ÎCCJ, decizie (scj.ro #83408)

Excepția

tardivității declarării cererii de apel.  Excepția prematurității

cererii în pretenții

Cuprins pe

materii:

Drept procesual civil. Apelul. Termenul și formele

apelului

Cuprins pe

materii:

Drept comercial. Litigii comerciale evaluabile în bani. Concilierea

directă prealabilă

Index alfabetic:

-apel

-concilierea

directă prealabilă

-cuantumul

pretențiilor

-excepția

tardivității  cererii de apel

-litigii

comerciale evaluabile în bani

-prematuritatea

cererii

1.

Excepția tardivității  declarării  apelului nu

poate fi susținută atâta timp cât la dosar nu există dovada

comunicării hotărârii. Conform dispozițiilor art.266

alin.(3)C.proc.civ., hotărârea se comunică părților în

copie în cazul în care aceasta este necesară pentru  curgerea

termenului de exercitare a apelului.

2.

Majorarea cuantumului pretențiilor, în condițiile în care aceasta a

avut loc după promovarea acțiunii nu atrage prematuritatea cereii.

(Secția

comercială, decizia nr. 3922 din 30 noiembrie  2007)

Reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Consum

Drobeta Turnu Severin, să se dispună rezoluțiunea contractului

de închiriere,  încheiat la 28 noiembrie 2005, restituirea chiriei

achitate și a contravalorii  îmbunătățirilor, cu daune

compensatorii.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.1696/C/2006, a admis

excepția prematurității introducerii acțiunii cu motivarea

că obiectul pretențiilor este „imperfect precizat” și că

pretențiile  bănești nu au fost conciliate,  în

conformitate cu art.720

1

C. proc. civ. S-a reținut că

există o strânsă legătură între capătul de

cerere  privind rezilierea contractului și despăgubirile

solicitate prin acțiune, astfel că, litigiul fiind comercial,

concilierea era obligatorie.

În sprijinul soluției, au fost  citate și prevederile art.129

alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia părțile au îndatorirea

să  urmărească desfășurarea procesului și

să aducă la îndeplinire actele de procedură, în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege.

Sentința primei instanțe a fost desființată de Curtea de

Apel Craiova, care, prin decizia nr.131 din 22 mai 2007, a admis apelul și

a trimis cauza pentru rejudecare în fond. În esență, Curtea a

reținut că, prin  precizarea acțiunii din 14 martie 2006,

reclamantul a adus la îndeplinire măsura  luată de

instanță, de a evidenția în concret  obiectul cererii

dedusă judecății, astfel că instanța era  obligată

să analizeze fondul pricinii.

Prin aceeași decizie, au fost respinse excepțiile invocate de

intimată, privind tardivitatea introducerii apelului și a

prematurității sesizării instanței de fond.

Împotriva deciziei nr.131 din 22 mai 2007, Cooperativa de Consum Drobeta Turnu

Severin a declarat recurs,  invocând motivul prevăzut de art.304

pct.9 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv, recurenta a susținut că instanța

de  apel a dat o dezlegare incorectă excepției privind

tardivitatea apelului, întrucât nu a ținut seama de adresa prin care

se confirmă că sentința a fost comunicată ambelor

părți la 19 decembrie 2006, conform borderoului. Întrucât recursul a

fost  înregistrat la 11 ianuarie 2007, termenul legal era depășit

iar  instanța  trebuia  să rețină  tardivitatea

apelului.

A doua excepție privește prematuritatea promovării

acțiunii. În susținerea acestei  critici a arătat că

prin acțiunea introdusă și prin probele cerute, intimatul nu

a  urmărit decît pretențiile materiale chiar dacă cererea principală

era intitulată, rezoluțiunea contractului de închiriere.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ. vizează

situațiile în  care hotărârea  pronunțată, a

cărei modificare sau casare se solicită, „este lipsită de temei

legal” ori a fost dată „cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii”.

Raportat la aceste dispoziții, în ceea ce privește tardivitatea

declarării apelului, recurenta nu a indicat nicio dispoziție

legală care a fost greșit aplicată în soluționarea

excepției tardivității apelului ci numai chestiuni de fapt

legate de existența unor înscrisuri, ce demonstrează că

hotărârea primei instanțe a fost comunicată apelantului. Din acest

punct de vedere, critica nu se încadrează în nicio ipoteză a

articolului 304 C. proc. civ.. invocat.

Totuși, dacă s-ar admite că în discuție este art. 284 C.

proc. civ., prin care se dispune că termenul de apel este de 15 zile

și că acesta curge de la data comunicării hotărârii, nu

s-ar putea reține încălcarea acestor dispoziții, de vreme ce la

dosar nu există dovada comunicării hotărârii, act procedural, în

lipsa căruia se consideră că termenul nu a început să

curgă.

În sensul acestor

argumente  sunt și dispozițiile art.266 alin.(3) C. proc. civ., potrivit

cărora hotărârea se comunică părților în copie

în cazul în care aceasta este necesară pentru curgerea termenului de

exercitare a apelului.

Prin urmare comunicarea  sentinței în condiții procedurale nu

este  o opțiune sau o chestiune  care se poate deduce din

împrejurări de  fapt și nu din dovada de înmânare a

acesteia. Nu în ultimul rând,  în cazul promovării  apelului,

comunicarea  hotărârii este necesară părții care dorește

reformarea ei, întrucât art.287 C. proc. civ. sancționează cu decăderea,

neindicarea  motivelor  pentru care se critică

soluția  primei instanțe.

Ca atare, față de cele ce preced, critica a fost respinsă.

Și critica privind prematuritatea acțiunii de primă

instanță este nefondată .

Art.720

1

C. proc. civ. trebuie interpretat în concordanță

cu prevederile constituționale privind  accesul la justiție

și la o judecată efectivă.

Din acest punct de vedere, trebuie reținut că instanța de apel a

examinat cererea reclamantei în integralitatea ei și a stabilit (în

alți termeni),  pe de o parte,  că se află în

fața unei cereri  principale și a altor capete de cerere

accesorii, iar pe de altă parte, că  obiectul este determinat.

În raport  cu precizarea de acțiune, aflată  în dosarul

judecătoriei la care s-a  anexat adresa înaintată pârâtei în

legătură cu neîndeplinirea unor obligații contractuale, s-a

apreciat corect că parcurgerea etapei extrajudiciare  de încercare a

concilierii a fost  realizată. Chestiunea majorării cuantumului

pretențiilor,  invocată de recurentă, în

condițiile  în care aceasta a avut loc după  promovarea

acțiunii nu atrage prematuritatea cererii așa cum  s-a

reținut corect prin decizia  pronunțată de instanța de

apel.

De altfel, pentru desființarea soluției,  instanța de apel trebuia

să aibă în vedere și faptul că o acțiune este

prematură atunci când dreptul sau  interesul invocat nu este

actual  nu  și atunci când nu s-a parcurs o condiție

prevăzută de lege  ca obligatorie, pentru sesizarea

instanței (art.720

1

și 109 alin. 2 C. proc. civ).

În

consecință, pentru argumentele arătate, potrivit art.312 C.proc.

recursul s-a respins, ca nefondat.