ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2014

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 212 din data de 21 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, în cazul inculpatului T.A., din art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) și alin. (3) C. pen. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. în prezent deținut în Penitenciarul Tg. Jiu, la pedeapsa principală de 15 ani închisoare.

S-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 3 ani. În baza art. 39 alin. (2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa principală nou aplicată de 15 ani închisoare cu restul neexecutat de 3 ani 11 luni și 25 de zile închisoare din pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 177 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bacău județul Bacău în Dosarul cu nr. 11011/180/2007, definitivă prin nerecurare, și a aplicat acestui inculpat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

pe durată de 3 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timpul detenției. S-a constatat că inculpatul este deținut în vederea executării pedepsei de 9 ani și 2 luni închisoare. A fost revocat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis cu nr. 189/2008 la data de 11 martie 2008 de Judecătoria Bacău în dosarul cu nr. 11011/180/2007 pentru pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare și s-a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a acestei sentințe. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea a art. 74 alin. (1) litera a C. pen.

rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.Ș.I., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare. A fost aplicată acestui inculpat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 2 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. arătate mai sus pe timpul detenției. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea a art. 74 alin. (1) litera a C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.P., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

S-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 2 ani. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. arătate mai sus pe timpul detenției. S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Au fost obligați, în solidar, cei trei inculpați la plata a câte 50.000 lei către fiecare din părțile civile B.Ș. și N.E. cu titlul de despăgubiri pentru daune morale. Totodată, cei trei inculpați, au fost obligați în solidar la plata sumelor de câte 1.637,76 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale (reprezentate de cheltuieli de transport a victimei, câte 137,76 lei și cheltuieli de înmormântare a victimei, câte 1.500 lei, pentru fiecare parte civilă) către fiecare din cele două părți civile B.Ș.

și N.E. Au fost obligați, în solidar, cei trei inculpați la plata sumei de 936,61 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș. S-a mai dispus obligarea fiecărui inculpat la plata a câte 1.500 de lei către stat cu titlul de cheltuieli judiciare, din care în cazul inculpatului T.A. 200 de lei (delegația nr. 3788/2011 din 5 decembrie 2011), iar în cazul celorlalți doi inculpați câte 50 de lei (delegațiile nr. 3789/2011 din 5 decembrie 2011 și nr. 3800/2011 din 6 decembrie 2011) reprezentând onorariile de avocați din oficiu avansate Baroului Olt. A fost obligat fiecare din cei trei inculpați la plata a câte 483,02 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către fiecare din cele două părți vătămate B.Ș.

și N.E. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, cu nr. 909/P/2006, din data de 5 decembrie 2006, au fost trimiși în judecată inculpații K.Ș.I. și B.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și complicitate, respectiv tentativă, la furt calificat prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g C. pen. și art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Prin Sentința penală nr. 133 pronunțată la data de 31 mai 2007 de Judecătoria Luduș, în Dosarul nr. 614/251/2006, au fost soluționate acțiunile penală și civilă iar împotriva acesteia au formulat apeluri cei doi inculpați și partea civilă N.E.

iar dosarul a fost trimis instanței de control judiciar - Trib. Mureș. Prin Decizia nr. 266 pronunțată la data de 14 februarie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 256/1/2008 s-a strămutat cauza de la tribunalul Mureș la Tribunalul Olt. Prin Decizia nr. 115 pronunțată la data de 3 iunie 2008 de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 614/251/2006, definitivă prin nerecurare, s-au admis apelurile părții vătămate N.E. și inculpatului K.Ș.I., s-a desființat în totalitate Sentința penală nr. 113 din 31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Luduș în Dosarul nr. 614/251/2006, în sensul că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și g C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. pentru inculpatul B.P. și din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. pentru inculpatul K.Ș.I. În baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei, la procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

A fost respins apelul inculpatului B.P., ca tardiv formulat. În urma acestor din urmă dispoziții s-a întocmit un nou rechizitoriu de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș cu nr. 207/P/2007 din 25 noiembrie 2009 prin care au fost trimiși în judecată inculpații T.A. pentru comiterea faptei penale de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. și inculpații B.P. și K.Ș.I. pentru comiterea faptei de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. În motivarea acestui din urmă rechizitoriu s-a arătat că în noaptea de 2/3 august 2006, în condițiile în care au fost conduși de inculpatul K.Ș.I.

care era din localitate și cunoștea adresa victimei, inculpatul T.A. împreună cu ceilalți doi inculpați au intrat în curtea victimei B.Ș. din localitatea Cecălaca, comuna Ațintiș, jud. Mureș cu intenția de a-i fura miei. S-a arătat că, fiind surprins de către victimă, inculpatul T.A. a lovit-o, astfel că în acest fel a reușit să îi sustragă doi miei. S-a mai menționat că în urma violențelor exercitate asupra victimei, aceasta a suferit leziuni traumatice care au condus, în final, la deces la data de 13 decembrie 2006 și că între leziunile traumatice din august 2006 și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate indirectă. În rechizitoriu s-a mai arătat că inculpații B.P.

