ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 726/2011

Asupra recursului de

față se constată următoarele:

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 776 din 16 aprilie 2009 a admis în parte acțiunea

reclamantei SC E. SA București împotriva pârâtei SC D. SRL Miercurea Ciuc în

sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 319.940 RON

contravaloare echipamente livrate și servicii prestate, la care se calculează

dobânzile legale începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

A mai fost obligată

pârâta să plătească reclamantei și suma de 20.551 RON cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că din procesul verbal de

predare-primire încheiat la data de 11 decembrie 2006 la sediul pârâtei a

rezultat că reclamanta a executat lucrări, a livrat produse și materiale, a

montat și pus în funcțiune utilaje și vitrine frigorifice, în valoare totală de

478.954,19 Ron + TVA.

Tot din procesul

verbal a rezultat că pârâta a confirmat buna executare a lucrărilor și

funcționarea corespunzătoare a instalațiilor.

Pentru încasarea

sumei de bani menționată în procesul verbal, reclamanta a emis factura din 15

ianuarie 2007 pentru suma de 50.000 RON, pe care pârâta a și achitat-o.

Această factură la

rubrica „denumirea produselor sau serviciilor” conținea precizarea

contravaloare rată parțială, prima rată conform contractului din 15 ianuarie

2007.

Reclamanta a emis mai

multe facturi și pârâta a achitat în total 250.000 RON.

Deși pârâta a

contestat existența contractului între părți, totuși a intervenit un contract

comercial în valoare de 478.954,19 Ron + TVA, valoare care a rezultat din

procesul verbal de predare primire.

Astfel, pârâta va

trebui să achite reclamantei diferența de contravaloare a bunurilor și

serviciilor primite și recunoscute în valoare de 319.940 RON, la care conform art.

43 C. com. se vor adăuga dobânzile legale.

Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 95/A

din 17 decembrie 2009 a admis apelul reclamantei SC E. SA împotriva sentinței

civile nr. 776 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Harghita, secția civilă, și a

schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat intimata SC D. SRL

și la plata dobânzilor legale în sumă totală de 31.905,13 RON.

Au fost menționate

celelalte dispoziții ale sentinței și respins apelul pârâtei SC D. SRL.

În fundamentarea acestei

soluții s-a apreciat că este întemeiat apelul reclamantei vizând obligarea

pârâtei la plata dobânzilor legale, pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 13

februarie 2009, în sumă totală de 31.905,13 RON conform calculului corect

întocmit în acest sens.

Împotriva deciziei nr.

95/A din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Târgu

-

Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC D. SRL, care

a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, impunându-se în cauză

administrarea de probe suplimentare.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că procesul-verbal de predare

primire încheiat între părți nu este un proces verbal de recepție, instanțele

au dat dovadă de lipsă de rol activ încălcând dispozițiile art. 129 C. proc.

civ., întregul proces de evaluare a pagubelor a fost viciat.

Dobânzile legale au

fost acordate eronat, având în vedere că pentru întreaga sumă în litigiu a fost

emisă o factură fiscală în data de 28 octombrie 2009, acesta fiind momentul de

exigibilitate de la care trebuiau calculate.

Intimata-reclamantă

SC E. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs de pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate,

urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Din conținutul

cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta SC E. SA a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC D. SRL obligarea la plata sumei de 319.940 RON cu

titlu de contravaloare echipamente livrate și servicii prestate, a sumei de

196,783 RON cu titlu de penalizare contractuale pentru plata cu întârziere a

prețului, și în continuare penalități de 0,15% pe zi de întârziere din suma

datorată până la îndeplinirea efectivă a obligației de plată.

Printr-o integrală și

completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele

raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și

obligațiilor așa cum decurg din procesul verbal încheiat la data de 11

decembrie 2006, precum și facturile emise de SC E. SA care poartă mențiunea

expresă, la obiectul produselor sau serviciilor, că plata solicitată reprezintă

cu certitudine contravaloarea parțială a contractului din 15 ianuarie 2007.

Chiar dacă acest

contract nu a fost semnat de pârâtă, totuși procesul verbal de predare primire

din 11 decembrie 2006 încheiat la sediul societății pârâte cu ocazia executării

lucrărilor, livrării produselor și a materialelor, precum și de montare și

punere în funcțiune a utilajelor și vitrinelor frigorifice, este generator de

drepturi și obligații reciproce. Prin semnarea acestui document, s-a confirmat

buna executare a lucrărilor și funcționarea corespunzătoare a instalațiilor,

precum și condițiile de plată și de garanție a operațiunilor și materialelor

enumerate la cele 56 de poziții descrise detaliat.

Corect a fost dată

eficiență juridică și dispozițiilor art. 43 C. com., potrivit cărora datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când

devin exigibile, fiind respectat și principiul disponibilității prin aceea că

reclamanta a solicitat plata începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Instanțele au

exercitat rol activ și au respectat cu rigurozitate reglementările cuprinse în art.

129 C. proc. civ., în sensul că au stăruit prin toate mijloacele legale pentru

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza

stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, fără însă a se substitui

calității procesuale a părților.

Este de necontestat

că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă

accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil. În soluționarea cauzei, instanța de apel a dovedit pe

deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice,

ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea

dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul

civil.

Nu poate fi primită

nici critica intimatei reclamante vizând excepția nulității recursului.

Este adevărat că

sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea

cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul neindicând nici

unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

se mărginește la reluarea formală a susținerilor și apărărilor expuse în fazele

procesuale anterioare, respectiv fond și apel, iar încadrarea într-unul din

motivele de casare este imposibilă.

Din verificarea

cererii de recurs apare cât se poate de evident că pârâta SC D. SRL a promovat

un recurs motivat, criticile aduse deciziei atacate aflându-se în legătură

directă cu aspecte de nelegalitate, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 306 C. proc. civ.

În baza art. 274 C.

proc. civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 15.027 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge atât excepția nulității cât și recursul declarat de

pârâta SC D. SRL împotriva deciziei nr. 95/A din 17 decembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu

-

Mureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită

nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepția

nulității.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC D. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 95/A din 17

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pârâta la

plata sumei de 15.027 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.