ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2575/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc prin sentința civilă nr. 376 din 11 mai 2000 a admis acțiunea reclamantei SC R.S. SRL București și a obligat pârâtele SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc și SC C.T. SRL Odorheiu Secuiesc la livrarea a 849,12 m. str. și respectiv a 590 m. str. lemne de foc în condițiile prevăzute în contractul încheiat de părți privind transportul. A obligat fiecare pârâtă să plătească reclamantei suma de 614.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere obligațiile de livrare asumate de pârâte prin contractul din 28 februarie 1995, modificat prin actul adițional din 17 ianuarie 1996 și cantitatea efectivă de lemn primită de reclamantă, conform avizelor de expediție, scrisorilor de trăsură, recunoașterea părților și concluziile expertizei tehnice M.I.

Prin decizia nr. 25/A din 25 martie 2002 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamantă și de pârâta SC C.T. SRL Odorheiu Secuiesc, a cărui succesoare de drept cu titlu universal este SC M.T.W.C. SRL Miercurea Ciuc, a modificat sentința instanței de fond în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei, a dispus rezilierea actului adițional din 17 ianuarie 1996 la contractul din 28 februarie 1995, a obligat pârâta SC M.T.W.C. SRL să restituie reclamantei 300.810 lei preț primit de la aceasta prin intermediul SC C.C. SRL și la penalități contractuale de întârziere de 0,30% raportat la aceasta începând din 28 august 1997 până la restituirea ei, cu 1.100.000 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea reclamantei privind obligarea pârâtei SC M.T.W.C. SRL la executarea în natură a contractului privind livrarea cantității de 436 m. ster lemne de foc. A dispus suspendarea judecării apelurilor reclamantei și pârâtei SC C.C. SRL, prin lichidator SC G.M.C. SRL Cristuru Secuiesc, pentru rezilierea contractului și altele, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, raportat la art. 243 pct. 5 C. proc. civ., ca urmare a lucrărilor din dosarul nr. 4050/2000 al Tribunalului Harghita. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1880 din 26 mai 2004, a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 25/A din 25 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, întrucât expertiza dispusă în apel s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 210 C. proc.

civ. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 490 din 26 octombrie 2007 a admis apelul reclamantei SC R.S. SRL București, a schimbat sentința civilă nr. 376 din 11 mai 2000 a Tribunalului Harghita în sensul că a constatat rezoluționat contractul și actul adițional din 17 ianuarie 2006. A obligat pârâta SC M.T.W.C. SRL la plata sumei de 1.369 lei despăgubiri și la 51.326 lei penalități către reclamantă. A suspendat judecata apelului față de SC C.C. SRL, prin lichidator judiciar SC G.M.C. SRL Cristuru Secuiesc, conform art. 35 din Legea nr. 64/1995, republicată, întrucât la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile pentru realizarea creanțelor debitorului.

A respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC M.T.W.C. SRL succesoarea de drept a SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, obligând-o la 2.163 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1020 C. civ., că reclamanta și-a respectat obligațiile asumate prin contractul din 28 februarie 1995 și actul adițional din 17 ianuarie 1996 și că pârâtele și-au executat parțial obligațiile, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză completat efectuat în cauză. Împotriva menționatei decizii reclamanta SC R.S. SRL București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea cererii sale, și menținerea respingerii apelului pârâtei SC M.T.W.C.

SRL. În criticile formulate, recurenta - reclamantă susține în esență următoarele: - că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), constatând rezoluționat contractul și actul adițional din 17 ianuarie 1996, încheiate de părți, reținând greșit că, la dosarul nr. 2079/1997, societatea sa și-a precizat acțiunea, că s-a cerut obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere până la executarea efectivă a obligațiilor asumate, aspect pe care instanța nu s-a pronunțat; - că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), instanța de apel suspendând greșit judecarea apelului său față de pârâta SC C.C.

SRL pe motiv că aceasta se află în procedura insolvenței, cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 1880/2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus continuarea judecății în contradictoriu cu aceasta, că față de această situație societatea sa nu se poate înscrie la masa credală, nefiind cuantificate obligațiile pârâtei; - greșit a fost obligată pârâta numai la o parte din cheltuielile de judecată. Recursul reclamantei este fondat și urmează a fi admis. Primul motiv de recurs al recurentei reclamante, întemeiat pe art. 304 pct. 6 C. proc. civ. prin care susține că instanța de apel a acordat ce nu s-a cerut cu privire la constatarea rezoluțiunii contractului și actului adițional, este nefondată.

Conform încheierii din 15 decembrie 1998, aflată la dosarul de fond nr. 2079/1997, termen la care reclamanta a fost prezentă prin consilier juridic, rezultă că aceasta și-a precizat acțiunea solicitând rezoluțiunea contractului încheiat de părți și acordarea daunelor interese. Se reține însă ca fondată a doua critică a recurentei - reclamante, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța suspendând greșit judecarea apelului reclamantei numai față de pârâta SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc care se află în procedura insolvenței.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că în realitate nu este clar ce a suspendat Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, fiind contradicție între considerentele și dispozitivul deciziei nr. 490 din 26 octombrie 2007. Astfel în considerente se menționează că suspendă de drept judecata apelurilor reclamantei SC R.S. SRL București și pârâtei SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc, iar în dispozitiv apare că se suspendă numai judecata apelului față SC C.C. SRL prin lichidator. Ori, avându-se în vedere că intimata - pârâtă SC C.C. SRL Cristuru Secuiesc se afla în procedura insolvenței, că într-o atare situație se aplicau dispozițiile Legii nr. 85/2006, care este o lege specială, că în cauză instanța a avut de soluționat trei apeluri, al reclamantei și al pârâtelor, greșit Curtea de Apel București a soluționat numai apelul reclamantei față de pârâta SC M.T.W.C.

SRL Miercurea Ciuc și apelul pârâtei SC M.T.W.C. SRL, suspendând judecata apelului reclamantei numai față de pârâta SC C.C. SRL, în condițiile în care la baza raporturilor dintre părți a stat același contract, modificat prin actul adițional din 17 ianuarie 1996. În consecință, Curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel pentru o judecată unitară a cauzei și aplicare corectă a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, avându-se în vedere faptul că în discuție este un contract încheiat între reclamantă și cele două pârâte, în care parte este o societate comercială aflată în procedura insolvenței și că față de această situație instanța de drept comun nu putea să desființeze contractul și actul adițional.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanța, în temeiul art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe care le consideră necesare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.S. SRL București împotriva deciziei nr. 490 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.