ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 856, pronunțată la data de

7 mai 2007, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a Tribunalului Suceava, a respins, ca nefondată, acțiunea

principală, formulată de SC P.C. SRL Fălticeni, în

contradictoriu cu pârâta SC L.R. SA; a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune în ce privește cererea reconvențională

formulată în cauză, pe care a admis-o cu consecința

obligării SC P.C. SRL să plătească SC L.R. SA suma de

137.429 lei, cu titlu de daune.

Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, prin

decizia nr. 53, pronunțată la data de 13 aprilie 2009, a admis apelul

formulat de reclamanta – pârâtă SC P.C. SRL Fălticeni împotriva

sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că, a admis,

în parte, acțiunea principală, a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 71.745,31 lei, reprezentând

contravaloarea lucrărilor efectuate și a respins, ca nefondată,

cererea reconvențională, obligând intimata – pârâtă să

plătească apelantei – reclamante suma de 8.427,8 lei, cheltuieli de

judecată, efectuate în fond și în apel.

Împotriva menționatei decizii a

formulat recurs intimata pârâtă reclamantă reconvențională,

SC L.R. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a criticat

decizia pentru netemeinicie, arătându-se, în esență, că

soluția instanței de apel se bazează exclusiv pe expertiza

contabilă efectuată în cauză și că, din probele

administrate, rezultă buna – credință și disciplina

contractuală a recurentei, care a achitat la termen toate facturile emise

de intimată.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și

legală.

Este de observat că, deși

a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 7

și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat și dezvoltat

aceste motive, conform cerințelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. și

nu a precizat relevanța pe care o au afirmațiile vizând fondul

cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Așa fiind, cum casarea sau

modificarea acestei hotărâri este posibilă numai în cazurile

prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art.

3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a

conformat acestor dispoziții legale și având în vedere,

deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine

publică care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată de avocatul

intimatei și va aplica cererii sale de recurs evocata sancțiune.

În temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, în culpă procesuală,

să plătească intimatei cheltuielile de judecată,

reprezentând onorariu avocat, pe care aceasta le-a efectuat în recurs, astfel

cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de

recurs formulată de pârâta SC L.R. SA Fălticeni împotriva deciziei nr.

53 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta – pârâtă

să plătească intimatei – reclamante SC P.C. SRL Fălticeni

suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs,

reprezentând onorariu avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2010.