și K.Ș.I. au ajutat pe inculpatul T.A. întrucât cei doi au întărit hotărârea infracțională a autorului, inculpatul T.A., complicitatea lor fiind una morală, iar în cazul inculpatului K.Ș.I. și materială deoarece acesta din urmă, la vederea victimei s-a ascuns după gardul împrejmuitor și a primit mieii sustrași de autorul-inculpat T.A. Prin Sentința penală nr. 39 pronunțată la data de 9 martie 2011 de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2784/102/2009 s-a arătat că a fost soluționată acțiunea penală prin condamnarea celor trei inculpați pentru faptele sesizate prin rechizitoriu și că a fost rezolvată acțiunea părților civile dar și chestiunea accesorie a cheltuielilor judiciare.

Prin Decizia penală nr. 39/A pronunțată la data de 27 mai 2011 de Curtea de apel Târgu Mureș au fost admise apelurile formulate de cei trei inculpați, dar și de părțile civile împotriva acestei din urmă sentințe, a fost desființată integral aceasta și a fost trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Olt. De asemenea, s-a reținut că această decizie a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursurilor formulate împotriva acesteia de părțile civile și de inculpatul K.Ș.I. ca nefondate. Ca urmare, la data de 21 noiembrie 2011, pe rolul Tribunalului Olt s-a format Dosarul cu nr. 2784/102/21009. Până la începerea cercetării judecătorești cei trei inculpați în ședința din data de 28 februarie 2012 au declarat că nu recunosc comiterea faptei penale de tâlhărie sesizată prin rechizitoriu și nu solicită să beneficieze de prevederile art. 320 1 C. proc.

pen. S-a reținut că inculpații B.P. și K.Ș.I. au declarat că recunosc doar fapta de furt calificat însă aceasta nu poate fi echivalată cu recunoașterea vinovăției în raport de fapta sesizată prin rechizitoriu pentru ca apoi să poată cere schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt calificat, în condițiile art. 320 1 C. proc. pen., cum de altfel au și făcut ulterior. S-a argumentat că, în cauză, spre a fi valabilă, recunoașterea trebuia să privească fapta sesizată în întregul său, deci inclusiv cu privire la actele de pătrundere în curtea victimei și apoi către ocolul de oi al acesteia, dar și cu complicitatea la fapta de tâlhărie prin sprijinul moral acordat, prin prezența lor, inculpatului T.A.

pentru lovirea victimei, după pătrunderea acestuia în ocolul de oi și, în cazul inculpatului K.Ș.I., prin sprijinul material constând în asigurarea posesiei obiectului material al tâlhăriei. în același sens s-a reținut că acești din urmă doi inculpați au solicitat în mod expres să se procedeze la cercetarea judecătorească a faptei sesizate de procuror. Ca urmare, s-a procedat la cercetarea judecătorească a faptei sesizată prin ascultarea inculpaților, a părților vătămate dar și a martorilor propuși prin rechizitoriu și de către părți, prin procedura comisiei rogatorii adresată Tribunalului Mureș. Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut ca situație de fapt, că la data de 2 august 2006 inculpații T.A.

și B.P., în condițiile în care primul lucra în calitate de cioban la cel de al doilea, s-au deplasat la locuința inculpatului K.Ș.I. unde au mâncat după care s-au dus la bufetul din satul Cecălaca al comunei Ațintiș din județul Mureș unde au consumat băuturi alcoolice. S-a mai reținut că, la plecare, inculpatul B.P. le-a adus la cunoștință celorlalți doi inculpați că fiul victimei, B.Ș. jr., i-a sustras în iarna dintre anii 2004/2005, oi din turmă pe care le-a dus la domiciliul tatălui său, oi despre care știe că au fătat miei, dar cu toate acestea nu a fost despăgubit. Ca urmare s-a reținut că toți inculpații au luat hotărârea de a pătrunde în curtea victimei și de a sustrage miei, iar în baza acestei înțelegeri, în jurul orei 2,30, cei trei inculpați au plecat către domiciliul victimei, în condițiile în care erau conduși de către inculpatul K.Ș.I.

care, fiind din localitate, îi cunoștea adresa. S-a mai reținut că, după ce au pătruns, fără drept, în curtea victimei pe poarta care nu era asigurată cu mijloace de închidere, inculpații s-au deplasat la ocolul în care se găseau mieii. De asemenea, s-a constatat că, în acest timp, victima B.Ș. în vârstă de 81 ani dormea în șură și, sesizând gălăgie, a ieșit să vadă ce se întâmplă, iar atunci când s-a apropiat de ocolul de oi l-a surprins înăuntru pe inculpatul T.A. iar ceilalți doi inculpați, observând-o că se apropie, au fugit din curte. Inculpatul K.Ș.I. a rămas ascuns după gardul împrejmuitor al curții iar celălalt s-a deplasat către locuința acestui inculpat. Deoarece victima a început să strige spre a alarma locuitorii, s-a mai constatat că inculpatul T.A.

