ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2009 reclamanții T.E. și T.I. au chemat în judecată pârâtele SC B.C.

SA, sucursala Suceava, SC S. Fălticeni solicitând instanței anularea următoarelor acte: contractul nr. 60 din 25 octombrie 2004 și următoarele acte adiționale: 60/I din 11 martie 2005, 60/II din 22 mai 2006, 60/III din 31 mai 2006, 60/IV din 9 iunie 2006, 60/V din 16 iunie 2006, 60/VI din 26 iunie 2006, 60/VII din 31 iulie 2006, 60/VIII din 31 august 2006, 60/IX din 22 decembrie 2006, 60/X din 20 februarie 2007, contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 și următoarele acte adiționale: 115/1 din 15 septembrie 2005, 115/II din 1 noiembrie 2005, 115/III din 9 iunie 2006, 115/IV din 26 iunie 2006, 115/V din 12 iulie 2006, 115/VI din 31 iulie 2006, 115/VII din 31 august 2006, 115/VIII din 11 octombrie 2006, 115/IX din 13 decembrie 2006, 115/X din 10 octombrie 2007, contractul nr. 239 din 11 noiembrie 2005 și următoarele acte adiționale: 239/I din 30 decembrie 2005, 239/II din 3 aprilie 2006, 239/III din 31 mai 2006, 239/IV din 9 iunie 2006, 239/V din 26 iunie 2006, 239/VI din 1 iulie 2006, 239/VII din 31 iulie 2006, 239/VIII din 31 august 2006, 239/IX din 22 decembrie 2006, 239/X din 20 februarie 2007, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în cursul anului 2004 și 2005, au fost de acord să garanteze trei credite luate de către SC S. FĂLTICENI SRL de la B.C. SA, sens în care au semnat 3 ipoteci asupra unui apartament proprietatea lor: ipoteca nr. 60 din 25 octombrie 2004 (autentificată sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004); ipoteca nr. 115.1.2 din 15 septembrie 2005 (autentificată sub nr. 2423 din 13 septembrie 2005); ipoteca nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 (autentificată sub nr. 3014 din 17 noiembrie 2005), prin care au garantat restituirea sumelor creditelor luate de către SC S. FĂLTICENI SRL prin următoarele contracte principale: contractul nr. 60 din 25 octombrie 2004; Actul adițional nr. 115.1 din 15 septembrie 2005 la contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 și Contractul de credit nr. 239 din 17 noiembrie 2005. Ulterior semnării contractelor de ipotecă, B.C.

SA și S. FĂLTICENI SRL, în mod fraudulos, fără acordul lor, au încheiat mai multe acte adiționale prin care au modificat semnificativ condițiile din contractele de credit principale la care ipotecile se constituiseră ca accesorii. Mai arată reclamanții că, în actele adiționale mai sus arătate prin care se schimbau condițiile esențiale ale contractelor principale de credit, au fost trecuți ca și părți contractante, însă au refuzat să le semneze. Cu toate acestea pârâții au executat acele contracte ca și cum și-ar fi dat consimțământul. Mai mult au început executarea silită în care aceste înscrisuri sunt folosite ca și titluri executorii împotriva lor. Consideră reclamanții că lipsa semnăturilor lor de pe actele în care sunt parte echivalează cu lipsa consimțământului, prin urmare actele adiționale pe care nu le-au semnat, potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ., sunt lovite de nulitate absolută.

Tribunalul Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1199 din 15 iunie 2009 a respins ca nefondată acțiunea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că actele adiționale la contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004 încheiate ulterior nu aduc nici un fel de modificare obligației de garanție a reclamanților așa încât nu era necesară semnătura și acordul acestora, chiar dacă în actul adițional nr. 60/X din 20 februarie 2007 au fost trecuți ca părți. Cât privește actul adițional nr. 60/IX din 22 decembrie 2006 chiar dacă aduce modificări art. 6 „Garantarea creditului și asigurarea garanțiilor” se observă că, în ceea ce-i privește pe reclamanți a fost reluată aceeași clauză din contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004 și din contractul de garanție imobiliară nr. 60.3 din 25 octombrie 2004. La data de 13 iulie 2005, între pârâta B.C.

SA Sibiu, sucursala Suceava, și pârâta SC S. FĂLTICENI SRL Fălticeni s-a încheiat contractul de linie de credit nr. 115/2005 prin care prim-pârâta a acordat secund-pârâtei o linie de credit în sumă de 200.000 lei. În cuprinsul acestui contract nu s-a prevăzut nici o garanție imobiliară din partea reclamanților așa încât este nejustificată cererea acestora de a se constata nulitatea acestui contract pentru lipsa consimțământului lor. La data de 15 septembrie 2005 s-a încheiat actul adițional nr. 115.1 la contractul de credit 115/2005 în care la art. 6 „Garantarea creditului și asigurarea garanțiilor” a fost trecută o ipotecă de rang II asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5470 a com. cad. Sf.

