ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 873/A din data de 10 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen., formulată de contestatorul A..

Prin aceeași decizie, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 149 din 1 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală în dosarul nr. x/2011, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În argumentarea soluției vizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În evaluarea admisibilității unei excepții de neconstituționalitate trebuie verificate următoarele aspecte: dacă excepția vizează un text dintr-o lege sau dintr-o ordonanță de urgență; excepția să fie invocată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial de către părți, procuror sau instanță, din oficiu; norma legală să fie în vigoare; norma legală să nu fi fost anterior declarată neconstituțională; dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Existența legăturii excepției de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune întrunirea, cumulativă, a următoarelor condiții: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014).

Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (a se vedea și Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, paragraful 20, publicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 712 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, paragraful 19).

Or, textul art. 6 din C. pen. nu are legătură cu obiectul cauzei întrucât acesta privește aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești, prin urmare, faza de executare a acestei hotărâri, iar nu soluționarea unei căi extraordinare de atac, precum o contestație în anulare.

****

Împotriva acestei dispoziții, în termen legal, a formulat recurs contestatorul A., fără a motiva în scris calea de atc.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023.

La termenul fixat pentru soluționarea ei, 18 mai 2023, apărătorul ales al recurentului contestator a susținut oral motivele recursului, concluziile acestuia, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public, fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

****

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată nefondat recursul formulat de contestatorul A., pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992 rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

Sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de acest mijloc procedural.

- existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 916/16.12.2014).

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În coordonatele prezentate, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte, similar Curții de Apel București, constată că excepția de neconstituționalitate formulată de contestatorul A. nu are legătură cu soluționarea cauzei în care a fost invocată.

În acest sens, Înalta Curte reține că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen., care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definită a cauzei, a fost invocată de contestatorul A., la data de 15 februarie 2023, în cursul procedurii de verificare a admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de acesta, în temeiul art. 426 lit. b) din C. proc. pen., împotriva deciziei penale nr. 149 din 1 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală în dosarul nr. x/2011.

Altfel spus, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen. în cadrul procedurii prev. de art. 431 C. proc. pen., în care se verifică existența unei concordanțe aparente între cazul de contestație în anulare invocat (dintre cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen.), motivul pe care se sprijină acesta și dovada invocată în susținerea lui.

Ca urmare, condiția legăturii între normele legale criticate și soluția ce ar putea fi dată în cauza de față se raportează exclusiv la cadrul specific evaluării admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate de recurent.

Or, în contextul în care, raportat la motivul concret prezentat de contestator în sfera cazului de contestație în anulare invocat [art. 426 lit. b) din C. proc. pen..] - greșita sa condamnare, la data de 1 februarie 2016, în condițiile în care era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de spălare a banilor, în accepțiunea Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, care, neintervenind însă, în speță, "de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei", nu pot fi valorificate în baza art. 5 din C. pen., ci a art. 6 din C. pen., în măsura în care acesta nu ar limita aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei exclusiv la situația în care legea prevede sancțiuni mai ușoare - excepția de neconstituționalitate formulată de condamnat nu îndeplinește exigența necesității invocării ei în speță.

Prin demersul său, autorul excepției nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziției legale criticate, ci aduce în discuție necesitatea completării textului de lege de o manieră pe care o apreciază ca fiindu-i favorabilă în cauză, adică care să-i permită o eventuală valorificare, în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, a Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, ca lege penală mai favorabilă intervenită după judecarea definitivă a cauzei.

O atare solicitare, prin care se urmărește, practic, extinderea principiului legii penale mai favorabile după condamnarea definitivă și în alte situații decât cele strict reglementate prin art. 6 din C. pen. (intervenirea unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară) excedează în mod vădit competenței Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Cererea de sesizare formulată de contestatorul A. contravine, așadar, regulilor de principiu desprinse din jurisprudența Curții Constituționale, reflectate, mutatis mutandis, în Decizia nr. 537 din 15 octombrie 2014, publicată în M.Of. nr. 960/30.12.2014.

Scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională. Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci exclusiv la completarea unei dispoziții legale de o manieră care să satisfacă interesele acestuia.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte constată că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de contestatorul A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen. este inadmisibilă, soluția dispusă prin hotărârea recurată fiind legală.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de acesta împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen. din cuprinsul deciziei penale. 873/A din data de 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Urmare acestei soluții, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din C. pen. din cuprinsul deciziei penale. 873/A din data de 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2023.