i-a aplicat victimei lovituri cu pumnii în zona feței iar victima a căzut la pământ. În continuare, inculpatul T.A. s-a dus la ocolul de oi unde a prins doi miei pe care i-a dat peste gard inculpatului K.Ș.I., însă acesta a reușit să prindă doar unul iar pe celălalt l-a scăpat. S-a reținut că victima a reușit să se târască până în casă în condițiile în care a suferit leziuni traumatice cu diagnosticul de fractură mandibulară angulară dreaptă cominutivă. S-a mai reținut că, ulterior, victima B.Ș.

a decedat iar cauza acestui eveniment s-a constatat că a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produsă de o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, favorizată de o cașexie severă cu tulburări polimetabolice, toate consecințe ale unui traumatism cranio-facial cu fractură de mandibulă în antecedente, veche de 4 luni, iar între leziunile traumatice suferite de victimă în luna august 2006 și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate indirectă. Ca probe în sensul acestei situații de fapt s-au reținut elementele de fapt ce urmează. Astfel, în primul rând, s-a reținut din declarațiile inculpaților B.P. și K.Ș.I. că împreună cu inculpatul T.A., care era angajat al primului inculpat, s-au hotărât să sustragă miei de la victimă în condițiile de loc și timp de mai sus, dar și că tot împreună s-au deplasat la locuința victimei unde înăuntru a pătruns inculpatul T.A..

De asemenea, din declarația inculpatului B.P. se reține că acesta a relatat cele declarate de inculpatul T.A. care i-a spus, la întoarcere, la locuința inculpatului K.Ș.I., că a fost surprins de câini și de victimă pe care a lovit-o. Tot din aceeași declarație s-a reținut împrejurarea relatată de acesta că, atunci când inculpatul T.A. a revenit, avea în brațe un miel pe care l-a lăsat la locuința inculpatului K.Ș.I. Din declarația inculpatului K.Ș.I. s-a reținut că acesta l-a observat pe inculpatul T.A. că a mers la ușa ocolului, că atunci când l-a deschis au scăpat mieii, dar și că în acest timp, a apărut victima, respectiv că în timp ce se afla în grădina vecinului I.I., peste gard inculpatul T.A.

i-a dat un miel iar atunci când acest din urmă inculpat a sosit la locuința acestui inculpat a constatat în mod definitiv că "L-am rezolvat pe moșulică", cu mențiunea că acest din urmă element de fapt ca și cel referitor la aceea că inculpatul T.A. avea în brațe un miel când a revenit la locuința sa, sunt confirmate și de soția inculpatului K.Ș.I., martora K.A. Tot ca probă s-au reținut elementele de fapt din declarația soției victimei, partea vătămată B.C., din cursul urmăririi penale, la data de 25 aprilie 2007, prin care arată că, fiind semiparalizată, nu s-a deplasat așa de repede afară ca soțul său, victima, dar l-a auzit strigând "hoții, hoții iar atunci când l-a văzut ieșind din țarc a observat că după el erau trei persoane dintre care a recunoscut două, anume pe B.P.

și pe K.Ș.I., că a văzut când împotriva soțului său s-au exercitat acte de violență după care cele trei persoane au luat cei 6 miei ce se aflau în țarc și i-au aruncat peste gard iar dintre aceștia dimineața a recuperat unul, respectiv că soțul său, victima, a rămas culcat pe jos până dimineața când a reușit să o anunțe pe fiica sa, partea civilă N.E., care a adus salvarea cu care a fost transportat la Spitalul din Târgu Mureș unde a stat internat timp de două luni, după care la externare se simțea tot mai rău și nu putea mânca iar în cele din urmă a decedat. S-a constatat că, în parte, aceste relatări ale părții vătămate B.C. sunt confirmate și de către martorul P.T. care arată că a auzit-o pe aceasta atunci când a spus că a auzit zgomote de afară, scandal și certuri și că, de frică, nu a aprins lumina iar când au încetat, a venit soțul său în bucătărie plin de sânge după care au anunțat-o pe partea vătămată N.E.

Pe de altă parte, tot ca probă ce atestă prezența la locul infracțiunii, curtea victimei, s-a reținut împrejurarea reieșind din declarația martorului S.O.C. că, în calitate de organ de urmărire penală, acesta a depistat la locul faptei o pălărie care a fost identificată de unul din cei prezenți ca aparținând inculpatului B.P. S-a constatat că probele menționate se coroborează cu constatările leziunilor dar și cu concluziile referitoare la mecanismul de producere a acestora (anume că între leziunile traumatice suferite de victimă în luna august 2006 și deces există legătură de cauzalitate indirectă) așa cum sunt consemnate în raportul de autopsie medico-legală nr. 4323 -597 din 6 februarie 2007 al I.M.L.

Târgu Mureș. Instanța a precizat că înlătur, ca neconcludente, probele ce urmează. Astfel, constatarea din raportul de expertiză medico-legală nr. 994/A din 21 iulie 2012 al IML Craiova potrivit căreia " încă din septembrie 2006 victima nu a mai prezentat tulburări funcționale majore privind funcțiile masticastorie și de deglutiție, tulburări pe care le-a prezentat în momentul agresiunii.", dar și concluzia din același raport că starea de inaniție a victimei la momentul decesului nu s-a datorat unui tratament incorect indicat și că nu există legătură de cauzalitate între leziunile de violență suferite din 2/3 august 2006 și decesul acestuia din data de 13 decembrie 2006, care deși utile, s-a considerat că nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei.

