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de recurentul B. ca inadmisibil, întrucât nu a fost lezat interesul legitim al acestuia.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de recurentul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normei ce face obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că excepțiile de neconstituționalitate invocate nu îndeplinesc una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, și anume nu au legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu soluționarea recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii camera de consiliu din data de 27.03.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul penal nr. x/2021

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte consideră că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune formal jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 9/R din data de 19 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023 și, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva aceleiași hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul B. împotriva deciziei penale nr. 9/R din data de 19 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2023.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă recurenții la plata sumei de căte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2023.