ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1348/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 8 ianuarie 2009 reclamanții T.E. și T.I. au chemat în judecată pârâtele SC B.C.

SA, sucursala Suceava, SC S. Fălticeni solicitând instanței anularea

următoarelor acte: contractul nr. 60 din 25 octombrie 2004 și următoarele acte

adiționale: 60/I din 11 martie 2005, 60/II din 22 mai 2006, 60/III din 31 mai

2006, 60/IV din 9 iunie 2006, 60/V din 16 iunie 2006, 60/VI din 26 iunie 2006,

60/VII din 31 iulie 2006, 60/VIII din 31 august 2006, 60/IX din 22 decembrie

2006, 60/X din 20 februarie 2007, contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 și

următoarele acte adiționale: 115/1 din 15 septembrie 2005, 115/II din 1

noiembrie 2005, 115/III din 9 iunie 2006, 115/IV din 26 iunie 2006, 115/V din 12

iulie 2006, 115/VI din 31 iulie 2006, 115/VII din 31 august 2006, 115/VIII din 11

octombrie 2006, 115/IX din 13 decembrie 2006, 115/X din 10 octombrie 2007,

contractul nr. 239 din 11 noiembrie 2005 și următoarele acte adiționale: 239/I

din 30 decembrie 2005, 239/II din 3 aprilie 2006, 239/III din 31 mai 2006,

239/IV din 9 iunie 2006, 239/V din 26 iunie 2006, 239/VI din 1 iulie 2006,

239/VII din 31 iulie 2006, 239/VIII din 31 august 2006, 239/IX din 22 decembrie

2006, 239/X din 20 februarie 2007, precum și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că în cursul anului 2004 și 2005, au fost de acord să garanteze trei

credite luate de către SC S. FĂLTICENI SRL de la B.C. SA, sens în care au

semnat 3 ipoteci asupra unui apartament proprietatea lor: ipoteca nr. 60 din 25

octombrie 2004 (autentificată sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004); ipoteca nr. 115.1.2

din 15 septembrie 2005 (autentificată sub nr. 2423 din 13 septembrie 2005);

ipoteca nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 (autentificată sub nr. 3014 din 17

noiembrie 2005), prin care au garantat restituirea sumelor creditelor luate de

către SC S. FĂLTICENI SRL prin următoarele contracte principale: contractul nr.

60 din 25 octombrie 2004; Actul adițional nr. 115.1 din 15 septembrie 2005 la

contractul nr. 115 din 13 iulie 2005 și Contractul de credit nr. 239 din 17

noiembrie 2005.

Ulterior semnării contractelor de

ipotecă, B.C. SA și S. FĂLTICENI SRL, în mod fraudulos, fără acordul lor, au

încheiat mai multe acte adiționale prin care au modificat semnificativ

condițiile din contractele de credit principale la care ipotecile se

constituiseră ca accesorii.

Mai arată reclamanții că, în actele

adiționale mai sus arătate prin care se schimbau condițiile esențiale ale

contractelor principale de credit, au fost trecuți ca și părți contractante,

însă au refuzat să le semneze. Cu toate acestea pârâții au executat acele

contracte ca și cum și-ar fi dat consimțământul.

Mai mult au început executarea

silită în care aceste înscrisuri sunt folosite ca și titluri executorii

împotriva lor.

Consideră reclamanții că lipsa

semnăturilor lor de pe actele în care sunt parte echivalează cu lipsa

consimțământului, prin urmare actele adiționale pe care nu le-au semnat,

potrivit dispozițiilor art. 948 C. civ., sunt lovite de nulitate absolută.

Tribunalul Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1199 din 15 iunie 2009 a respins ca nefondată acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că actele adiționale la contractul de credit nr. 60

din 25 octombrie 2004 încheiate ulterior nu aduc nici un fel de modificare

obligației de garanție a reclamanților așa încât nu era necesară semnătura și

acordul acestora, chiar dacă în actul adițional nr. 60/X din 20 februarie 2007

au fost trecuți ca părți. Cât privește actul adițional nr. 60/IX din 22

decembrie 2006 chiar dacă aduce modificări art. 6 „Garantarea creditului și

asigurarea garanțiilor” se observă că, în ceea ce-i privește pe reclamanți a

fost reluată aceeași clauză din contractul de credit nr. 60 din 25 octombrie

2004 și din contractul de garanție imobiliară nr. 60.3 din 25 octombrie 2004.

La data de 13 iulie 2005, între

pârâta B.C. SA Sibiu, sucursala Suceava, și pârâta SC S. FĂLTICENI SRL

Fălticeni s-a încheiat contractul de linie de credit nr. 115/2005 prin care

prim-pârâta a acordat secund-pârâtei o linie de credit în sumă de 200.000 lei.

În cuprinsul acestui contract nu s-a prevăzut nici o garanție imobiliară din

partea reclamanților așa încât este nejustificată cererea acestora de a se

constata nulitatea acestui contract pentru lipsa consimțământului lor. La data

de 15 septembrie 2005 s-a încheiat actul adițional nr. 115.1 la contractul de

credit 115/2005 în care la art. 6 „Garantarea creditului și asigurarea

garanțiilor” a fost trecută o ipotecă de rang II asupra imobilului înscris în C.F.

nr. 5470 a com. cad. Sf. Ilie situat în Suceava, imobil situat din 3 camere și

dependințe identic cu p.c. 846/VII/A, proprietatea reclamanților. Actul

adițional a fost semnat de către reclamanți și, mai mult decât atât, prin

contractul de garanție imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005

autentificat sub nr. 2423 din 15 septembrie 2005 la BNP „A.I.” reclamanții și-au exprimat clar consimțământul la constituirea acestei garanții.