Aceasta deoarece, după cum s-a arătat în raportul de autopsie medico-legală, între leziuni și deces există o legătură de cauzalitate indirectă care se manifestă prin aceea că decesul a avut drept cauză directă insuficiența cardio respiratorie acută produsă de o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, care a fost favorizată de o cașexie severă cu tulburări polimetabolice, după care cu caracter de cauză indirectă, același raport de autopsie arată că toate sunt consecințe ale unui traumatism cranio facial cu fractură de mandibulă în antecedente, veche de 4 luni, cu referire deci la incidentul prezentat mai sus, iar cu valoare de concluzie se arată că între leziunile traumatice suferite de victimă în luna august 2006 și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate indirectă.

S-a constatat că această din urmă concluzie rezultă, în mod implicit, și din Avizul cu nr. El/10137/2012 din 5 noiembrie 2012 al INML Mina Minovici - Comisia Superioară de medicină legală care prezintă aceiași cauză directă a decesului dar și cauza indirectă a aceluiași eveniment iar în privința celei din urmă se arată că tulburările metabolice severe și cașexia au putut fi cauzate și de traumatismul facial cu leziuni osoase și de tulburările severe de alimentație. De aceea, instanța de fond a arătat că nu poate fi însușită concluzia acestui aviz al Comisiei superioare de medicină legală potrivit căruia nu ar exista o legătură de cauzalitate între traumatism și deces deoarece din probele amintite dar și din conținutul avizului rezultă dimpotrivă că există totuși o legătură, chiar dacă aceasta este indirectă.

De aceea, s-a afirmat că, pe de o parte, în conținutul acestui din urmă aviz există contradicții, anume între constatările amintite care impun concluzia că există o legătură de cauzalitate indirectă în sensul menționat și concluziile care neagă în totalitate această legătură iar, pe de altă parte, că aceste concluzii ale avizului sunt în contradicție și cu concluziile raportului de autopsie medico-legală. Deci, a precizat instanța, nu vor fi însușite concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 994/A din 21 iulie 2012 al IML Craiova și cale ale avizului Comisiei .superioare de medicină legală, însă vor fi însușite cele ale raportului de autopsie medico-legală. Despre susținerile inculpaților, instanța a considerat că sunt ca neconcludente.

Astfel, afirmația inculpatului T.A. potrivit căreia nu a participat la incident s-a constatat ca fiind subiectivă deoarece probele având la bază relatările părții vătămate B.C. în coroborare cu cele ale celorlalți doi inculpați și ale martorilor descriu actele materiale comise de acesta, prezentate mai sus. Mai mult, s-a constatat că pentru acest inculpat conduita sa ilicită cu privire la fapta de tâlhărie din cauza de față este probată prin fapte similare constând în infracțiuni de tâlhărie, furt calificat și de vătămare corporală pentru care, potrivit cazierului său judiciar, a fost condamnat la pedepse cu închisoarea care au sensul de a dovedi în cauza de față un comportament reflex de aceiași natură al acestuia dar și prin raporturile de subordonare a acestuia față de inculpatul B.P.

ca urmare a calității de angajat ca cioban al acestuia. De asemenea, susținerea celorlalți doi inculpați că nu au participat la comiterea faptei de tâlhărie ci doar la aceea de furt calificat a fost apreciată ca irelevantă deoarece probele demonstrează atât o cooperare morală prin consolidarea hotărârii infracționale sub aspectul faptei de tâlhărie a autorului T.A. prin prezența împreună cu acesta în curtea victimei și în timpul agresării acesteia iar, în cazul inculpatului K.Ș.I., și o cooperare materială prin ajutorul dat autorului prin preluarea unuia din miei pe care autorul i l-a dat peste gard. În afară de acestea s-a constatat că deși din declarația părții vătămate B.C. din cursul urmăririi penale rezultă că actele de agresiune asupra victimei în scopul realizării furtului au fost comise împreună de către toți cei trei inculpați, totuși acestea vor fi restrânse ca având autor doar pe inculpatul T.A.

iar pentru ceilalți doi inculpați reținându-se participarea sub forma complicității. Prima instanță a precizat că concluzia se impune pe baza probelor de mai sus, dar și pentru că această susținere a calității de autor a tuturor inculpaților este singulară și nu este confirmată ulterior, sub acest aspect, de declarația martorului P.T. care mediază relatările ce le-a perceput de la această parte vătămată, între care nu se regăsește agresarea efectivă a victimei de către toți cei trei inculpați. Cu privire la cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice în sensul precizat în cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării s-a constatat că sunt nefondate. Astfel, cu privire la cererea inculpatului T.A.

