ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 02 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.1.1., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În esență, pentru a dispune astfel cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a reținut că la data de 28.10.2022, pe rolul instanței supreme a fost înregistrată, sub nr. x/2022, cauza având ca obiect plângere împotriva soluției de neurmărire, dispuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2022, petent A.. La termenul de judecată din data de 13.12.2022, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010, în ansamblul său, fiind format dosarul asociat nr. x/2022

Prin încheierea pronunțată la 19.12.2022 în Dosarul nr. x/2022 Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 135/2010, C. proc. pen., formulată de petentul A.. Împotriva acestei încheieri petentul A. a declarat recurs, în termen legal.

La termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului, recurentul - petent a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fiind astfel format Dosarul asociat nr. x/2022

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, reținându-se în concret faptul că recurentul petent A. nu are un interes în promovarea excepției de neconstituționalitate invocată.

Astfel, referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, s-a reținut că petentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate, contestând termenele instituite de către legiuitor pentru declararea respectiv soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale. Or, în cauză, s-a constatat că autorul excepției s-a conformat prescripțiilor textului afirmat neconstituțional, promovând calea de atac a recursului în termen socotit de la pronunțarea încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional și prin urmare, s-a apreciat că acesta nu are un interes în promovarea excepției de neconstituționalitate, eventuala declarare a neconstituționalității textului de lege criticat nefiind aptă să influențeze soluția ce urmează a fi pronunțată.

Totodată, s-a constat că, în fapt, autorul excepției de neconstituționalitate dorește o modificare a reglementării termenului de declarare a căii de atac și a momentului de la care acesta începe să curgă.

În acest context, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. cu excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992.

*****

Împotriva încheierii din data de 02 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.1.1., în termen legal, a declarat recurs recurentul petent A..

Astfel, la data de 07.03.2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2022.1.1.1, având ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în încheierea din data de 02 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.1.1, fiind stabilit termen în cauză la data de 14.03.2023, cu citarea recurentului.

La acest termen, prealabil acordării cuvântului asupra recursului formulat în cauză, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, privind organizarea judiciară, sens în care, în conformitate cu dispozițiile Hotărârilor Colegiului de conducere al Înaltei Curți nr. 83 din 12 decembrie 2017 și nr. 66 din 7 iunie 2018, s-a dispus formarea dosarului asociat, nr. x/2022, în cadrul căruia a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

Totodată, la termenul din data de 14.03.2023, s-au luat concluziile recurentului și ale reprezentantului Ministerului Public asupra recursului ce formează obiectul cauzei, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, se constată că în mod judicios prima instanță, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii de sesizare invocată în cauză de recurentul petent A., a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât în concret prin excepția invocată autorul acesteia contestă termenele instituite de către legiuitor pentru declararea, respectiv soluționarea căii de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte reține că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, întrucât instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie, însă, să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Verificând din această perspectivă solicitarea recurentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că această cerere întrunește doar o parte din condițiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv excepția a fost invocată în fața unei instanțe de judecată învestite cu soluționarea unei cauze, de către o persoană având calitatea de recurent în speță și vizează un text de lege aflat în vigoare, care nu a fost anterior declarat neconstituțional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se invocă, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prevăd că: Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

În opinia recurentului A., dispozițiile legale criticate, anterior menționate, nu sunt compatibile cu dispozițiile constituționale prevăzute de art. 21 alin. (3), art. 16 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1) din Constituția României, argumentele invocate în susținerea excepției vizând în concret nemulțumirea petentului relativ la conținutul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, mai exact recurentul petent criticând termenul de 48 de ore de la pronunțare stabilit de legiuitor în cadrul acestor dispoziții legale pentru declararea căii de atac împotriva unei încheieri prin care se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, dar și termenul de 3 zile prevăzut pentru judecarea recursului împotriva acestor soluții.

Înalta Curte constată că prin excepția invocată nu se formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se susțin aspecte care țin de modificarea legislativă a unui text de lege pe care autorul excepției îl contestă, atribut care revine doar puterii legislative, nu și Curții Constituționale, care nu poate modifica, adăuga sau abroga prevederi legale.

Așa cum a fost formulată în cauza de față cererea de sesizare reiese că prin excepția invocată se critică reglementarea legiuitorului în materia căii de atac împotriva încheierilor prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin excepția invocată tinzându-se la modificarea textului de lege în sensul dorit de acesta. Prin motivele de recurs formulate în cauză, recurentul A. a susținut că termenul de 48 de ore de la pronunțare prevăzut pentru declararea recursului este imposibil de respectat, iar din punctul său de vedere ar trebui să se prevadă un termen de exercitare a căii de atac a recursului de 15 zile de la comunicarea motivării soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată.

În aceste condiții, în speță, se constată că excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textului de lege, dorindu-se în realitate modificarea acestuia în sensul menționat de petent, situație care însă este atributul exclusiv al legiuitorului, excedând obiectului sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de către recurent în scopul și finalitatea sa, respectiv pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, se apreciază că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

În consecință, apreciind că nu există motive de reformare a soluției primei instanțe din cuprinsul încheierii de ședință din 02 februarie 2023, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză de recurentul petent A..

Față de soluția dispusă, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în încheierea din data de 02 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2022.1.1.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2023.

GGC - NN