ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2010

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 130 din 9 februarie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul T.S.D., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În temeiul

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C.

pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, de la 8 mai 2008 la

zi.

Prin aceeași

hotărâre, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat

inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În temeiul art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa

de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.

pen., i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost menținută

starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, de la 8 mai 2008 la

zi.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 7 mai 2008, în jurul

orelor 20:00, inculpații T.S.D. și L.A. au fost surprinși în flagrant, în timp

ce au vândut investigatorilor sub acoperire C.M. și I.A. cantitatea de 2 kg

hașiș, primind în schimb suma de 16.000 euro.

Prin Decizia penală

nr. 194/A din 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr.

31201/3/2008, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații

T.S.D. și L.A.

Împotriva acestei din

urmă decizii cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând, prin apărătorii

desemnați din oficiu, reindividualizarea pedepselor, pe care le consideră prea

aspre în raport de circumstanțele lor personale.

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, cauza, potrivit art.

385

9

alin. (3) combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art.

385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt

nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 52 C.

pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de

exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea

ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite

în viitor săvârșirea de fapte penale.

Operațiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În prezenta cauză,

instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca

modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Înalta Curte

apreciază că în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri,

activitățile de genul celor desfășurate de inculpații T.S.D. și L.A. reprezintă

o verigă deosebit de pernicioasă, astfel că în contextul întăririi atitudinii

de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență

din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății ar

echivala cu un act de injustiție socială.

Aceste infracțiuni au

dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia

dintre cele mai importante valori apărate de legea penală, respectiv sănătatea

publică, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității

organizate.

Așa fiind, în speța

de față a proceda în sensul reducerii pedepselor, așa cum au solicitat

inculpații T.S.D. și L.A., ar însemna ca pedepsele să nu-și mai atingă

finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce, evident, nu este în spiritul

legii.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați.

În conformitate cu

disp. art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

se va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive

pentru ambii inculpați, de la 8 mai 2008 la 22 februarie 2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații T.S.D. și L.A., împotriva

Deciziei penale nr. 194/A din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată durata reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați, de la

8 mai 2008 la 22 februarie 2010.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2010.