ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2715/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 212 din data de 21

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie, în cazul

inculpatului T.A., din art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit.

a) și c) și alin. (3) C. pen. în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin.

(21) lit. a) și alin. (3) C. pen.

În baza art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. în

prezent deținut în Penitenciarul Tg. Jiu, la pedeapsa principală de 15 ani

închisoare.

S-a aplicat acestui

inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 3 ani.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa principală nou

aplicată de 15 ani închisoare cu restul neexecutat de 3 ani 11 luni și 25 de

zile închisoare din pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare aplicată prin

Sentința nr. 177 din 31 ianuarie 2008 a Judecătoriei Bacău județul Bacău în

Dosarul cu nr. 11011/180/2007, definitivă prin nerecurare, și a aplicat acestui

inculpat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare alături de pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timpul detenției.

S-a constatat că

inculpatul este deținut în vederea executării pedepsei de 9 ani și 2 luni

închisoare.

A fost revocat

mandatul de executare a pedepsei închisorii emis cu nr. 189/2008 la data de 11

martie 2008 de Judecătoria Bacău în dosarul cu nr. 11011/180/2007 pentru

pedeapsa de 9 ani și 2 luni închisoare și s-a dispus emiterea unui nou mandat

după rămânerea definitivă a acestei sentințe.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2

1

) lit. a)

și alin. (3) C. pen. cu aplicarea a art. 74 alin. (1) litera a C. pen. rap. la

art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul K.Ș.I., la pedeapsa

principală de 6 ani închisoare.

A fost aplicată

acestui inculpat pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1)

lit. a) teza II-a, b) și c) C. pen. arătate mai sus pe timpul detenției.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. 2 lit. b), alin. (2

1

) lit. a)

și alin. (3) C. pen. cu aplicarea a art. 74 alin. (1) litera a C. pen. rap. la

art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.P., la pedeapsa

principală de 5 ani închisoare.

S-a aplicat acestui

inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. arătate mai sus pe timpul detenției.

S-a luat act că

partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligați, în

solidar, cei trei inculpați la plata a câte 50.000 lei către fiecare din

părțile civile B.Ș. și N.E. cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.

Totodată, cei trei

inculpați, au fost obligați în solidar la plata sumelor de câte 1.637,76 lei cu

titlul de despăgubiri pentru daune materiale (reprezentate de cheltuieli de

transport a victimei, câte 137,76 lei și cheltuieli de înmormântare a victimei,

câte 1.500 lei, pentru fiecare parte civilă) către fiecare din cele două părți

civile B.Ș. și N.E.

Au fost obligați, în

solidar, cei trei inculpați la plata sumei de 936,61 lei cu titlul de

despăgubiri pentru daune materiale constând în cheltuieli de spitalizare către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș.

S-a mai dispus

obligarea fiecărui inculpat la plata a câte 1.500 de lei către stat cu titlul

de cheltuieli judiciare, din care în cazul inculpatului T.A. 200 de lei

(delegația nr. 3788/2011 din 5 decembrie 2011), iar în cazul celorlalți doi

inculpați câte 50 de lei (delegațiile nr. 3789/2011 din 5 decembrie 2011 și nr.

3800/2011 din 6 decembrie 2011) reprezentând onorariile de avocați din oficiu

avansate Baroului Olt.

A fost obligat

fiecare din cei trei inculpați la plata a câte 483,02 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către fiecare din cele două părți vătămate B.Ș. și N.E.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul procurorului din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, cu nr. 909/P/2006, din data de 5

decembrie 2006, au fost trimiși în judecată inculpații K.Ș.I. și B.P. pentru

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. pen. și complicitate, respectiv tentativă, la furt calificat prevăzută

de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g C. pen.

și art. 20 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 133 pronunțată la data de 31 mai 2007 de Judecătoria Luduș, în Dosarul nr.

614/251/2006, au fost soluționate acțiunile penală și civilă iar împotriva

acesteia au formulat apeluri cei doi inculpați și partea civilă N.E. iar

dosarul a fost trimis instanței de control judiciar - Trib. Mureș.

Prin Decizia nr. 266

pronunțată la data de 14 februarie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. 256/1/2008 s-a strămutat cauza de la tribunalul Mureș la

Tribunalul Olt.

Prin Decizia nr. 115

pronunțată la data de 3 iunie 2008 de Tribunalul Olt în Dosarul nr.

614/251/2006, definitivă prin nerecurare, s-au admis apelurile părții vătămate

N.E. și inculpatului K.Ș.I., s-a desființat în totalitate Sentința penală nr.

113 din 31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Luduș în Dosarul nr.

614/251/2006, în sensul că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art.

208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și g C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) C. pen. pentru inculpatul B.P. și din infracțiunea

prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a),

g) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen.

pentru inculpatul K.Ș.I.

În baza art. 332

alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei, la procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru refacerea urmăririi penale,

conform art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

A fost respins apelul

inculpatului B.P., ca tardiv formulat.

În urma acestor din

urmă dispoziții s-a întocmit un nou rechizitoriu de către procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș cu nr. 207/P/2007 din 25 noiembrie

2009 prin care au fost trimiși în judecată inculpații T.A. pentru comiterea

faptei penale de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. și inculpații B.P. și

K.Ș.I. pentru comiterea faptei de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26

C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) C. pen.