Ilie situat în Suceava, imobil situat din 3 camere și dependințe identic cu p.c. 846/VII/A, proprietatea reclamanților. Actul adițional a fost semnat de către reclamanți și, mai mult decât atât, prin contractul de garanție imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005 autentificat sub nr. 2423 din 15 septembrie 2005 la BNP „A.I.” reclamanții și-au exprimat clar consimțământul la constituirea acestei garanții. Celelalte acte adiționale la contractul de credit nr. 1156 din 13 iulie 2005 ori nu conțin nici un fel de clauze referitoare la garantarea creditului ori, atunci când conțin, nu fac decât să reia clauza din contractul de garanție imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005. Întrucât aceste acte adiționale nu prevăd alte obligații în sarcina reclamanților nu era necesar a fi semnate de către aceștia.

S-a mai reținut că actele adiționale la contractul de credit nr. 239/2005 nu conțin clauze referitoare la obligația de garanție a reclamanților așa încât nu era necesar consimțământul la încheierea acestora. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanții prin care precizează pentru fiecare contract de credit că au dispărut o parte din garanțiile care existau la semnarea contractelor de ipotecă și că au fost prelungite termenele de creditare împotriva voinței lor fiind modificate condițiile avute în vedere la semnarea ipotecilor ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului și atrage nulitatea absolută, potrivit art. 948 C. civ. Curtea de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 114 din 19 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

Instanța de control judiciar în fundamentarea soluției pronunțate a reținut că nu este incidentă sancțiunea nulității absolute pentru lipsa consimțământului reclamanților și nici nu se poate reține că pârâții intimați și-ar fi încălcat obligația de executare a convenției cu bună credință, întrucât actele arătate în cuprinsul acțiunii nu necesita acordul reclamanților, întrucât nu modifică în nici un fel obligația de garanție, asumată de aceștia. Cu petiția înregistrată la data de 3 decembrie 2009 reclamanții au declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a dat o hotărâre prin aplicarea greșită a legii.

Se susține că au fost părți în contractele principale de credit, deci pentru modificarea acestor contracte trebuia obținut și consimțământul lor, prin prelungirea scadenței fără consimțământul acestora, banca a modificat elementele esențiale, definitorii ale creditelor pentru care nu s-a garantat. Recurenții consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 942 C. civ., cât și art. 948 C. civ. fiind interpretate eronat actele deduse judecății. Recursul este nefondat. Prin cele trei contracte de credit, intimata SC S. FĂLTICENI a beneficiat de credite în valoare de 200.000 lei, 400.000 dolari SUA și respectiv 416.000 Euro. În conformitate cu normele interne ale Băncii, în scopul acordării celor trei credite s-a solicitat clientului alături de alte garanții și o garanție imobiliară SC S. FĂLTICENI SRL prin reprezentanți legali au propus garantarea creditului, de către terți, persoane fizice – T.I.

și T.E. , cu ipoteca asupra imobilului constând în apartament proprietatea soților T.I. și T.E., situat în municipiul Suceava, județul Suceava, intabulat în C.F. nr. 5470 din comuna cadastrală Sf. Ilie, identic cu parcela cadastrală 846/VII/A. Ipotecile asupra imobilului de mai sus, au fost constituite prin: - Contractul de garanție imobiliară nr. 155.1 din 9 martie 2006 autentificat sub nr. 802 din 10 martie 2006 de către BNP F.S.

din Rădăuți, anexa la Contractul de linie de credit nr. 115 din 13 iulie 2005; - Contractul de garanție imobiliară nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 autentificat sub nr. 3014 din 17 noiembrie 2005 de către notar public Adela A.I., anexa la Contractul de credit pentru investiții nr. 239 din 11 noiembrie 2005; - Contractul de garanție imobiliară nr. 60.3 din 25 octombrie 2004 autentificat sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004 de către notar public I.V., anexa la contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie 2004. Dreptul de ipotecă asupra imobilului este intabulat în Cartea Funciară a imobilului. Atât prin contractele de credit, cât și prin contractele de garanție imobiliară, garanții ipotecari au renunțat în mod expres la beneficiul de discuțiune și de diviziune, fiind de acord să răspundă în mod solidar cu debitorul pentru achitarea integrală a datoriei.

În consecință, creditorul la alegerea sa, poate urmări pentru realizarea creanței, pe oricare dintre debitori (împrumutat sau garanți), fiecare debitor răspunzând pentru plata întregii datorii. Instanța de apel a reținut în mod corect că nesemnarea actelor adiționale de prelungire a duratei creditelor, nu afectează valabilitatea contractelor de ipotecă și nu modifică obligația de garanție asumată de aceștia. Cu privire la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat în mod corect faptul că ipoteca, fiind un drept real accesoriu, aceasta „împărtășește” în totalitate soarta obligației principale care ar incumba debitorului în raporturile cu creditorul. Nu pot fi reținute susținerile privind constatările BNR de încălcare a normelor aceasta conducând la o eventuală sancționare a angajaților în condițiile în care semnatarii actelor ar fi condamnați penal.

Față de cele arătate având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții E.T. și I.T. împotriva deciziei nr. 114 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 aprilie 2010.