ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 689/2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 10.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, între altele, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a dispus, respingerea, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 C. pen. în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 1 alin. (1) și (2), art. 20 și art. 21 din Constituție, art. 375 alin. (3) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 1 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) și art. 23 alin. (11) din Constituție, art. 161 C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 23 și art. 27 alin. (3) din Constituție, art. 293 alin. (3) C. proc. pen., art. 160 alin. (4) C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 16, art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (2) și 12 și art. 24 din Constituție și a prevederilor art. 390 și 391 C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3) și art. 124 din Constituție

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată apelantul - inculpat A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 161 C. proc. pen. (procesul-verbal de percheziție domiciliara), art. 293 alin. (3) C. proc. pen. (întocmirea procesului-verbal în caz de constatare a infracțiunii flagrante), art. 160 alin. (4) C. proc. pen. (cu referire la ridicarea probelor pentru analiză), art. 390 (concluziile scrise) și 391 C. proc. pen. (soluționarea cauzei).

Analizând cererea formulată de inculpat, instanța de fond a constatat că, cerința privind legătura normelor ce fac obiectul excepțiilor invocate cu soluționarea cauzei, astfel cum aceasta a fost interpretată și dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale și Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este îndeplinită, motiv pentru care, se impune respingerea, ca inadmisibile, a excepțiilor de neconstituționalitate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A., apreciind că cererea de sesizare a Curții Constituționale îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992.

Totodată, în cuprinsul cererii de recurs formulate, inculpatul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 390 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv să se stabilească dacă " instanța de judecată după admiterea cererii de amânare a pronunțării la cererea apărării inculpatului pentru a depune concluzii scrise, poate pronunța hotărârea fără respectarea termenului la care a fost amânată pronunțarea".

Prealabil examinării recursului declarat de inculpatul A., Înalta Curte va analiza excepția tardivității recursului declarat de inculpatul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Astfel, examinând actele aflat la dosar, se observă că, inculpatul A., aflat în stare de detenție, a declarat recurs împotriva încheierii din 10.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, la data de 12.09.2023.

O cale de atac nu poate fi considerată efectivă decât dacă sunt asigurate condițiile minime care permit unui reclamant să conteste o decizie care restrânge drepturile sale ce decurg din Convenție (Csullog împotriva Ungariei, 2011, pct. 46).

Or, raportat la datele particulare ale speței, potrivit cărora, instanța de fond a amânat, succesiv, pronunțarea încheierii atacate, la data de 04.07.2023, respectiv, la data de 10.07.2023, iar, recurentul s-a aflat în stare de deținere, atât cu ocazia dezbaterilor (12.06.2023), cât și la data pronunțării (10.07.2023), asistența juridică fiind asigurată prin apărător desemnat din oficiu, și nu în mod ales, Înalta Curte apreciază că inculpatul A. s-a aflat în imposibilitate de a exercita calea de atac, în sensul conferit acestei noțiuni de dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte va respinge excepția tardivității recursului declarat de recurentul A. invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Referitor la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală privind interpretarea dispozițiilor art. 390 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen. formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Trecând peste faptul că sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este atributul instanței în fața căreia se formulează o asemenea cerere, dispozițiile art. 475 C. proc. pen. neprevăzând vreo obligație în acest sens, Înalta Curte constată că sesizarea se poate face atunci când instanța are o dificultate în interpretarea normelor de drept ce au incidență în soluționarea pe fond a cauzei.

Or, în situația în care completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei nu are nelămuriri sau dificultăți în a interpreta o normă de drept, nu se pune problema sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, chiar dacă aceasta a fost solicitată de una din părți.

Așadar, în condițiile în care, în speță, Înalta Curte nu are o dificultate în interpretarea dispozițiilor art. 390 și art. 391 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de inculpatul A..

Examinând recursul formulat de inculpatul A., în raport cu criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Verificând încheierea din 10.07.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că aceasta nu a fost motivată prin raportare la toate dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate, deși, dispozitivul conține referiri cu privire la toate normele apreciate de inculpat ca fiind neconstituționale.

Sub acest aspect, se observă că, în considerentele încheierii, judecătorul fondului a examinat cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A., doar din perspectiva neconformității dispozițiilor art. 161, art. 293 alin. (3), art. 160 alin. (4), art. 390 și art. 391 C. proc. pen. cu legea fundamentală, deși, prin dispozitiv solicitarea formulată a fost respinsă, ca inadmisibilă și cu privire la dispozițiile art. 308 C. pen., art. 375 alin. (3) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., apreciate de inculpat ca fiind neconstituționale, fără ca îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii formulate să fie analizată de instanță și din această perspectivă.

În aceste condiții, având în vedere că instanța de fond nu a examinat cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional din punctul de vedere al tuturor dispozițiilor legale apreciate ca fiind neconstituționale, iar, instanța de control judiciar nu poate realiza această analiză direct în calea de atac a recursului, întrucât s-ar aduce atingere garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 10 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, va desființa, în parte, încheierea atacată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpat și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu menținerea celorlalte dispoziții ale încheierii atacate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului declarat de recurentul A. invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală formulată de recurentul A..

Admite recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 10 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Desființează, în parte, încheierea atacată cu privire la excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul A. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2023.

GGC - NN