În motivarea acestui

din urmă rechizitoriu s-a arătat că în noaptea de 2/3 august 2006, în

condițiile în care au fost conduși de inculpatul K.Ș.I. care era din localitate

și cunoștea adresa victimei, inculpatul T.A. împreună cu ceilalți doi inculpați

au intrat în curtea victimei B.Ș. din localitatea Cecălaca, comuna Ațintiș,

jud. Mureș cu intenția de a-i fura miei. S-a arătat că, fiind surprins de către

victimă, inculpatul T.A. a lovit-o, astfel că în acest fel a reușit să îi

sustragă doi miei. S-a mai menționat că în urma violențelor exercitate asupra

victimei, aceasta a suferit leziuni traumatice care au condus, în final, la

deces la data de 13 decembrie 2006 și că între leziunile traumatice din august

2006 și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate

indirectă. În rechizitoriu s-a mai arătat că inculpații B.P. și K.Ș.I. au

ajutat pe inculpatul T.A. întrucât cei doi au întărit hotărârea infracțională a

autorului, inculpatul T.A., complicitatea lor fiind una morală, iar în cazul inculpatului

K.Ș.I. și materială deoarece acesta din urmă, la vederea victimei s-a ascuns

după gardul împrejmuitor și a primit mieii sustrași de autorul-inculpat T.A.

Prin Sentința penală

nr. 39 pronunțată la data de 9 martie 2011 de Tribunalul Mureș în Dosarul nr.

2784/102/2009 s-a arătat că a fost soluționată acțiunea penală prin condamnarea

celor trei inculpați pentru faptele sesizate prin rechizitoriu și că a fost

rezolvată acțiunea părților civile dar și chestiunea accesorie a cheltuielilor

judiciare.

Prin Decizia penală

nr. 39/A pronunțată la data de 27 mai 2011 de Curtea de apel Târgu Mureș au

fost admise apelurile formulate de cei trei inculpați, dar și de părțile civile

împotriva acestei din urmă sentințe, a fost desființată integral aceasta și a

fost trimisă cauza pentru rejudecare la Tribunalul Olt. De asemenea, s-a

reținut că această decizie a rămas definitivă ca urmare a respingerii

recursurilor formulate împotriva acesteia de părțile civile și de inculpatul

K.Ș.I. ca nefondate.

Ca urmare, la data de

21 noiembrie 2011, pe rolul Tribunalului Olt s-a format Dosarul cu nr.

2784/102/21009.

Până la începerea

cercetării judecătorești cei trei inculpați în ședința din data de 28 februarie

2012 au declarat că nu recunosc comiterea faptei penale de tâlhărie sesizată

prin rechizitoriu și nu solicită să beneficieze de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. S-a reținut că inculpații B.P. și K.Ș.I. au declarat că recunosc

doar fapta de furt calificat însă aceasta nu poate fi echivalată cu

recunoașterea vinovăției în raport de fapta sesizată prin rechizitoriu pentru

ca apoi să poată cere schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în furt

calificat, în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., cum de altfel au

și făcut ulterior. S-a argumentat că, în cauză, spre a fi valabilă,

recunoașterea trebuia să privească fapta sesizată în întregul său, deci

inclusiv cu privire la actele de pătrundere în curtea victimei și apoi către

ocolul de oi al acesteia, dar și cu complicitatea la fapta de tâlhărie prin

sprijinul moral acordat, prin prezența lor, inculpatului T.A. pentru lovirea

victimei, după pătrunderea acestuia în ocolul de oi și, în cazul inculpatului

K.Ș.I., prin sprijinul material constând în asigurarea posesiei obiectului

material al tâlhăriei. în același sens s-a reținut că acești din urmă doi

inculpați au solicitat în mod expres să se procedeze la cercetarea

judecătorească a faptei sesizate de procuror.

Ca urmare, s-a

procedat la cercetarea judecătorească a faptei sesizată prin ascultarea

inculpaților, a părților vătămate dar și a martorilor propuși prin rechizitoriu

și de către părți, prin procedura comisiei rogatorii adresată Tribunalului

Mureș.

Pe baza probelor

administrate în cauză s-a reținut ca situație de fapt, că la data de 2 august

2006 inculpații T.A. și B.P., în condițiile în care primul lucra în calitate de

cioban la cel de al doilea, s-au deplasat la locuința inculpatului K.Ș.I. unde

au mâncat după care s-au dus la bufetul din satul Cecălaca al comunei Ațintiș

din județul Mureș unde au consumat băuturi alcoolice. S-a mai reținut că, la

plecare, inculpatul B.P. le-a adus la cunoștință celorlalți doi inculpați că

fiul victimei, B.Ș. jr., i-a sustras în iarna dintre anii 2004/2005, oi din

turmă pe care le-a dus la domiciliul tatălui său, oi despre care știe că au fătat

miei, dar cu toate acestea nu a fost despăgubit.

Ca urmare s-a reținut

că toți inculpații au luat hotărârea de a pătrunde în curtea victimei și de a

sustrage miei, iar în baza acestei înțelegeri, în jurul orei 2,30, cei trei

inculpați au plecat către domiciliul victimei, în condițiile în care erau

conduși de către inculpatul K.Ș.I. care, fiind din localitate, îi cunoștea

adresa.

S-a mai reținut că,

după ce au pătruns, fără drept, în curtea victimei pe poarta care nu era

asigurată cu mijloace de închidere, inculpații s-au deplasat la ocolul în care

se găseau mieii. De asemenea, s-a constatat că, în acest timp, victima B.Ș. în

vârstă de 81 ani dormea în șură și, sesizând gălăgie, a ieșit să vadă ce se

întâmplă, iar atunci când s-a apropiat de ocolul de oi l-a surprins înăuntru pe

inculpatul T.A. iar ceilalți doi inculpați, observând-o că se apropie, au fugit

din curte. Inculpatul K.Ș.I. a rămas ascuns după gardul împrejmuitor al curții

iar celălalt s-a deplasat către locuința acestui inculpat. Deoarece victima a

început să strige spre a alarma locuitorii, s-a mai constatat că inculpatul

T.A. i-a aplicat victimei lovituri cu pumnii în zona feței iar victima a căzut

la pământ. În continuare, inculpatul T.A. s-a dus la ocolul de oi unde a prins

doi miei pe care i-a dat peste gard inculpatului K.Ș.I., însă acesta a reușit

să prindă doar unul iar pe celălalt l-a scăpat. S-a reținut că victima a reușit

să se târască până în casă în condițiile în care a suferit leziuni traumatice

cu diagnosticul de fractură mandibulară angulară dreaptă cominutivă.

