ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 838/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 856, pronunțată la data de 7 mai 2007, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, a respins, ca nefondată, acțiunea principală, formulată de SC P.C. SRL Fălticeni, în contradictoriu cu pârâta SC L.R. SA; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, pe care a admis-o cu consecința obligării SC P.C. SRL să plătească SC L.R. SA suma de 137.429 lei, cu titlu de daune. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava, prin decizia nr. 53, pronunțată la data de 13 aprilie 2009, a admis apelul formulat de reclamanta – pârâtă SC P.C.

SRL Fălticeni împotriva sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că, a admis, în parte, acțiunea principală, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 71.745,31 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și a respins, ca nefondată, cererea reconvențională, obligând intimata – pârâtă să plătească apelantei – reclamante suma de 8.427,8 lei, cheltuieli de judecată, efectuate în fond și în apel. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata pârâtă reclamantă reconvențională, SC L.R. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a criticat decizia pentru netemeinicie, arătându-se, în esență, că soluția instanței de apel se bazează exclusiv pe expertiza contabilă efectuată în cauză și că, din probele administrate, rezultă buna – credință și disciplina contractuală a recurentei, care a achitat la termen toate facturile emise de intimată.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare, menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală. Este de observat că, deși a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurenta nu a structurat și dezvoltat aceste motive, conform cerințelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. și nu a precizat relevanța pe care o au afirmațiile vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea acestei hotărâri este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., iar conform alin. (1) al art. 3021 C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, constatând că recurenta nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă incidența art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată de avocatul intimatei și va aplica cererii sale de recurs evocata sancțiune. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimatei cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat, pe care aceasta le-a efectuat în recurs, astfel cum a solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC L.R. SA Fălticeni împotriva deciziei nr. 53 din 13 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta – pârâtă să plătească intimatei – reclamante SC P.C. SRL Fălticeni suma de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.