ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 132 din 2 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 344/2006, Tribunalul Mureș, i-a condamnat pe inculpații: - I.M. și I.C., la pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și, câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 183 C. pen., în sarcina inculpatului I.M. reținându-se starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Pe durata executării pedepselor principale, s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata următoarelor despăgubiri civile: - 5500 lei către părțile civile C.G.I. Jr. și C.A., cheltuieli de înmormântare; - 15000 lei către C.A. cu titlu de daune morale și 500 lei lunar rentă viageră; - 5000 lei către C.G.I. Jr. cu titlu de daune morale; - 3772,96 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, cu dobânzile legale, aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea debitului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, evaluând probele strânse la urmărirea penală cât și cele administrate în cursul cercetării judecătorești reținem ca situație de fapt următoarele: În după-amiaza zilei de 3 martie 2005, inculpații s-au deplasat cu o căruță în satul Lueriu, jud. Mureș, într-un poligon de tragere dezafectat din incinta căruia intenționau să adune fier vechi pe care urmau să-l valorifice. Prezența inculpaților a fost sesizată de martorul M.T., care, l-a amenințat pe martorul O.A. cunoscând că nepotul acestuia din urmă, se îngrijea de poligon, în baza unei înțelegeri cu U.M. 01257 Tg. Mureș. Astfel, martorii și victima C.I. care avea asupra sa o secure, sau urcat într-un atelaj, deplasându-se la poligon, loc unde au ajuns în momentul în care inculpații demontau o ușă metalică de la clădire.

Constatând că au fost surprinși, inculpații s-au urcat în propria căruță și au încercat să părăsească incinta poligonului, fiind opriți însă de martori și victimă. În momentul în care inculpații coborau din căruță, victima a aplicat inculpatului I.C. pe fondul disputelor verbale ce deja începuseră, o lovitură cu muchia toporului peste spate; și cu piciorul peste față. În această împrejurare, inculpatul I.M., speriat, a luat din căruță o secure, însă și acesta a fost lovit de victimă cu muchia peste mână. Victima a fost dezarmată, timp în care I.C. înarmat cu o țeavă metalică, l-a lovit în zona capului, cu consecința căderii victimei la pământ, iar I.M., l-a lovit cu muchia securii peste spate.

Imediat a fost transportat de martori la spital, unde a fost internat până în ziua de 10 martie 2005 când s-a produs decesul. Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat stopului cardio-respirator de origine centrală, urmare unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, contuzie dilacerare cerebrală și hematoame epidurale și subdurale. Leziunile tanato–generatoare s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu un corp contondent, între leziunile traumatice și deces existând raport de cauzalitate. Privitor la încadrarea juridică a faptei, instanța a reținut că sub aspect subiectiv, probele dovedesc intenția directă a inculpaților de a lovi victima, rezultatul produs, decesul acesteia, fiind prevăzut de inculpați, care însă fără temei au socotit că nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpaților, în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța de fond i-a condamnat la pedepse proporționalizate în raport de pericolul social dovedit de consecința produsă, decesul victimei, împrejurările în care s-au comis, respectiv violențele exercitate de victimă cărora nu li s-a dat relevanță juridică a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., orientând pedepsele rezultante la limita minimă prevăzută de textul incriminator, art. 183 C. pen. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apel, invocând netemeinicia hotărârii, în sensul că instanța a admis să rețină în favoarea lor circumstanța atenuantă a scuzei provocării.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, reținând că în raport de împrejurările în care s-au comis infracțiunile nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. Relevant în acest sens, este faptul că inculpații s-au deplasat la locația descrisă, pentru a sustrage fier vechi, iar în momentul surprinderii de către martori și victimă au încercat să părăsească poligonul, devenind agresivi. În termen legal, inculpații au formulat recurs, invocând drept caz de casare, pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen. Ca o consecință s-a solicitat reducerea pedepselor și a despăgubirilor civile, pentru aceasta din urmă cerere, invocându-se lipsa posibilităților financiare.

Trecând la soluționarea recursurilor, în raport de dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., Înalta Curte le constată nefondate. Așa cum corect a reținut instanța de fond, cât și cea de apel, conflictul a fost generat exclusiv de încercarea inculpaților de a sustrage fier vechi din poligon, prezența victimei și martorilor în acel loc fiind motivată tocmai de a împiedica o astfel de activitate de sustragere, care a rămas în faza de tentativă. Or, în acest context, în intenția de a aplica o corecție inculpaților ce reușiseră să demonteze ușa metalică de la clădirea existentă în teren, victima i-a lovit pe inculpați, agresiuni cărora în mod just nu li s-a dat semnificația juridică a circumstanței atenuante a scuzei provocării.

Cât privește despăgubirile civile, instanța de fond a făcut o proporționalizare judicioasă atât prejudiciului moral suportat de soția supraviețuitoare, respectiv fiul victimei, îndemnizând în raport de probe, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei. Cum la examinarea din oficiu, nu se constată existența vreunui caz care să justifice reformarea hotărârilor, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați I.C. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2008.