Celelalte acte adiționale la contractul de credit nr. 1156 din 13 iulie 2005

ori nu conțin nici un fel de clauze referitoare la garantarea creditului ori,

atunci când conțin, nu fac decât să reia clauza din contractul de garanție

imobiliară nr. 115.I.2 din 15 septembrie 2005. Întrucât aceste acte adiționale

nu prevăd alte obligații în sarcina reclamanților nu era necesar a fi semnate

de către aceștia.

S-a mai reținut că actele adiționale

la contractul de credit nr. 239/2005 nu conțin clauze referitoare la obligația

de garanție a reclamanților așa încât nu era necesar consimțământul la

încheierea acestora.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanții prin care precizează pentru fiecare contract de credit că au

dispărut o parte din garanțiile care existau la semnarea contractelor de

ipotecă și că au fost prelungite termenele de creditare împotriva voinței lor

fiind modificate condițiile avute în vedere la semnarea ipotecilor ceea ce

echivalează cu lipsa consimțământului și atrage nulitatea absolută, potrivit

art. 948 C. civ.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 114 din 19 octombrie 2009 a respins apelul ca nefondat.

Instanța de control judiciar în

fundamentarea soluției pronunțate a reținut că nu este incidentă sancțiunea

nulității absolute pentru lipsa consimțământului reclamanților și nici nu se

poate reține că pârâții intimați și-ar fi încălcat obligația de executare a

convenției cu bună credință, întrucât actele arătate în cuprinsul acțiunii nu

necesita acordul reclamanților, întrucât nu modifică în nici un fel obligația

de garanție, asumată de aceștia.

Cu petiția înregistrată la data de 3

decembrie 2009 reclamanții au declarat recurs împotriva soluției instanței de

apel criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Se susține că instanța de apel a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a dat o hotărâre prin

aplicarea greșită a legii.

Se susține că au fost părți în

contractele principale de credit, deci pentru modificarea acestor contracte

trebuia obținut și consimțământul lor, prin prelungirea scadenței fără

consimțământul acestora, banca a modificat elementele esențiale, definitorii

ale creditelor pentru care nu s-a garantat.

Recurenții consideră că au fost

încălcate dispozițiile art. 942 C. civ., cât și art. 948 C. civ. fiind

interpretate eronat actele deduse judecății.

Recursul este nefondat.

Prin cele trei contracte de credit,

intimata SC S. FĂLTICENI a beneficiat de credite în valoare de 200.000 lei,

400.000 dolari SUA și respectiv 416.000 Euro.

În conformitate cu normele interne

ale Băncii, în scopul acordării celor trei credite s-a solicitat clientului

alături de alte garanții și o garanție imobiliară SC S. FĂLTICENI SRL prin

reprezentanți legali au propus garantarea creditului, de către terți, persoane

fizice – T.I. și T.E. , cu ipoteca asupra imobilului constând în apartament

proprietatea soților T.I. și T.E., situat în municipiul Suceava, județul

Suceava, intabulat în C.F. nr. 5470 din comuna cadastrală Sf. Ilie, identic cu

parcela cadastrală 846/VII/A.

Ipotecile asupra imobilului de mai

sus, au fost constituite prin:

- Contractul de garanție imobiliară

nr. 155.1 din 9 martie 2006 autentificat sub nr. 802 din 10 martie 2006 de

către BNP F.S. din Rădăuți, anexa la Contractul de linie de credit nr. 115 din 13 iulie 2005;

- Contractul de garanție imobiliară

nr. 239.4 din 17 noiembrie 2005 autentificat sub nr. 3014 din 17 noiembrie 2005

de către notar public Adela A.I., anexa la Contractul de credit pentru investiții nr. 239 din 11 noiembrie 2005;

- Contractul de garanție imobiliară

nr. 60.3 din 25 octombrie 2004 autentificat sub nr. 4064 din 29 octombrie 2004

de către notar public I.V., anexa la contractul de credit nr. 60 din 25

octombrie 2004.

Dreptul de ipotecă asupra imobilului

este intabulat în Cartea Funciară a imobilului.

Atât prin contractele de credit, cât

și prin contractele de garanție imobiliară, garanții ipotecari au renunțat în

mod expres la beneficiul de discuțiune și de diviziune, fiind de acord să

răspundă în mod solidar cu debitorul pentru achitarea integrală a datoriei. În

consecință, creditorul la alegerea sa, poate urmări pentru realizarea creanței,

pe oricare dintre debitori (împrumutat sau garanți), fiecare debitor răspunzând

pentru plata întregii datorii.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că nesemnarea actelor adiționale de prelungire a duratei creditelor, nu

afectează valabilitatea contractelor de ipotecă și nu modifică obligația de

garanție asumată de aceștia.

Cu privire la fondul cauzei,

instanța de apel a apreciat în mod corect faptul că ipoteca, fiind un drept

real accesoriu, aceasta „împărtășește” în totalitate soarta obligației

principale care ar incumba debitorului în raporturile cu creditorul.

Nu pot fi reținute susținerile

privind constatările BNR de încălcare a normelor aceasta conducând la o

eventuală sancționare a angajaților în condițiile în care semnatarii actelor ar

fi condamnați penal.

Față de cele arătate având în vedere

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

E.T. și I.T. împotriva deciziei nr. 114 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22

aprilie 2010.