ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1792/2008

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132

din 2 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 344/2006, Tribunalul Mureș, i-a

condamnat pe inculpații:

- I.M. și I.C., la pedepsele

de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de

art. 20 raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și, câte 5 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 183 C. pen., în

sarcina inculpatului I.M. reținându-se starea de recidivă postexecutorie prevăzută

de art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare.

Pe durata executării

pedepselor principale, s-au interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzută

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 14 și 346 alin.

(1) C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați

în solidar la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 5500 lei către părțile

civile C.G.I. Jr. și C.A., cheltuieli de înmormântare;

- 15000 lei către C.A. cu titlu

de daune morale și 500 lei lunar rentă viageră;

- 5000 lei către C.G.I. Jr.

cu titlu de daune morale;

- 3772,96 lei către partea

civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș, cu dobânzile legale,

aferente de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea debitului.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, evaluând probele strânse la urmărirea penală cât și cele

administrate în cursul cercetării judecătorești reținem ca situație de fapt

următoarele:

În după-amiaza zilei de 3

martie 2005, inculpații s-au deplasat cu o căruță în satul Lueriu, jud. Mureș,

într-un poligon de tragere dezafectat din incinta căruia intenționau să adune fier

vechi pe care urmau să-l valorifice.

Prezența inculpaților a fost

sesizată de martorul M.T., care, l-a amenințat pe martorul O.A. cunoscând că nepotul

acestuia din urmă, se îngrijea de poligon, în baza unei înțelegeri cu U.M.

01257 Tg. Mureș.

Astfel, martorii și victima

C.I. care avea asupra sa o secure, sau urcat într-un atelaj, deplasându-se la

poligon, loc unde au ajuns în momentul în care inculpații demontau o ușă

metalică de la clădire.

Constatând că au fost

surprinși, inculpații s-au urcat în propria căruță și au încercat să părăsească

incinta poligonului, fiind opriți însă de martori și victimă.

În momentul în care

inculpații coborau din căruță, victima a aplicat inculpatului I.C. pe fondul

disputelor verbale ce deja începuseră, o lovitură cu muchia toporului peste

spate; și cu piciorul peste față.

În această împrejurare,

inculpatul I.M., speriat, a luat din căruță o secure, însă și acesta a fost lovit

de victimă cu muchia peste mână.

Victima a fost dezarmată,

timp în care I.C. înarmat cu o țeavă metalică, l-a lovit în zona capului, cu

consecința căderii victimei la pământ, iar I.M., l-a lovit cu muchia securii

peste spate.

Imediat a fost transportat de

martori la spital, unde a fost internat până în ziua de 10 martie 2005 când s-a

produs decesul.

Potrivit concluziilor

raportului de autopsie medico-legală, moartea victimei a fost violentă, s-a

datorat stopului cardio-respirator de origine centrală, urmare unui traumatism cranio-cerebral

cu fractură de boltă craniană, contuzie dilacerare cerebrală și hematoame

epidurale și subdurale.

Leziunile tanato–generatoare

s-au putut produce prin loviri directe, repetate cu un corp contondent, între

leziunile traumatice și deces existând raport de cauzalitate.

Privitor la încadrarea juridică

a faptei, instanța a reținut că sub aspect subiectiv, probele dovedesc intenția

directă a inculpaților de a lovi victima, rezultatul produs, decesul acesteia,

fiind prevăzut de inculpați, care însă fără temei au socotit că nu se va

produce.

Reținând vinovăția

inculpaților, în săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în

judecată, instanța de fond i-a condamnat la pedepse proporționalizate în raport

de pericolul social dovedit de consecința produsă, decesul victimei,

împrejurările în care s-au comis, respectiv violențele exercitate de victimă

cărora nu li s-a dat relevanță juridică a circumstanței atenuante prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen., orientând pedepsele rezultante la limita minimă prevăzută de

textul incriminator, art. 183 C. pen.

Împotriva sentinței,

inculpații au declarat apel, invocând netemeinicia hotărârii, în sensul că

instanța a admis să rețină în favoarea lor circumstanța atenuantă a scuzei

provocării.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin decizia penală nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007, a respins, ca nefondate,

apelurile inculpaților, reținând că în raport de împrejurările în care s-au

comis infracțiunile nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Relevant în acest sens, este

faptul că inculpații s-au deplasat la locația descrisă, pentru a sustrage fier

vechi, iar în momentul surprinderii de către martori și victimă au încercat să

părăsească poligonul, devenind agresivi.

În termen legal, inculpații au

formulat recurs, invocând drept caz de casare, pct. 14 al art. 385

9

C.

proc. pen.

Ca o consecință s-a

solicitat reducerea pedepselor și a despăgubirilor civile, pentru aceasta din

urmă cerere, invocându-se lipsa posibilităților financiare.

Trecând la soluționarea recursurilor,

în raport de dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte le

constată nefondate.

Așa cum corect a reținut

instanța de fond, cât și cea de apel, conflictul a fost generat exclusiv de

încercarea inculpaților de a sustrage fier vechi din poligon, prezența victimei

și martorilor în acel loc fiind motivată tocmai de a împiedica o astfel de

activitate de sustragere, care a rămas în faza de tentativă.

Or, în acest context, în

intenția de a aplica o corecție inculpaților ce reușiseră să demonteze ușa

metalică de la clădirea existentă în teren, victima i-a lovit pe inculpați, agresiuni

cărora în mod just nu li s-a dat semnificația juridică a circumstanței atenuante

a scuzei provocării.

Cât privește despăgubirile

civile, instanța de fond a făcut o proporționalizare judicioasă atât prejudiciului

moral suportat de soția supraviețuitoare, respectiv fiul victimei, îndemnizând

în raport de probe, cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei.

Cum la examinarea din

oficiu, nu se constată existența vreunui caz care să justifice reformarea

hotărârilor, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții inculpați I.C. și I.M. împotriva deciziei

penale nr. 101/ A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2008.