S-a mai reținut că,

ulterior, victima B.Ș. a decedat iar cauza acestui eveniment s-a constatat că a

fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produsă de

o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, favorizată de o cașexie

severă cu tulburări polimetabolice, toate consecințe ale unui traumatism

cranio-facial cu fractură de mandibulă în antecedente, veche de 4 luni, iar

între leziunile traumatice suferite de victimă în luna august 2006 și cauza

tanato-generatoare a decesului există legătură de cauzalitate indirectă.

Ca probe în sensul

acestei situații de fapt s-au reținut elementele de fapt ce urmează. Astfel, în

primul rând, s-a reținut din declarațiile inculpaților B.P. și K.Ș.I. că

împreună cu inculpatul T.A., care era angajat al primului inculpat, s-au

hotărât să sustragă miei de la victimă în condițiile de loc și timp de mai sus,

dar și că tot împreună s-au deplasat la locuința victimei unde înăuntru a

pătruns inculpatul T.A.. De asemenea, din declarația inculpatului B.P. se

reține că acesta a relatat cele declarate de inculpatul T.A. care i-a spus, la

întoarcere, la locuința inculpatului K.Ș.I., că a fost surprins de câini și de

victimă pe care a lovit-o. Tot din aceeași declarație s-a reținut împrejurarea

relatată de acesta că, atunci când inculpatul T.A. a revenit, avea în brațe un

miel pe care l-a lăsat la locuința inculpatului K.Ș.I. Din declarația

inculpatului K.Ș.I. s-a reținut că acesta l-a observat pe inculpatul T.A. că a

mers la ușa ocolului, că atunci când l-a deschis au scăpat mieii, dar și că în

acest timp, a apărut victima, respectiv că în timp ce se afla în grădina

vecinului I.I., peste gard inculpatul T.A. i-a dat un miel iar atunci când

acest din urmă inculpat a sosit la locuința acestui inculpat a constatat în mod

definitiv că "L-am rezolvat pe moșulică", cu mențiunea că acest din

urmă element de fapt ca și cel referitor la aceea că inculpatul T.A. avea în

brațe un miel când a revenit la locuința sa, sunt confirmate și de soția

inculpatului K.Ș.I., martora K.A. Tot ca probă s-au reținut elementele de fapt

din declarația soției victimei, partea vătămată B.C., din cursul urmăririi

penale, la data de 25 aprilie 2007, prin care arată că, fiind semiparalizată,

nu s-a deplasat așa de repede afară ca soțul său, victima, dar l-a auzit

strigând "hoții, hoții iar atunci când l-a văzut ieșind din țarc a

observat că după el erau trei persoane dintre care a recunoscut două, anume pe

B.P. și pe K.Ș.I., că a văzut când împotriva soțului său s-au exercitat acte de

violență după care cele trei persoane au luat cei 6 miei ce se aflau în țarc și

i-au aruncat peste gard iar dintre aceștia dimineața a recuperat unul,

respectiv că soțul său, victima, a rămas culcat pe jos până dimineața când a

reușit să o anunțe pe fiica sa, partea civilă N.E., care a adus salvarea cu

care a fost transportat la Spitalul din Târgu Mureș unde a stat internat timp

de două luni, după care la externare se simțea tot mai rău și nu putea mânca

iar în cele din urmă a decedat. S-a constatat că, în parte, aceste relatări ale

părții vătămate B.C. sunt confirmate și de către martorul P.T. care arată că a

auzit-o pe aceasta atunci când a spus că a auzit zgomote de afară, scandal și

certuri și că, de frică, nu a aprins lumina iar când au încetat, a venit soțul

său în bucătărie plin de sânge după care au anunțat-o pe partea vătămată N.E.

Pe de altă parte, tot

ca probă ce atestă prezența la locul infracțiunii, curtea victimei, s-a reținut

împrejurarea reieșind din declarația martorului S.O.C. că, în calitate de organ

de urmărire penală, acesta a depistat la locul faptei o pălărie care a fost

identificată de unul din cei prezenți ca aparținând inculpatului B.P.

S-a constatat că

probele menționate se coroborează cu constatările leziunilor dar și cu

concluziile referitoare la mecanismul de producere a acestora (anume că între

leziunile traumatice suferite de victimă în luna august 2006 și deces există

legătură de cauzalitate indirectă) așa cum sunt consemnate în raportul de

autopsie medico-legală nr. 4323 -597 din 6 februarie 2007 al I.M.L. Târgu

Mureș.

Instanța a precizat

că înlătur, ca neconcludente, probele ce urmează.