prin care se urmărește înlăturarea formei agravante prevăzută de alin. (3) al art. 211 C. pen., a faptei de tâlhărie s-a reținut că probele menționate mai sus dovedesc participarea acestuia în calitate de autor la fapta complexă de tâlhărie menționată prin raportul stabilit între infracțiunea scop, furtul, și infracțiunea mijloc de violență, cu mențiunea că urmarea materială constând în decesul victimei s-a produs în raport de atitudinea psihică a acestuia caracterizată prin vinovăție sub forma praeterintenției (intenție depășită). Cu privire la această din urmă formă a vinovăției acestui inculpat s-a constatat în raport de conduita sa că a urmărit cu intenție directă să lezeze corporal victima spre a-i înfrânge opoziția la actele de sustragere iar vinovăția sub forma culpei fără prevedere a fost reținută față de rezultatul mai grav, decesul victimei, pe baza cauzalității indirecte a actelor de agresiune.

în acest context, a menționat instanța, nici în cazul celorlalți doi inculpați nu poate fi înlăturată forma agravantă a faptei de tâlhărie prin schimbarea încadrării juridice în fapte, în concurs real, de violare de domiciliu și furt calificat, deoarece aceștia, în limitele complicității, au cooperat moral la consolidarea hotărârii infracționale a inculpatului T.A. și, în cazul inculpatului K.Ș.I., chiar material, după cum s-a arătat. Pe de altă parte, în cazul acestor din urmă doi inculpați s-a arătat că nu poate fi acceptată schimbarea de încadrare juridică solicitată și pentru faptul că nu s-a cerut de procuror, conform art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului penal pentru fapta de violare de domiciliu și nici nu s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru aceasta.

De aceea, a precizat instanța, aceste cereri au fost respinse în ședința din data de 13 noiembrie 2012, ca nefondate. Totuși, instanța a procedat la schimbarea de încadrare juridică a faptei de tâlhărie în formă agravată în cazul inculpatului T.A. din art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen., urmărindu-se înlăturarea din conținutul juridic a împrejurării referitoare la comiterea tâlhăriei într-o locuință sau dependință a acesteia.

Argumentația a fost aceea că actele de pătrundere ale acestuia au avut loc doar în curtea imobilului ca și în ocolul animalelor care, ca accesorii ale clădirii, nu au regimul de locuință întrucât prin natura lor și nici prin destinație nu servesc acestui scop și nici de dependințe ale acesteia deoarece nu sunt afectate locuinței din punct de vedere funcțional (precum baia, scările etc). S-a precizat că această operațiune de schimbare a încadrării juridice nu este necesară în cazul celorlalți doi inculpați deoarece încadrarea juridică a faptei de tâlhărie corespunde acestor cerințe. În legătură cu această din urmă operațiune de schimbare a încadrării juridice se-a constatat în aplicarea interpretării dată acestor norme materiale prin Decizia nr. XXXI din 16 aprilie 2007 (publicată în M.Of.

nr. 772/14.11.2007) prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în cazul de mai sus, trebuia reținută tâlhăria în concurs real cu fapta penală de violare de domiciliu, constatându-se că, atâta timp cât procurorul nu a cerut conform art. 336 alin. (1) C. proc. pen. extinderea procesului penal pentru această faptă și nici nu a declarat că pune în mișcare acțiunea penală, instanța nu poate proceda la extinderea procesului și la judecarea cauzei cu privire la această faptă. S-a mai observat că nici prin rechizitoriu procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea de violare de domiciliu, ceea ce constituie un motiv suplimentar pentru care instanța nu se poate considera sesizată cu această din urmă faptă.

Prima instanță a considerat că fapta comisă în participație de către cei trei inculpați, primul în calitate de autor iar ceilalți doi în calitate de complici, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit b, alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. în cazul lui T.A. și prev. de art. 26 C. pen. rap. la 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. în cazul celorlalți doi inculpați. Sub aspectul laturii obiective a acesteia s-au reținut actele materiale ale inculpatului T.A. care în vederea realizării sustragerii de animale a agresat victima după care și-a însușit bunurile, cu mențiunea că actele de violență au cauzat cu intenție depășită decesul victimei ce constituie acțiunea complexă aflată în raport de la cauză la efect cu urmările materiale patrimoniale și împotriva vieții arătate.

În cazul celorlalți doi inculpați s-au reținut actele de cooperare prin ajutorul moral dat autorului pentru întărirea hotărârii infracționale a acestuia nu doar sub aspectul realizării furtului ci și al infracțiunii mijloc iar, în cazul inculpatului K.Ș.I. și prin asigurarea posesiei bunului obținut prin tâlhărie. Instanța a precizat că nu s-a reținut în sarcina inculpatului B.P. participația și sub forma instigării celorlalți doi inculpați deoarece deși acesta este cel care a relatat acestora că i s-au furat oi și că nu a fost despăgubit de fiul victimei totuși probele menționate anterior atestă că împreună au adoptat hotărârea infracțională fără a fi determinați la aceasta de inculpatul arătat.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut pe baza criteriului obiectiv - conduita inculpaților vinovăția acestora, de asemenea complexă, și anume cu intenție față de furt și vătămare corporală gravă, și sub forma culpei fără prevedere față de rezultatul mai grav, decesul victimei. La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile cu caracter general prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., dar și cele cu caracter particular ale cauzei. Astfel, în cazul inculpatului T.A. s-a reține autoratul ca formă a participației penale, modalitatea de comitere a infracțiunii complexe de tâlhărie în condițiile în care se afla în raporturi de subordonare ca angajat al inculpatului B.P. iar alături de circumstanțele cu caracter personal (de vârstă, ocupație) și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

