ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3224/2007

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 630

din 26 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosar nr. 9128/2005,

s-a dispus condamnarea inculpaților A.P.M. pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare.

A aplicat inculpatului A.P.M.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., pe o durată de 8 ani.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului A.P.M. exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului A.P.M. reținerea de 24 ore de la 22 mai 2005, ora 22,00 –

23 mai 2005, ora 2,00.

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit.

c) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Pe durata și în condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului T.M. exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului T.M. reținerea de 24 ore de la 22 mai 2005 ora 22,00 – 23

mai 2005, ora 22,00.

Conform dispozițiilor art. 14

și 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpații A.P.M.

și T.M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente T.A. și T.M., ambii cu

domiciliul în comuna Schitu Duca, județul Iași, să plătească părții civile P.M.

suma de 4000 RON (40.000.000 ROL) cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul dispozițiilor art.

106 din O.U.G. nr. 150/2002, a obligat inculpații A.P.M. și T.M. în solidar și

cu părțile responsabile civilmente T.A. și T.M. să plătească părții civile C.A.S.

Iași suma de 726,52 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare după cum

urmează:

inculpatul A.P.M. – suma de

1500 RON;

inculpatul T.M. în solidar

și cu părțile responsabile civilmente T.A. și T.M. – suma de 1500 RON.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În seara zilei de 20 mai 2005,

în jurul orelor 22,30, inculpații se aflau într-un bar din satul Poieni unde,

la un moment dat, a intrat partea vătămată P.D.D., iar pe fondul relațiilor

tensionate existente între ei, inculpatul A.P.M., în mod spontan, a luat

hotărârea de a lovi partea vătămată, comunicându-i acest lucru inculpatului T.M.

În acest scop, după ce partea

vătămată a ieșit din bar, inculpații au plecat în urma lui, însă au mers pe un

alt drum pentru a-i ieși în față, iar pe traseul parcurs au smuls câte o

scândură din gardul numitului A.D., după care s-au îndreptat spre locuința

victimei.

Când P.D.D. a ajuns în

dreptul casei sale, inculpații s-au apropiat de el și au început să-l lovească

cu scândurile peste corp, iar după ce victima a căzut la pământ în urma

loviturilor aplicate, cei doi au continuat să-i aplice multiple lovituri peste

cap și corp cu scândurile și cu picioarele.

Activitatea infracțională a

inculpaților a fost întreruptă atunci când au început să latre niște câini, iar

din locuința familiei M., aflată în apropiere, a ieșit o persoană care a aprins

lumina în curte, această situație determinându-i pe inculpați să părăsească în

fugă locul faptei, abandonând victima în drum. În dimineața zilei următoare,

aceasta a fost găsită de martorul M.D. care l-a auzit gemând și a observat pete

sânge pe față, pe mâini și pe haine, dar și alte pete de sânge pe poartă și pe

sol, precum și două bălți de sânge în locul unde se afla victima.

Martorul M.D. l-a anunțat

imediat pe fratele victimei, P.C., împreună cu care l-a dus în casă, după care

a fost anunțată salvarea. Partea vătămată a fost transportată la Spitalul nr. 3

Iași, unde a fost internat la data de 21 mai 2005, ora 10,49, cu diagnosticul

„fractură cominutivă fronto-parieto-temporală, hematom subdural acut (lamă)

emisferic drept, hemosinus maximal bilateral, comă gradul II”.

La internare, partea

vătămată P.D.D. prezenta agitație psihomotorie, comă gradul I-II, plagă

parietală dreapta ce se prelungește pe pavilionul urechii drepte și

retroauricular, echimoză periorbitară dreapta. Examenele de specialitate au

relevat fractură cominutivă cu înfundare temporo-parieto-frontală dreapta cu

multiple eschile interesând și aripa mare a sfenoidului și posibil stânca

temporală dreaptă, hemosinus sfenoidal și maxilar bilateral, hematom subdural

frontal drept de 4 mm, edem cerebral.

Deși se afla sub tratament

de specialitate starea victimei s-a agravat progresiv, iar la data de 7 iunie 2005

aceasta a decedat.

Din raportul de autopsie

medico-legală nr. 831 din 12 iulie 2005 întocmit în cauză de către I.M.L. Iași

– S.M.L., rezultă că moartea numitului P.D. a fost violentă și s-a datorat

comei cerebrale consecutive fracturii eschiloase de calotă iradiată la baza

craniului, contuziei grave cerebrale complicată în evoluție cu bronhopneumonie

hipostatică.

S-a mai concluzionat prin

raportul de autopsie că leziunile s-au putut produce prin loviri cu obiecte

contondente (par, scândură etc.) iar între agresiune și deces există o legătură

directă de cauzalitate; s-a menționat totodată că victima mai prezenta o

contuzie pancreatică ce s-a putut produce prin lovire cu corp contondent,

leziune ce nu a avut un rol tanatogenerator și ar fi necesitat în caz de

supraviețuire 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații A.P.M. și T.M. respectiv partea civilă P.M.