Astfel, constatarea

din raportul de expertiză medico-legală nr. 994/A din 21 iulie 2012 al IML

Craiova potrivit căreia " încă din septembrie 2006 victima nu a mai

prezentat tulburări funcționale majore privind funcțiile masticastorie și de

deglutiție, tulburări pe care le-a prezentat în momentul agresiunii.", dar

și concluzia din același raport că starea de inaniție a victimei la momentul

decesului nu s-a datorat unui tratament incorect indicat și că nu există

legătură de cauzalitate între leziunile de violență suferite din 2/3 august

2006 și decesul acestuia din data de 13 decembrie 2006, care deși utile, s-a

considerat că nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei. Aceasta deoarece,

după cum s-a arătat în raportul de autopsie medico-legală, între leziuni și

deces există o legătură de cauzalitate indirectă care se manifestă prin aceea

că decesul a avut drept cauză directă insuficiența cardio respiratorie acută

produsă de o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, care a fost

favorizată de o cașexie severă cu tulburări polimetabolice, după care cu

caracter de cauză indirectă, același raport de autopsie arată că toate sunt

consecințe ale unui traumatism cranio facial cu fractură de mandibulă în

antecedente, veche de 4 luni, cu referire deci la incidentul prezentat mai sus,

iar cu valoare de concluzie se arată că între leziunile traumatice suferite de

victimă în luna august 2006 și cauza tanato-generatoare a decesului există

legătură de cauzalitate indirectă. S-a constatat că această din urmă concluzie

rezultă, în mod implicit, și din Avizul cu nr. El/10137/2012 din 5 noiembrie

2012 al INML Mina Minovici - Comisia Superioară de medicină legală care

prezintă aceiași cauză directă a decesului dar și cauza indirectă a aceluiași

eveniment iar în privința celei din urmă se arată că tulburările metabolice

severe și cașexia au putut fi cauzate și de traumatismul facial cu leziuni

osoase și de tulburările severe de alimentație. De aceea, instanța de fond a

arătat că nu poate fi însușită concluzia acestui aviz al Comisiei superioare de

medicină legală potrivit căruia nu ar exista o legătură de cauzalitate între

traumatism și deces deoarece din probele amintite dar și din conținutul

avizului rezultă dimpotrivă că există totuși o legătură, chiar dacă aceasta

este indirectă. De aceea, s-a afirmat că, pe de o parte, în conținutul acestui

din urmă aviz există contradicții, anume între constatările amintite care impun

concluzia că există o legătură de cauzalitate indirectă în sensul menționat și

concluziile care neagă în totalitate această legătură iar, pe de altă parte, că

aceste concluzii ale avizului sunt în contradicție și cu concluziile raportului

de autopsie medico-legală. Deci, a precizat instanța, nu vor fi însușite

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 994/A din 21 iulie 2012

al IML Craiova și cale ale avizului Comisiei .superioare de medicină legală,

însă vor fi însușite cele ale raportului de autopsie medico-legală.

Despre susținerile

inculpaților, instanța a considerat că sunt ca neconcludente. Astfel, afirmația

inculpatului T.A. potrivit căreia nu a participat la incident s-a constatat ca

fiind subiectivă deoarece probele având la bază relatările părții vătămate B.C.

în coroborare cu cele ale celorlalți doi inculpați și ale martorilor descriu

actele materiale comise de acesta, prezentate mai sus. Mai mult, s-a constatat

că pentru acest inculpat conduita sa ilicită cu privire la fapta de tâlhărie

din cauza de față este probată prin fapte similare constând în infracțiuni de

tâlhărie, furt calificat și de vătămare corporală pentru care, potrivit

cazierului său judiciar, a fost condamnat la pedepse cu închisoarea care au

sensul de a dovedi în cauza de față un comportament reflex de aceiași natură al

acestuia dar și prin raporturile de subordonare a acestuia față de inculpatul

B.P. ca urmare a calității de angajat ca cioban al acestuia. De asemenea,

susținerea celorlalți doi inculpați că nu au participat la comiterea faptei de

tâlhărie ci doar la aceea de furt calificat a fost apreciată ca irelevantă

deoarece probele demonstrează atât o cooperare morală prin consolidarea

hotărârii infracționale sub aspectul faptei de tâlhărie a autorului T.A. prin

prezența împreună cu acesta în curtea victimei și în timpul agresării acesteia

iar, în cazul inculpatului K.Ș.I., și o cooperare materială prin ajutorul dat

autorului prin preluarea unuia din miei pe care autorul i l-a dat peste gard.

În afară de acestea

s-a constatat că deși din declarația părții vătămate B.C. din cursul urmăririi

penale rezultă că actele de agresiune asupra victimei în scopul realizării

furtului au fost comise împreună de către toți cei trei inculpați, totuși acestea

vor fi restrânse ca având autor doar pe inculpatul T.A. iar pentru ceilalți doi

inculpați reținându-se participarea sub forma complicității. Prima instanță a

precizat că concluzia se impune pe baza probelor de mai sus, dar și pentru că

această susținere a calității de autor a tuturor inculpaților este singulară și

nu este confirmată ulterior, sub acest aspect, de declarația martorului P.T.

care mediază relatările ce le-a perceput de la această parte vătămată, între

care nu se regăsește agresarea efectivă a victimei de către toți cei trei

inculpați.

Cu privire la

cererile inculpaților de schimbare a încadrării juridice în sensul precizat în

cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării s-a constatat că sunt nefondate.

Astfel, cu privire la cererea inculpatului T.A. prin care se urmărește

înlăturarea formei agravante prevăzută de alin. (3) al art. 211 C. pen., a

faptei de tâlhărie s-a reținut că probele menționate mai sus dovedesc

participarea acestuia în calitate de autor la fapta complexă de tâlhărie menționată

prin raportul stabilit între infracțiunea scop, furtul, și infracțiunea mijloc

de violență, cu mențiunea că urmarea materială constând în decesul victimei s-a

produs în raport de atitudinea psihică a acestuia caracterizată prin vinovăție

sub forma praeterintenției (intenție depășită). Cu privire la această din urmă

formă a vinovăției acestui inculpat s-a constatat în raport de conduita sa că a

urmărit cu intenție directă să lezeze corporal victima spre a-i înfrânge

opoziția la actele de sustragere iar vinovăția sub forma culpei fără prevedere

a fost reținută față de rezultatul mai grav, decesul victimei, pe baza

cauzalității indirecte a actelor de agresiune. în acest context, a menționat

instanța, nici în cazul celorlalți doi inculpați nu poate fi înlăturată forma

agravantă a faptei de tâlhărie prin schimbarea încadrării juridice în fapte, în

concurs real, de violare de domiciliu și furt calificat, deoarece aceștia, în

limitele complicității, au cooperat moral la consolidarea hotărârii infracționale