care include, ca prim termen, multiplele condamnări penale menționate în cazierul judiciar pentru care nu s-a împlinit durata pedepselor principale ale închisorii, cel de al doilea termen fiind infracțiunea de față. În cazul celorlalți doi inculpați s-a reținut alături de forma participației penale (complicitatea), modalitățile acesteia prezentate mai sus - morală în cazul amândurora dar și materială în cazul inculpatului K.Ș.I. și împrejurarea prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. având la bază conduita anterioară corespunzătoare dată de lipsa antecedentelor penale căreia instanța le-a recunoscut valoare de circumstanță atenuantă pentru a se ajunge la realizarea scopului pedepsei printr-un nivel corespunzător al acesteia, coborât sub minimul special conform art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că nu se pune problema măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. cu privire la animalele dobândite prin fapta penală deoarece acestea au fost restituite părților vătămate ori au fost recuperate (în acest sens fiind declarația martorului B.I., respectiv a părții vătămate B.C.). Sub aspectul laturii civile a procesului s-a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză conform cu datele rezultând din înscrisul transmis de aceasta. De asemenea, s-a constatat că sunt întrunite condițiile esențiale ale răspunderii delictuale solidare a celor trei inculpați prevăzute de art. 998, 999 și 1003 C. civ. Astfel, sub aspectul despăgubirilor pentru daune materiale s-a reținut că părțile civile N.E.

și B.Ș. au solicitat prin declarațiile date în instanță câte 1.500 lei cu reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei iar prin cererea scrisă din 28 februarie 2012 cheltuieli de transport a victimei în sumă de 275,52 lei. Instanța a constatat că aceste despăgubiri au fost dovedite în limita a 3.000 lei conform cu proba reieșind din declarația martorului Ghirca Ion care arată că a participat la ceremonialul de înmormântare a victimei, că pomana s-a făcut la căminul cultural unde a fost lume multă, că s-au sacrificat animale în acest scop dar și că a aflat de la feciorul victimei că a cheltuit peste 3.000 lei în acest scop, probă care se coroborează cu cele din declarațiile acestor două părți civile în sensul că potrivit cultului religios de care aparțin nu se fac pomeniri în continuare, reținându-se ca probă și înscrisul aflat la dosarul de urmărire penală nr. 3096/N/07232/2006 la nivelul de 275,52 lei.

Instanța a reținut un total de 3.275,52 lei, adică pentru fiecare din cele două părți civile câte 1.637,76 lei ca obligații solidare de plată ale celor trei inculpați. Sub aspectul despăgubirilor pentru daune morale s-a constatat că acestea s-au solicitat la nivelul de câte 105.000 lei pentru fiecare din cele două părți civile. Instanța a stabilit că, în raport de trauma de ordin afectiv suferită prin decesul victimei ce le era rudă de gradul I, funcția reparatorie integrală se realizează prin obligarea solidară a inculpaților la plata a câte 50.000 lei către fiecare din cele două părți civile.

Pe de altă parte, s-a reținut că în ce privește raportul obligațional cu partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș prejudiciul este reprezentat de cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei, avansate de această parte civilă și că, în privința despăgubirilor aferente, a operat prin plată subrogarea acestei părți civile în drepturile părții vătămate, respective că nivelul acestor despăgubiri este de 936,61 lei conform probei cu înscrisuri reprezentate de decontul de cheltuieli. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații K.Ș.I., B.P. și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș. Prin Decizia penală nr. 319 din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2784/102/2009, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații K.Ș.I., B.P.

și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș. A fost desființată, în parte, sentința și, rejudecând, au fost extinse efectele apelului și asupra inculpatului T.A. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului T.A. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic.art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. în infracțiunile prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și prev.de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) cu aplic art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu restul rămas neexecutat de 3 ani, 11 luni și 25 zile închisoare, din pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177 de la 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bacău în Dosarul nr. 11011/180/2007,definitivă prin nerecurare, urmând ca, în final, inculpatul T.A.

să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I. și B.P., din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen. s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I.

