ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 665/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 130 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.S.D., la pedeapsa de 6 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen., i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, de la 8 mai 2008 la zi. Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, de la 8 mai 2008 la zi.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 7 mai 2008, în jurul orelor 20:00, inculpații T.S.D. și L.A. au fost surprinși în flagrant, în timp ce au vândut investigatorilor sub acoperire C.M. și I.A. cantitatea de 2 kg hașiș, primind în schimb suma de 16.000 euro. Prin Decizia penală nr. 194/A din 6 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 31201/3/2008, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații T.S.D. și L.A. Împotriva acestei din urmă decizii cei doi inculpați au declarat recurs, solicitând, prin apărătorii desemnați din oficiu, reindividualizarea pedepselor, pe care le consideră prea aspre în raport de circumstanțele lor personale.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege. În prezenta cauză, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Înalta Curte apreciază că în lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, activitățile de genul celor desfășurate de inculpații T.S.D. și L.A. reprezintă o verigă deosebit de pernicioasă, astfel că în contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății ar echivala cu un act de injustiție socială.

Aceste infracțiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori apărate de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate. Așa fiind, în speța de față a proceda în sensul reducerii pedepselor, așa cum au solicitat inculpații T.S.D. și L.A., ar însemna ca pedepsele să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce, evident, nu este în spiritul legii. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. În conformitate cu disp.

art. 385 17 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați, de la 8 mai 2008 la 22 februarie 2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații T.S.D. și L.A., împotriva Deciziei penale nr. 194/A din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive pentru ambii inculpați, de la 8 mai 2008 la 22 februarie 2010. Obligă recurenții-inculpați la plata sumelor de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.