a inculpatului T.A. și, în cazul inculpatului K.Ș.I., chiar material, după cum

s-a arătat. Pe de altă parte, în cazul acestor din urmă doi inculpați s-a

arătat că nu poate fi acceptată schimbarea de încadrare juridică solicitată și

pentru faptul că nu s-a cerut de procuror, conform art. 336 C. proc. pen.,

extinderea procesului penal pentru fapta de violare de domiciliu și nici nu s-a

pus în mișcare acțiunea penală pentru aceasta. De aceea, a precizat instanța,

aceste cereri au fost respinse în ședința din data de 13 noiembrie 2012, ca

nefondate.

Totuși, instanța a

procedat la schimbarea de încadrare juridică a faptei de tâlhărie în formă

agravată în cazul inculpatului T.A. din art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. în art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen.,

urmărindu-se înlăturarea din conținutul juridic a împrejurării referitoare la

comiterea tâlhăriei într-o locuință sau dependință a acesteia. Argumentația a

fost aceea că actele de pătrundere ale acestuia au avut loc doar în curtea

imobilului ca și în ocolul animalelor care, ca accesorii ale clădirii, nu au

regimul de locuință întrucât prin natura lor și nici prin destinație nu servesc

acestui scop și nici de dependințe ale acesteia deoarece nu sunt afectate

locuinței din punct de vedere funcțional (precum baia, scările etc). S-a

precizat că această operațiune de schimbare a încadrării juridice nu este

necesară în cazul celorlalți doi inculpați deoarece încadrarea juridică a

faptei de tâlhărie corespunde acestor cerințe.

În legătură cu

această din urmă operațiune de schimbare a încadrării juridice se-a constatat

în aplicarea interpretării dată acestor norme materiale prin Decizia nr. XXXI

din 16 aprilie 2007 (publicată în M.Of. nr. 772/14.11.2007) prin care Înalta

Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii promovat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și a stabilit că, în cazul de mai sus, trebuia reținută tâlhăria în

concurs real cu fapta penală de violare de domiciliu, constatându-se că, atâta

timp cât procurorul nu a cerut conform art. 336 alin. (1) C. proc. pen.

extinderea procesului penal pentru această faptă și nici nu a declarat că pune

în mișcare acțiunea penală, instanța nu poate proceda la extinderea procesului

și la judecarea cauzei cu privire la această faptă. S-a mai observat că nici

prin rechizitoriu procurorul nu a pus în mișcare acțiunea penală pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, ceea ce constituie un motiv suplimentar

pentru care instanța nu se poate considera sesizată cu această din urmă faptă.

Prima instanță a

considerat că fapta comisă în participație de către cei trei inculpați, primul

în calitate de autor iar ceilalți doi în calitate de complici, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii complexe de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit b, alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C.

pen. în cazul lui T.A. și prev. de art. 26 C. pen. rap. la 211 alin. (1), alin.

(2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen. în cazul

celorlalți doi inculpați. Sub aspectul laturii obiective a acesteia s-au

reținut actele materiale ale inculpatului T.A. care în vederea realizării

sustragerii de animale a agresat victima după care și-a însușit bunurile, cu

mențiunea că actele de violență au cauzat cu intenție depășită decesul victimei

ce constituie acțiunea complexă aflată în raport de la cauză la efect cu

urmările materiale patrimoniale și împotriva vieții arătate. În cazul

celorlalți doi inculpați s-au reținut actele de cooperare prin ajutorul moral

dat autorului pentru întărirea hotărârii infracționale a acestuia nu doar sub

aspectul realizării furtului ci și al infracțiunii mijloc iar, în cazul

inculpatului K.Ș.I. și prin asigurarea posesiei bunului obținut prin tâlhărie.

Instanța a precizat că nu s-a reținut în sarcina inculpatului B.P. participația

și sub forma instigării celorlalți doi inculpați deoarece deși acesta este cel

care a relatat acestora că i s-au furat oi și că nu a fost despăgubit de fiul

victimei totuși probele menționate anterior atestă că împreună au adoptat

hotărârea infracțională fără a fi determinați la aceasta de inculpatul arătat.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut pe baza criteriului obiectiv -

conduita inculpaților vinovăția acestora, de asemenea complexă, și anume cu

intenție față de furt și vătămare corporală gravă, și sub forma culpei fără

prevedere față de rezultatul mai grav, decesul victimei.

La individualizarea

pedepselor s-au avut în vedere criteriile cu caracter general prevăzute de art.

72 alin. (1) C. pen., dar și cele cu caracter particular ale cauzei. Astfel, în

cazul inculpatului T.A. s-a reține autoratul ca formă a participației penale,

modalitatea de comitere a infracțiunii complexe de tâlhărie în condițiile în

care se afla în raporturi de subordonare ca angajat al inculpatului B.P. iar

alături de circumstanțele cu caracter personal (de vârstă, ocupație) și starea

de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

care include, ca prim termen, multiplele condamnări penale menționate în

cazierul judiciar pentru care nu s-a împlinit durata pedepselor principale ale

închisorii, cel de al doilea termen fiind infracțiunea de față. În cazul

celorlalți doi inculpați s-a reținut alături de forma participației penale

(complicitatea), modalitățile acesteia prezentate mai sus - morală în cazul

amândurora dar și materială în cazul inculpatului K.Ș.I. și împrejurarea

prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. având la bază conduita

anterioară corespunzătoare dată de lipsa antecedentelor penale căreia instanța

le-a recunoscut valoare de circumstanță atenuantă pentru a se ajunge la

realizarea scopului pedepsei printr-un nivel corespunzător al acesteia, coborât

sub minimul special conform art. 76 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că nu

se pune problema măsurii de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art.