și B.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare . În baza art. 192 alin. (1) și alin. (2) Cod pena, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap la art. 76 alin. (2 1 ) C. pen. au fost condamnați aceiași inculpați la pedeapsa de câte 2 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, în pedeapsa cea mai grea, aceea de câte 3 ani închisoare. Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile B.Ș. și N.E. S-a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 936,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrară a debitului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul T.A., în cuantum de 300 lei, s-a dispus a fi virat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Dolj. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o încadrare juridică greșită a faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I. și B.P. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen. și, pe cale de consecință, a faptei reținută în sarcina inculpatului T.A., m infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Analizând probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat că situația de fapt reținută este corectă, în sensul că la 2 august 2006, în jurul orelor 2:30, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpații T.A., K.Ș.I. și B.P. au luat hotărârea de a pătrunde în curtea locuinței victimei B.Ș., situată în localitatea Cecălaca, comuna Ațintiș județul Mureș, fiind conduși de inculpatul K.Ș.I., care fiind din localitate, cunoștea adresa victimei. În aceste împrejurări, după ce au pătruns fără drept în curtea victimei, pe poarta neasigurată cu mijloace de închidere, cei trei inculpați s-au deplasat în ocolul mieilor, moment în care victima, în vârstă de 81 ani, care dormea în șură, a auzit gălăgie și a ieșit să vadă ce se întâmplă, iar în momentul în care s-a apropiat de ocolul oilor, l-a surprins înăuntru pe inculpatul T.A., ceilalți doi inculpați fugind din curte, inculpatul K.Ș.I.

rămânând ascuns după gardul împrejmuitor al curții, iar inculpatul B.P. deplasându-se către locuința acestuia din urmă. Văzând că victima începe să strige după ajutor pentru a alarma vecinii, inculpatul T.A. i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii în zona feței, victima căzând la pământ, după care, s-a dus în ocolul oilor, a prins doi miei și i-a dat peste gard inculpatului K.Ș.I., care a reușit să prindă doar unul, celălalt reușind să scape. Victima B.Ș. a reușit să se târască până în casă, deși a suferit leziuni traumatice, respectiv fractură mandibulară angulară dreaptă cominutivă, leziuni ce au necesitat 50 - 58 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, ulterior, victima decedând, la data de 13 decembrie 2006, din raportul medico-legal autopsie nr. 4323-597 de la 6 februarie 2007 întocmit de I.M.L.

Târgu Mureș, rezultând că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produse de o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, favorizată de o cașexie severă cu tulburări polimetabolice, iar între leziunile traumatice suferite în luna august și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate indirectă. Curtea a constatat că, prin încheierea de la 28 februarie 2012, la cererea apărătorului ales al inculpaților K.Ș.I. și B.P., Tribunalul Olt a admis cererea privind efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă în condițiile în care operația suferită de victimă la mandibulă s-ar fi efectuat corect, s-ar mai fi ajuns la situația ca aceasta să nu mai poată mânca și, implicit, la starea de inaniție care a cauzat decesul, și dacă între agresiunea din noaptea de 2/3 august 2006 suferită de victima B.Ș.

și decesul acesteia există legătură de cauzalitate. În acest sens, a reținut curtea de apel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 994/al din 2 iulie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova și aflat la dosar fond, rezultă că starea de inaniție prezentată de numitul B.Ș. la momentul decesului nu s-a datorat unui tratament incorect indicat și nu există legătură de cauzalitate între leziunile de violență prezentate de acesta și suferite în agresiunea de la 2/3 august 2006 și decesul intervenit la 13 decembrie 2006. De asemenea, s-a constatat că, prin avizul nr. 51/E2 din 3 aprilie 2012, Comisia de Control și Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova a aprobat completarea raportului de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr. 994/Al/2012 privind pe numitul B.Ș.

Curtea a mai constatat că, prin încheierea de la 25 septembrie 2012, la solicitarea Ministerului Public, Tribunalul Olt a. admis cererea formulată de procurorul de ședință privind avizarea de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML Mina Minovici București a celor două rapoarte medico-legale efectuate în cauză, respectiv rapoartele nr. 3319 din 1 octombrie 2012 efectuat de I.M.L. Târgu Mureș și nr. 994/A1/2012 din 2 iulie 2012 de către I.M.L.

Craiova, avându-se în vedere contradicțiile existente în concluziile acestora și solicitând avizarea acestora și totodată, să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate între leziunile produse victimei de către inculpat prin săvârșirea faptelor ce fac obiectul cauzei și decesul acesteia și dacă ulterior acestor leziuni victima a suferit complicații ce au dus la deces și dacă aceste complicații au survenit urmare leziunilor produse prin agresiunea de la 2/3 august 2006. Așa fiind, prin adresa nr. El/20137/2012 din 5 noiembrie 2012 Comisia Superioară din cadrul INML Mina Minovici București a înaintat Tribunalului Olt avizul solicitat și aflat la dosar fond, din cuprinsul acestuia rezultând că moartea numitului B.Ș.

a fost neviolentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă unei bronhopneumonii, la un traumatism cu multiple tare organice cronice și ateroscleroză cu demență senilă, favorizată de tulburări metabolice severe, cașexie ce a putut fi cauzată și de traumatismul facial cu leziuni osoase cu tulburări severe de alimentare. S-a precizat că nu se poate stabili o legătură certă de cauzalitate între traumatismul din 3 august 2006 și decesul numitului B.Ș. din 13 decembrie 2006 și nici nu există argumente științifice pe baza cărora să se stabilească cu certitudine o legătură de cauzalitate între traumatismul suferit și decesul victimei. În raport de toate aceste aspecte și avându-se în vedere că infracțiunea de tâlhărie comisă de inculpatul T.A.

a fost precedată de o acțiune de pătrundere fără drept în domiciliul victimei B.Ș., Curtea a constatat că încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații T.A., K.Ș.I. și B.P. este cea prev.de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și, respectiv, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. Curtea a constatat, așadar, că vinovăția inculpaților este cert dovedită în cauză, cu probele administrate pe parcursul întregului proces penal, în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpaților K.Ș.I.