Prin decizia penală nr. 21

din 22 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosar nr. 5046/2006,

s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor inculpaților și ca tardiv,

apelul părții civile P.M.

Pentru a dispune astfel,

instanța de apel a reținut că probele pe care instanța de fond și-a întemeiat

soluția de condamnare au fost legal administrate, fiind respectate dispozițiile

art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

Prin urmare, instanța de

fond a reținut justificat declarațiile inculpaților din 22 mai 2005 ca

reflectând adevărul, acestea coroborându-se cu celelalte probe administrate.

Susținerile ulterioare ale inculpaților sunt singulare, nesusținute în plan

probator, intenția acestora fiind aceea de a diminua contribuția inculpatului T.M.

la săvârșirea faptei.

Partea civilă a lipsit de la

dezbateri, fiindu-i comunicată hotărârea la data de 29 septembrie 2006. A

declarat apel la data de 13 octombrie 2006 instanța de control judiciar

constatând încălcate dispozițiile art. 363 C. proc. pen., astfel încât apelul

său a fost respins ca fiind tardiv.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M. invocând cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

A solicitat casarea ambelor

hotărâri și în cadrul rejudecării achitarea sa întrucât loviturile aplicate

victimei nu au fost de natură a produce moartea acesteia.

În subsidiar a apreciat că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., pedeapsa aplicată

urmând a fi suspendată condiționat.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din analiza probelor dispuse

și administrate în cauză rezultă că instanțele au reținut corect starea de fapt

și vinovăția inculpatului, atribuind faptei săvârșite de acesta o încadrare

juridică legală.

Aprecierea probelor, ca

operațiune finală a activității de probațiune, permite instanței de judecată să

determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor

probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu

privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care

prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de

vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru fapta dedusă

judecății.

Spre deosebire de intuiția

pur subiectivă, convingerea se întemeiază pe raționament. De aceea instanța

este obligată să verifice fiecare probă în conținutul ei, prin izvorul de unde

provine, prin confruntarea cu alte probe administrate pentru ca, în final să se

înlăture orice îndoială. Existența îndoielii este incompatibilă cu convingerea,

cu certitudinea deplină.

În cauza supusă analizei,

Înalta Curte reține că instanțele de fond și apel au realizat o analiză

temeinică a probelor administrate motivând revenirea inculpaților în cursul

cercetării judecătorești.

Astfel, din declarațiile

inculpaților T.M. și A.P. date în faza de urmărire penală la data de 22 mai 2005

rezultă că aceștia au urmărit victima P.D. lovind-o în mai multe zone ale

corpului cu scânduri și cu picioarele.

Acțiunile violente ale celor

doi inculpați s-au completat reciproc, conducând, în final, la decesul

victimei. Sub acest aspect se impune a fi reținut că în cazul infracțiunii de

omor nu este necesar ca activitatea făptuitorului să constituie cauza exclusivă

a morții victimei, legătura cauzală existând și atunci când la activitatea

făptuitorului s-au adăugat și alți factori, preexistenți, concomitenți sau

posteriori, care au concurat la producerea rezultatului letal.

Multitudinea leziunilor

suferite de victimă, fractură cominutivă cu înfundare temporo-parieto-frontală

dreapta cu multiple eschile interesând și aripa mare a fenoidului, hemosinus

sfenoidal și maxilar bilateral, hematom subdural frontal, sunt prezentate în

raportul medico-legal, concluzionându-se că acestea s-au putut produce prin loviri

cu obiecte contondente (par, scândură) iar între agresiune și deces există o

legătură directă de cauzalitate.

Revenirea inculpatului T.M.

în cursul judecății în sensul că a lovit victima de două ori cu piciorul este

nejustificată, fiind determinată de încercarea acestuia de a diminua

contribuția sa la producerea rezultatului.

Declarațiile inculpaților date,

la data de 22 mai 2005, în prezența apărătorilor desemnați din oficiu, se

coroborează cu celelalte probe administrate în cursul cercetărilor, astfel

încât, în mod corect instanțele au reținut în sarcina, ambilor inculpați,

săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

Constatările de fapt sunt

conforme cu realitatea, sunt susținute de probele administrate, împrejurare

față de care nu poate fi reținut cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia,

Înalta Curte reține că în favoarea inculpatului T.M., instanțele au reținut circumstanțe

judiciare atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special.

S-a avut în vedere lipsa

antecedentelor penale, împrejurarea că a săvârșit fapta în stare de minoritate dar

și elementele ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de

pe lângă Tribunalul Iași.

Neputându-se reține și alte

elemente de natură a permite coborârea pedepsei sub limita stabilită de

instanța de fond, nici critica privind greșita individualizare nu poate fi

primită.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.

În temeiul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 21 din 22

martie 2007 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 iunie 2007.