118 alin. (1) lit. e) C. pen. cu privire la animalele dobândite prin fapta

penală deoarece acestea au fost restituite părților vătămate ori au fost

recuperate (în acest sens fiind declarația martorului B.I., respectiv a părții

vătămate B.C.).

Sub aspectul laturii

civile a procesului s-a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit

parte civilă în cauză conform cu datele rezultând din înscrisul transmis de

aceasta.

De asemenea, s-a

constatat că sunt întrunite condițiile esențiale ale răspunderii delictuale

solidare a celor trei inculpați prevăzute de art. 998, 999 și 1003 C. civ.

Astfel, sub aspectul

despăgubirilor pentru daune materiale s-a reținut că părțile civile N.E. și

B.Ș. au solicitat prin declarațiile date în instanță câte 1.500 lei cu

reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei iar prin cererea scrisă

din 28 februarie 2012 cheltuieli de transport a victimei în sumă de 275,52 lei.

Instanța a constatat că aceste despăgubiri au fost dovedite în limita a 3.000

lei conform cu proba reieșind din declarația martorului Ghirca Ion care arată

că a participat la ceremonialul de înmormântare a victimei, că pomana s-a făcut

la căminul cultural unde a fost lume multă, că s-au sacrificat animale în acest

scop dar și că a aflat de la feciorul victimei că a cheltuit peste 3.000 lei în

acest scop, probă care se coroborează cu cele din declarațiile acestor două

părți civile în sensul că potrivit cultului religios de care aparțin nu se fac

pomeniri în continuare, reținându-se ca probă și înscrisul aflat la dosarul de

urmărire penală nr. 3096/N/07232/2006 la nivelul de 275,52 lei. Instanța a

reținut un total de 3.275,52 lei, adică pentru fiecare din cele două părți

civile câte 1.637,76 lei ca obligații solidare de plată ale celor trei

inculpați.

Sub aspectul

despăgubirilor pentru daune morale s-a constatat că acestea s-au solicitat la

nivelul de câte 105.000 lei pentru fiecare din cele două părți civile. Instanța

a stabilit că, în raport de trauma de ordin afectiv suferită prin decesul

victimei ce le era rudă de gradul I, funcția reparatorie integrală se

realizează prin obligarea solidară a inculpaților la plata a câte 50.000 lei

către fiecare din cele două părți civile.

Pe de altă parte, s-a

reținut că în ce privește raportul obligațional cu partea civilă Spitalul

Clinic de Urgență Târgu Mureș prejudiciul este reprezentat de cheltuielile de

spitalizare ocazionate de internarea victimei, avansate de această parte civilă

și că, în privința despăgubirilor aferente, a operat prin plată subrogarea

acestei părți civile în drepturile părții vătămate, respective că nivelul

acestor despăgubiri este de 936,61 lei conform probei cu înscrisuri

reprezentate de decontul de cheltuieli.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpații

K.Ș.I., B.P. și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș.

Prin Decizia penală

nr. 319 din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2784/102/2009, au

fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt,

inculpații K.Ș.I., B.P. și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu

Mureș.

A fost desființată,

în parte, sentința și, rejudecând, au fost extinse efectele apelului și asupra

inculpatului T.A.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina

inculpatului T.A. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b), alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplic.art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. în infracțiunile prev de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

b), alin. (2

1

) lit. a) și prev.de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C.

pen., cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 211

alin. (1) alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) cu aplic art. 37

alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A. la pedeapsa de 10

ani închisoare.

În baza art. 192

alin. (1) și alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare cu restul rămas

neexecutat de 3 ani, 11 luni și 25 zile închisoare, din pedeapsa de 9 ani și 2

luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 177 de la 31

ianuarie 2008 a Judecătoriei Bacău în Dosarul nr. 11011/180/2007,definitivă

prin nerecurare, urmând ca, în final, inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor reținute în

sarcina fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I. și B.P., din infracțiunea prev. de

art. 26 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) alin. (2

1

)

lit. a) și alin. (3) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la

art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. și

prev. de art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 C.

pen. rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit.

a) C. pen. cu aplic art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (2) C. pen.

s-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I. și B.P. la pedeapsa

de 3 ani închisoare .

În baza art. 192

alin. (1) și alin. (2) Cod pena, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap la

art. 76 alin. (2

1

) C. pen. au fost condamnați aceiași inculpați la

pedeapsa de câte 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate fiecăruia

dintre inculpați, în pedeapsa cea mai grea, aceea de câte 3 ani închisoare.

Au fost respinse

acțiunile civile formulate de părțile civile B.Ș. și N.E.

S-a dispus obligarea

inculpaților, în solidar, la plata sumei de 936,61 lei reprezentând cheltuieli

de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, cu

dobânzile legale aferente până la achitarea integrară a debitului.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu

pentru inculpatul T.A., în cuantum de 300 lei, s-a dispus a fi virat din

fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Dolj.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o încadrare juridică

greșită a faptei reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații K.Ș.I. și B.P.

în infracțiunea de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 C. pen. rap. la

art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3)

C. pen. și, pe cale de consecință, a faptei reținută în sarcina inculpatului

T.A., m infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b),

alin. (2

1

) lit. a) și alin. (3) C. pen.

Analizând

probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, Curtea a constatat că

situația de fapt reținută este corectă, în sensul că la 2 august 2006, în jurul

orelor 2:30, în urma unei înțelegeri prealabile, inculpații T.A., K.Ș.I. și

B.P. au luat hotărârea de a pătrunde în curtea locuinței victimei B.Ș., situată

în localitatea Cecălaca, comuna Ațintiș județul Mureș, fiind conduși de

inculpatul K.Ș.I., care fiind din localitate, cunoștea adresa victimei.

