ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3240/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2000, reclamanta SC L.R. SA București, sucursala Medgidia, a chemat în judecată pe pârâta SC P.E. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 59.500.000 lei avans în realizarea contractului H 545/A din 1998, 72.791.500 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 177 din 15 ianuarie 2001, Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 59.500.000 lei avans achitat și 4.049.000 lei cheltuieli de judecată, respingând celelalte capete de cerere. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1152 din 6 septembrie 2001, a respins apelul reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere solicitate prin acțiune. Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului T 1660/1997, pentru care reclamanta a achitat un avans de 9.500.000 lei, pentru livrarea unor echipamente, contract ulterior reziliat și a contractului nr. 545/A/1998, pentru care s-a plătit un avans de 50.000.000 lei și a fost transferată și suma de 9.500.000 lei, deci, în total, suma de 59.500.000 lei.

Prin contractul de livrare de echipamente nr. 545/A/1998, părțile au stabilit, prin art. 9, o clauză penală pentru „nerespectarea prevederilor contractuale privind termenul de livrare, respectiv, totalitatea furniturii contractate din alte motive decât cele internațional acceptate (războaie, incendii, calamități naturale, accidente, greve, etc)” prin plata de penalități de 0,15 % din valoarea totală a furniturii. Cum restituirea avansului nu constituie prin ea însăși o obligație contractuală, iar părțile nu au convenit în nici un fel să sancționeze prin plata de penalități situația nerestituirii avansului acordat, corect, instanțele au reținut că, în lipsa unei clauze penale exprese, nu poate fi antrenată răspunderea contractuală a pârâtei.

Cu alte cuvinte, răspunderea contractuală pentru nerespectarea obligațiilor asumate de părți, prin voința lor liber exprimată, nu poate fi antrenată, decât pentru situațiile limitativ și expres convenite de părți prin prevederile clauzei penale. Întrucât, în speță, părțile nu au stabilit, de comun acord, o sancțiune contractuală pentru situația nerestituirii avansului, nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata de penalități, cum, greșit solicită reclamanta prin recursul de față. Având în vedere dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L.R. SA București, sucursala Medgidia, împotriva deciziei nr. 1152 din 6 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2003.