ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2023

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022 și a 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., formulată de inculpatul A., apreciindu-se că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva dispoziției de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cuprinse în încheierea din 7 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a formulat recurs, motivele fiind expuse, pe larg, în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând recursul declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru motivele arătate în continuare.

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Caracterul excepției de neconstituționalitate de remediu procesual de ordine publică care poate fi invocat în orice etapă a procesului penal, determină ca cerința privind relevanța ei să fie analizată în concret în raport de faza în care este invocată.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că examenul legăturii cu cauza trebuie făcut prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu etapa procesuală în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Așadar, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În concret, inculpatul A. a formulat, în calea de atac a apelului promovat împotriva Sentinței penale nr. 1483 din 31.12.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2022, respectiv art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, neconformitatea dispozițiilor legale anterior menționate cu Constituția României a fost invocată prin prisma art. 1, art. 2, art. 61, art. 73 alin. (3) lit. h), art. 75 și art. 90 din Constituția României, republicata, art. 6 și art. 7 din Convenția Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției adoptata la New York (ratificată prin Legea nr. 365 din 15.09.2004, publicată în M.O. nr. 903/5.10.2004), întrucât:

- legiferând, prin Ordonanța de Urgență nr. 71/2022 în domeniul prevăzut de art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Guvernul a ignorat cu buna știință voința poporului, voință exprimată cu ocazia Referendumului organizat la data de 26.05.2019, la inițiativa Președintele României;

- legiferând, prin Ordonanța de Urgență nr. 71, referitor la un text care se afla deja în dezbaterea Parlamentului, trecând de Prima Cameră și așteptând votul final în Camera Decizională, Guvernul a încălcat și dispozițiile art. 75 din Constituție.

Astfel, oprirea procedurii legislative în una din camerele Parlamentului prin adoptarea unei ordonanțe de urgență asupra aceluiași proiect de lege ca și cel aflat în dezbatere parlamentară, poate declanșa un blocaj constituțional între Parlament și Guvern. Astfel spus, Guvernul a împiedicat Parlamentul să-și exercite competențele decizionale proprii, fapt care generează un veritabil blocaj constituțional.

- dispozițiile art. 25 alin. (5) C. proc. pen. sunt lipsite de claritate și accesibilitate, întrucât, din cuprinsul textului nu se poate determina cu exactitate limita în care se soluționează acțiunea civilă în cazul intervenirii prescripției pe latura penală, iar, pe de altă parte, nu se face o distincție între acțiunea civilă și acțiunea fiscală.

Or, contrar susținerilor apărării, cu privire la prevederile O.U.G. nr. 71/2022 prin care au fost redefinite dispozițiile art. 155 alin. (1) C. proc. pen., se constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar, singurul termen de prescripție la care se poate raporta instanța de judecată este termenul general, situație în care excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că nu este aptă să producă vreun efect concret asupra hotărârii ce se va pronunța pe fondul apelului.

Referitor la lipsa de conformitate a dispozițiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu legea fundamentală a țării, Înalta Curte constată că, prin excepția ridicată nu se formulează adevărate critici de neconformitate a textului de lege cu Constituția României, ci veritabile apărări pe fondul apelului, prin care autorul excepției tinde la o interpretare a acestor dispoziții legale, în sensul de a se stabili care sunt normele aplicabile în privința calculului termenelor de prescripție extinctivă sau al penalităților, atribut ce nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional, ci a instanțelor de judecată care sunt singurele chemate să asigure interpretarea și aplicarea legii de la caz la caz.

Ca atare, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de inculpatul A..

În consecință, Înalta Curte, constatând că recurentul nu a folosit remediul procedural al excepției de neconstituționalitate în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 07 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 07 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2023.

GGC - NN