În aceste

împrejurări, după ce au pătruns fără drept în curtea victimei, pe poarta

neasigurată cu mijloace de închidere, cei trei inculpați s-au deplasat în

ocolul mieilor, moment în care victima, în vârstă de 81 ani, care dormea în

șură, a auzit gălăgie și a ieșit să vadă ce se întâmplă, iar în momentul în

care s-a apropiat de ocolul oilor, l-a surprins înăuntru pe inculpatul T.A.,

ceilalți doi inculpați fugind din curte, inculpatul K.Ș.I. rămânând ascuns după

gardul împrejmuitor al curții, iar inculpatul B.P. deplasându-se către locuința

acestuia din urmă.

Văzând că victima

începe să strige după ajutor pentru a alarma vecinii, inculpatul T.A. i-a

aplicat acesteia lovituri cu pumnii în zona feței, victima căzând la pământ,

după care, s-a dus în ocolul oilor, a prins doi miei și i-a dat peste gard

inculpatului K.Ș.I., care a reușit să prindă doar unul, celălalt reușind să

scape.

Victima B.Ș. a reușit

să se târască până în casă, deși a suferit leziuni traumatice, respectiv

fractură mandibulară angulară dreaptă cominutivă, leziuni ce au necesitat 50 -

58 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, ulterior, victima decedând, la

data de 13 decembrie 2006, din raportul medico-legal autopsie nr. 4323-597 de

la 6 februarie 2007 întocmit de I.M.L. Târgu Mureș, rezultând că moartea

acestuia a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute

produse de o bronșiolită purulentă obstructivă cu edem pulmonar, favorizată de

o cașexie severă cu tulburări polimetabolice, iar între leziunile traumatice

suferite în luna august și cauza tanato-generatoare a decesului există legătură

de cauzalitate indirectă.

Curtea a constatat

că, prin încheierea de la 28 februarie 2012, la cererea apărătorului ales al

inculpaților K.Ș.I. și B.P., Tribunalul Olt a admis cererea privind efectuarea

unei expertize medico-legale care să stabilească dacă în condițiile în care

operația suferită de victimă la mandibulă s-ar fi efectuat corect, s-ar mai fi

ajuns la situația ca aceasta să nu mai poată mânca și, implicit, la starea de

inaniție care a cauzat decesul, și dacă între agresiunea din noaptea de 2/3

august 2006 suferită de victima B.Ș. și decesul acesteia există legătură de

cauzalitate.

În acest sens, a

reținut curtea de apel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 994/al din

2 iulie 2012 întocmit de I.M.L. Craiova și aflat la dosar fond, rezultă că

starea de inaniție prezentată de numitul B.Ș. la momentul decesului nu s-a

datorat unui tratament incorect indicat și nu există legătură de cauzalitate

între leziunile de violență prezentate de acesta și suferite în agresiunea de

la 2/3 august 2006 și decesul intervenit la 13 decembrie 2006.

De asemenea, s-a

constatat că, prin avizul nr. 51/E2 din 3 aprilie 2012, Comisia de Control și

Avizare a actelor medico-legale de pe lângă I.M.L. Craiova a aprobat

completarea raportului de expertiză medico-legală pe baza actelor medicale nr.

994/Al/2012 privind pe numitul B.Ș.

Curtea a mai

constatat că, prin încheierea de la 25 septembrie 2012, la solicitarea

Ministerului Public, Tribunalul Olt a. admis cererea formulată de procurorul de

ședință privind avizarea de către Comisia de Avizare și Control din cadrul INML

Mina Minovici București a celor două rapoarte medico-legale efectuate în cauză,

respectiv rapoartele nr. 3319 din 1 octombrie 2012 efectuat de I.M.L. Târgu

Mureș și nr. 994/A1/2012 din 2 iulie 2012 de către I.M.L. Craiova, avându-se în

vedere contradicțiile existente în concluziile acestora și solicitând avizarea

acestora și totodată, să se stabilească dacă există legătură de cauzalitate

între leziunile produse victimei de către inculpat prin săvârșirea faptelor ce

fac obiectul cauzei și decesul acesteia și dacă ulterior acestor leziuni

victima a suferit complicații ce au dus la deces și dacă aceste complicații au

survenit urmare leziunilor produse prin agresiunea de la 2/3 august 2006.

Așa fiind, prin

adresa nr. El/20137/2012 din 5 noiembrie 2012 Comisia Superioară din cadrul

INML Mina Minovici București a înaintat Tribunalului Olt avizul solicitat și

aflat la dosar fond, din cuprinsul acestuia rezultând că moartea numitului B.Ș.

a fost neviolentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă

unei bronhopneumonii, la un traumatism cu multiple tare organice cronice și

ateroscleroză cu demență senilă, favorizată de tulburări metabolice severe,

cașexie ce a putut fi cauzată și de traumatismul facial cu leziuni osoase cu

tulburări severe de alimentare.

S-a precizat că nu se

poate stabili o legătură certă de cauzalitate între traumatismul din 3 august

2006 și decesul numitului B.Ș. din 13 decembrie 2006 și nici nu există

argumente științifice pe baza cărora să se stabilească cu certitudine o legătură

de cauzalitate între traumatismul suferit și decesul victimei.

