ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin contestația la executare

înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni, reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Z.M. și SC M.C. SRL SUCEAVA anularea

formelor inițiate în baza contractului de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr.

1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A. încheiat între pârâți și suspendarea

executării până la soluționarea contestației la executare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin contractul de împrumutat autentificat sub nr. 1181 din 28 mai

2003 la B.N.P. D.A., creditorul Z.M. a împrumutat suma de 10.000 Euro către SC

M.C. SRL, reprezentată prin C.V., sumă ce urma să fie restituită până la data

de 28 noiembrie 2003. Pentru garantarea restituirii sumei împrumutate s-a

constituit o ipotecă în favoarea creditorului asupra imobilelor: magazie

materiale, birouri atelier, atelier confecții metalice, magazie și garaj auto,

magazie var, beci, situate pe sup. de 4727 m.p. teren proprietatea municipiului Fălticeni, imobile situate pe str. Alexandru cel Bun, f.n. înscrise în CF

2351/N a Com. Fălticeni, imobile dobândite de debitor în baza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5057 din 12 noiembrie 2002 la B.N.P. P.A. de la S.C.C.A. C. SUCEAVA. Întrucât debitorul nu a restituit împrumutul,

creditorul a investit contractul de împrumut cu formulă executorie și a demarat

formele de executare silită asupra imobilelor arătate.

Ulterior promovării acțiunii

reclamanta și-a completat acțiunea în sensul desființării contractului de

vânzare cumpărare. Reclamanta a precizat că nulitatea absolută a contractului

de ipotecă pentru cauză ilicită rezultă din încălcarea unor dispoziții legale

la constituirea ipotecii, reprezentând o operațiune speculativă între

creditorul și debitorul contractului de împrumut.

Ulterior, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul că solicită a se constata că, contractul de împrumut este

unul simulat, fiind încheiat în realitate între pârâtul Z.M. și C.V., ca

persoană fizică, iar suma de 10.000 Euro nu a fost predată odată cu încheierea contractului

ci eșalonat, începând cu aceeași dată, 28 mai 2003. În aceste condiții,

contractul de împrumut deghizat este nul absolut, pentru cauză falsă și ilicită

și încheiat prin fraudă la lege.

Prin încheierea de ședință din data de

10 iunie 2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității

contractului de împrumut cu ipotecă, de contestația la executare formându-se

dosarul nr. 2046 din 14 iunie 2004.

Prin sentința civilă nr. 1202 din 13

septembrie 2004, Judecătoria Fălticeni și-a declinat competența de soluționare

a cererii în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 2811/COM/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Fălticeni sub nr. 1989 din 9 iunie 2004, reclamantul C.V. a

solicitat în contradictoriu cu pârâții Z.M. și S.C.C.A. C. SUCEAVA anularea

formelor de executare silită pornite în dos. nr. 3/2004 al executorului

judecătoresc H.M., arătând că titlul executoriu este nul absolut, fiind

încheiat cu încălcarea art. 948 pct. 4, 966 și 968 C. civ.

Prin încheierea de ședință din data de

13 septembrie 2004 a fost disjuns capătul de cerere privind constatarea

nulității contractului de împrumut cu ipotecă și s-a format dos. nr. 3068/2004.

Prin sentința civilă nr. 1405 din 13

octombrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni, s-a admis excepția necompetenței

materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată sub nr. 2961/COM/2004.

Prin încheierea de ședință din data de

28 ianuarie 2005, dosarul nr. 2961/COM/2004 a fost conexat la dos. nr. 2811/COM/2004.

Prin sentința nr. 1603 din 28 mai 2007,

Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal a

respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut că reclamanta, prin probele administrate în cauză nu a făcut dovada că

suma de bani împrumutată nu a fost remisă o dată cu încheierea contractului de

împrumut și de asemenea, nu a făcut dovada cauzei ilicite invocată de către

reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA. În ceea ce privește cererea de constatare a

simulației, tribunalul a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței

actului juridic secret care să fi fost încheiat între părțile contractante și

nici dovada încheierii actului secret înainte sau simultan cu actul aparent.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA și pârâta SC M.C. SRL SUCEAVA, iar prin

decizia nr. 58 din 19 ai 2008, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios,

administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe; a respins apelul

declarat de pârâtă pentru lipsa calității procesuale.

Pentru a dispune astfel, curtea de

apel a constatat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acțiunii formulată

de pârâta SC M.C. SRL SUCEAVA în dosar nr. 2961/COM/2004, dosar ce a fost

conexat la prezenta cauză prin încheierea din data de 28 ianuarie 2005. În ceea

ce privește apelul declarat de pârâta SC M.C. SRL, curtea de apel a reținut că

această societate nu mai deține calitate procesuală pasivă, urmare radierii

acestei societăți de la O.R.C. Suceava, anterior datei la care a fost promovat

apelul.