și B.P., aceasta fiind apreciată ca o complicitate morală, întrucât prin prezența lor la locul faptei, cei doi au întărit hotărârea infracțională a autorului - inculpatul T.A., iar în cazul inculpatului K.Ș.I. și materială, deoarece la vederea victimei acesta s-a ascuns după gardul împrejmuitor și a primit mieii sustrași de autorul inculpat T.A., care a aplicat lovituri victimei. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunilor, modalitatea și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, dar și datele care privesc persoana inculpaților.

Astfel, s-a constatat că inculpatul T.A. a săvârșit infracțiunile aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prev.de art. 37 lit. a) C. pen., din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta a suferit anterior multiple condamnări penale, aflându-se în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare pronunțată prin Sentința penală nr. 180 de la 18 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1275/2005, ceea ce s-a apreciat că denotă perseverență infracțională. În ceea ce-i privește pe inculpații K.Ș.I. și B.P., s-a reținut că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel încât în favoarea acestora a fost reținută circumstanța judiciară atenuantă prev.de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe cale de consecință și în raport de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, s-a precizat că se impune a fi respinse acțiunile civile formulate de părțile civile B.Ș. și N.E. De asemenea, s-a considerat că se justifică obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 936,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, cu dobânzile legale aferente până la achitarea integrară a debitului. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații K.Ș.I., B.P., T.A. și părțile civile B.Ș. și N.E.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Raportat la data pronunțării deciziei atacate și data înregistrării recursurilor pe rolul Înaltei Curți, care sunt anterioare intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală (1 februarie 2014), devin incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 în conformitate cu care recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. Prin recursul promovat, inculpații K.Ș.I. și B.P., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen. anterior, au învederat că judecătorul care a soluționat cauza în primă instanță este incompatibil întrucât s-a antepronunțat asupra situației de fapt cu prilejul pronunțării, într-un prim ciclu procesual, în apel, a soluției de restituire a cauzei la Parchet după ce a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor, din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de tâlhărie. Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. anterior, invocat de inculpații K.Ș.I. și B.P., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate, nu este aplicabil în cauză.

Potrivit art. 47 alin. (2) din Codul de procedură anterior, se considera că judecătorul s-a antepronunțat, existând incompatibilitate, când participa la judecarea cauzei deși își exprimase anterior părerea cu privire la soluția care ar fi putut fi dată în acea cauză. Ca o primă observație, este că apărătorul ales al inculpaților K.Ș.I. și B.P. a argumentat cazul de casare în discuție făcând referire la dispoziții C. proc. pen. din 1969 care nu mai este în vigoare din 1 februarie 2014, deși normele de procedură penală, respectiv cele ale Noului Cod de procedură penală, sunt de imediată aplicare, cu excepțiile prevăzute expres de lege (printre acestea nefiind și prevederile legale referitoare la incompatibilități).

Apoi, se constată că, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din furt calificat în tâlhărie pentru inculpații K.Ș.I. și B.P. și restituirea cauzei la procuror, dispusă de judecătorul G.B. prin Sentința nr. 115 din 3 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală, magistratul nu și-a exprimat opinia cu privire la soluția care se impune a fi dispusă în prezenta cauză față de cei doi inculpați (condamnare, achitare, începerea procesului penal), iar soluția dispusă în cauza inițială a fost de restituire la Parchet.

În plus, este evident că urmare restituirii la Parchet, a dosarului inițial constituit, au mai fost administrate probe și s-a întocmit un nou act de sesizare a instanței, prin care a fost descrisă situația de fapt ținându-se seama și de participarea unui alt inculpat, și anume a lui T.A., astfel că judecătorul G.B., care a făcut parte și din compunerea completului care a pronunțat în primă instanță sentința penală 212 din 21 noiembrie 2012 a Tribunalului Olt, secția penală, nu s-a raportat la același material probator. Mai mult, în combaterea acestei critici, subscrisă de inculpați cazului de casare analizat, este Decizia nr. 1/2006, dată în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 47 alin. (2) din C. proc.

pen. anterior, că schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanței, prin încheiere pronunțată înainte de soluționarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată. Astfel, chiar dacă se admite că, critica în discuție se circumscrie legalei compuneri a completului, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute, față de cele anterior enunțate și ținând cont de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 3 C. proc. pen. anterior nu este incident deoarece potrivit prevederilor art. 4 din legea menționată, actele de procedură îndeplinite înainte de intra