În raport de toate

aceste aspecte și avându-se în vedere că infracțiunea de tâlhărie comisă de

inculpatul T.A. a fost precedată de o acțiune de pătrundere fără drept în

domiciliul victimei B.Ș., Curtea a constatat că încadrarea juridică a faptelor

reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpații T.A., K.Ș.I. și B.P. este cea

prev.de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) C.

pen. și art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen. și, respectiv, prev. de art. 26

C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat,

așadar, că vinovăția inculpaților este cert dovedită în cauză, cu probele

administrate pe parcursul întregului proces penal, în ceea ce privește

activitatea infracțională a inculpaților K.Ș.I. și B.P., aceasta fiind

apreciată ca o complicitate morală, întrucât prin prezența lor la locul faptei,

cei doi au întărit hotărârea infracțională a autorului - inculpatul T.A., iar

în cazul inculpatului K.Ș.I. și materială, deoarece la vederea victimei acesta

s-a ascuns după gardul împrejmuitor și a primit mieii sustrași de autorul

inculpat T.A., care a aplicat lovituri victimei.

La individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpați, s-a ținut seama de

criteriile de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social ridicat al faptelor

comise, circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunilor, modalitatea și

mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, dar și datele care privesc persoana

inculpaților.

Astfel, s-a constatat

că inculpatul T.A. a săvârșit infracțiunile aflându-se în stare de recidivă

postcondamnatorie prev.de art. 37 lit. a) C. pen., din fișa de cazier judiciar

rezultând că acesta a suferit anterior multiple condamnări penale, aflându-se

în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare pronunțată prin Sentința penală

nr. 180 de la 18 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr.

1275/2005, ceea ce s-a apreciat că denotă perseverență infracțională.

În ceea ce-i privește

pe inculpații K.Ș.I. și B.P., s-a reținut că aceștia nu sunt cunoscuți cu

antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel încât în

favoarea acestora a fost reținută circumstanța judiciară atenuantă prev.de art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei conform

dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pe cale de consecință

și în raport de încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia

dintre inculpați, s-a precizat că se impune a fi respinse acțiunile civile

formulate de părțile civile B.Ș. și N.E.

De asemenea, s-a

considerat că se justifică obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei

de 936,61 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș, cu dobânzile legale aferente până la

achitarea integrară a debitului.

Împotriva acestei

decizii au formulat recurs inculpații K.Ș.I., B.P., T.A. și părțile civile B.Ș.

și N.E.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Raportat la data

pronunțării deciziei atacate și data înregistrării recursurilor pe rolul

Înaltei Curți, care sunt anterioare intrării în vigoare a Noului Cod de

procedură penală (1 februarie 2014), devin incidente dispozițiile art. 12 din

Legea nr. 255/2013 în conformitate cu care recursurile în curs de judecată la

data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au

fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași

instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Prin recursul

promovat, inculpații K.Ș.I. și B.P., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. anterior, au învederat că judecătorul care a soluționat

cauza în primă instanță este incompatibil întrucât s-a antepronunțat asupra

situației de fapt cu prilejul pronunțării, într-un prim ciclu procesual, în

apel, a soluției de restituire a cauzei la Parchet după ce a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina lor, din infracțiunea de furt

calificat în infracțiunea de tâlhărie.

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. anterior, invocat de inculpații

K.Ș.I. și B.P., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când instanța nu

a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2)

sau a existat un caz de incompatibilitate, nu este aplicabil în cauză.

Potrivit art. 47

alin. (2) din Codul de procedură anterior, se considera că judecătorul s-a

antepronunțat, existând incompatibilitate, când participa la judecarea cauzei

deși își exprimase anterior părerea cu privire la soluția care ar fi putut fi

dată în acea cauză.

Ca o primă

observație, este că apărătorul ales al inculpaților K.Ș.I. și B.P. a argumentat

cazul de casare în discuție făcând referire la dispoziții C. proc. pen. din

1969 care nu mai este în vigoare din 1 februarie 2014, deși normele de procedură

penală, respectiv cele ale Noului Cod de procedură penală, sunt de imediată

aplicare, cu excepțiile prevăzute expres de lege (printre acestea nefiind și

prevederile legale referitoare la incompatibilități).

Apoi, se constată că,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei din furt calificat în tâlhărie

pentru inculpații K.Ș.I. și B.P. și restituirea cauzei la procuror, dispusă de

judecătorul G.B. prin Sentința nr. 115 din 3 iunie 2008 a Tribunalului Olt,

secția penală, magistratul nu și-a exprimat opinia cu privire la soluția care

se impune a fi dispusă în prezenta cauză față de cei doi inculpați (condamnare,

achitare, începerea procesului penal), iar soluția dispusă în cauza inițială a

fost de restituire la Parchet. În plus, este evident că urmare restituirii la

Parchet, a dosarului inițial constituit, au mai fost administrate probe și s-a

întocmit un nou act de sesizare a instanței, prin care a fost descrisă situația

de fapt ținându-se seama și de participarea unui alt inculpat, și anume a lui T.A.,

astfel că judecătorul G.B., care a făcut parte și din compunerea completului

care a pronunțat în primă instanță sentința penală 212 din 21 noiembrie 2012 a

Tribunalului Olt, secția penală, nu s-a raportat la același material probator.

Mai mult, în combaterea

acestei critici, subscrisă de inculpați cazului de casare analizat, este

Decizia nr. 1/2006, dată în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și

Justiție - Secțiile Unite, care a statuat, în aplicarea dispozițiilor art. 47

alin. (2) din C. proc. pen. anterior, că schimbarea încadrării juridice a

faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanței, prin încheiere

pronunțată înainte de soluționarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea

judecătorului care a făcut parte din completul de judecată.

Astfel, chiar dacă se

admite că, critica în discuție se circumscrie legalei compuneri a completului,

a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute, față de cele

anterior enunțate și ținând cont de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 255/2013,

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen. anterior nu

este incident deoarece potrivit prevederilor art. 4 din legea menționată,

actele de procedură îndeplinite înainte de intra