Tribunalul Suceava, reinvestit cu

soluționarea cauzei, prin sentința nr. 258 din 16 februarie 2009, a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect constatarea simulației contractului de

împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A. formulată

de reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA în contradictoriu cu pârâții Z.M. și C.V.; a

fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de C.V. având ca obiect

constatarea nulității absolute a contractului de împrumut cu ipotecă

autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003 de B.N.P. D.A.

În considerentele sentinței,

tribunalul a reținut în ceea ce privește contractul de împrumut cu ipotecă

autentificat sub nr. 1181 din 28 mai 2003, că acesta nu este lovit de nulitate

absolută, nefiind relevată incidența motivelor de nulitate prevăzute de art. 948

pct. 4, 2, art. 966 și 968 C. civ. Cu privire la cererea de constatare a

simulației formulată de către reclamanta S.C.C.A. C. SUCEAVA s-a constatat că

reclamanta nu a probat existența unui act juridic secret care să fi fost

încheiat între părți și nici încheierea actului secret înainte sau simultan cu

actul aparent.

Împotriva sentinței sus menționate a

formulat apel reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea acțiunii .

În motivarea apelului, reclamanta a

susținut că instanța de fond a omis să analizeze cauzele de nulitate a

contractului de împrumut cu ipotecă, invocate de reclamantă.

La termenul de judecată din data de 15

iunie 2009, instanța de apel, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Suceava de a judeca prezenta cauză în primă instanță.

Deliberând cu prioritate asupra

excepției invocată din oficiu, instanța a apreciat-o întemeiată, având în

vedere că prin raportare a celor reținute prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la obiectul litigiului de față, respectiv constatarea

simulației contractului de împrumut cu ipotecă și constatarea nulității

absolute a contractului de împrumut cu ipotecă, litigiul dintre părți este evaluabil

în bani. În continuare a reținut că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie

comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, curtea

constatând că Judecătoria Fălticeni este competentă să judece cauza în primă

instanță.

În consecință, prin decizia nr. 92 din

22 iunie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința nr. 258/2009

a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță

Judecătoriei Fălticeni.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta S.C.M. C. SUCEAVA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În concret, criticile reclamantei au

constat în faptul că soluția este nelegală raportat la dispozițiile art. II alin.

(2) din O.U.G. nr. 58/2003, raportat la momentul investirii instanței,

respectiv 15 martie 2004. Mai arată recurenta că deși soluția instanței de apel

a fost motivată în raport de dispozițiile art. 32/2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, în cauză se

derulaseră deja 4 cicluri procesuale, motiv pentru care soluția nu se impunea.

Recursul este fondat, hotărârea

instanței de apel fiind dată cu greșita interpretare a normelor procedurale în

determinarea competenței.

Prin decizia nr. XXXII/2008 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-a admis recursul în

interesul legii și s-a decis că dispozițiile art. 1 pct. 1 art. 2 pct. 1 lit. a)

și b) și art. 282

1

alin. (1) C. proc. civ., se interpretează în

sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare a

cauzei în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile

civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței

unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea,

rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă

este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Deși instanța pornește în

raționamentul său de la o premisă corectă având în vedere dispozițiile art. 329

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunțate în interesul

legii se publică în M. Of., având caracter obligatoriu, concluzia la care se

ajunge prin aplicarea acestor dispoziții în raport de circumstanțele concrete

ale cauzei este greșită.

Astfel, prezenta cauză a fost

înregistrată pe rolul instanței la data de 15 martie 2004, iar chestiunea instanței

competente s-a tranșat deja de către Judecătoria Fălticeni prin sentința civilă

nr. 1405 din 13 octombrie 2004, în prezent pricina aflându-se în cel de-al

patrulea ciclu procesual.

Tribunalul fiind, așadar, o instanță

legal investită cu soluționarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1

lit. a) C. proc. civ., competența de soluționare a pricinii revine și după

adoptarea Deciziei nr. XXXII/2008 tot Tribunalului Suceava. Aplicarea deciziei nr.

XXXII/2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind

recursul în interesul legii, publicată în M. Of. la data de 10 decembrie 2008,

cu efect retroactiv, unui litigiu existent pe rolul instanțelor judecătorești

de 5 ani este de natură să înfrângă cerința înscrisă în art. 6 paragraful 1 din

C.E.D.O., referitoare la judecarea procesului în termen rezonabil.

Distinct de aceasta scopul recursului

în interesul legii, de mecanism sau instrument de înțelegere a consecințelor aplicării

unei anumite legi și de predictibilitate a efectelor unui anumit comportament,

nu poate fi atins prin aplicarea retroactivă a deciziei pronunțată în interesul

legii, deoarece s-ar ajunge la consecințe contrare în sensul unei instabilități

juridice profunde.

Așa fiind, Înalta Curte, constatând

întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

urmează a admite recursul, a casa decizia curții de apel cu trimitere la

aceeași instanță, pentru continuarea judecării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

S.C.M. C. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 92 din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, casează

decizia recurată, și trimite cauza pentru continuarea judecății apelului aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

ianuarie 2010.