ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 181 din 3

aprilie 2006 dată de Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios

administrativ, s-au respins excepția prematurității și a insuficientei timbrări

a acțiunii și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C.M.G. SPA împotriva

pârâtei SC I.C. SA, dispunându-se obligarea acesteia la plata sumei de 63.475

Euro către reclamantă.

Cererea reconvențională a

pârâtei reclamante a fost respinsă.

În considerentele sentinței

s-a reținut că prin contractul de vânzare – cumpărare din 18 decembrie 2002

având ca obiect livrarea de utilaje reclamantei s-a obligat să vândă centrul de

prelucrare pentru ferestre termopan S.C.M., mașina de rindeluit și profilat pe

4 fețe S.C.M. și mașina de șlefuit S.C.M.S. 3, descrise în factura proforma din

17 decembrie 2002 ce face parte integrantă din contract.

Că, din valoarea totală a

contractului de 102457 Euro pârâta a achitat un avans de 39.000 Euro, iar

pentru diferență a constituit în favoarea reclamantei o garanție bancară cu

scadență la 1 august 2004, urmând a plăti suma în trei rate succesive, în 8 luni

de la data livrării mașinilor.

S-a constatat că, la 18

noiembrie 2003, utilaje au fost livrate integral, emițându-se factura în

valoare de 102457 Euro, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a confirma

în scris realizarea condițiilor preliminare necesare montajului utilajelor.

Că, la 27 iulie 2004, în

termenul de valabilitate al scrisorii de garanție bancară, reclamanta a

solicitat băncii plătitoare executarea garanției prin plata sumei de 63.457

Euro, iar banca a refuzat plata, motivând că actele transmise de reclamantă au

fost primite la o zi după expirarea scrisorii de garanție.

S-a considerat astfel că,

față de faptul că prima rată de 11.000 Euro trebuia plătită la data punerii în

funcțiune a utilajelor însă pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a crea

condițiile preliminare pentru punerea în funcțiune, având în vedere și că

contractul părților este valabil, pârâta datorează suma restantă din preț, în

valoare de 63457 Euro.

Cu privire la cererea

reconvențională s-a reținut că este neîntemeiată solicitarea pârâtei privitoare

la constatarea nulității absolute a contractului dată fiind existența valabilă

a consimțământului valabil al reclamantei.

De asemenea, în ce privește

cererea subsidiară de rezoluțiune a contractului s-a constatat că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 C. civ.

Prin decizia nr. 180 din 24

iulie 2006 dată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis apelul pârâtei și s-a schimbat sentința în sensul că

s-a respins acțiunea reclamantei și s-a admis în parte cererea reconvențională

în sensul că s-a dispus rezoluțiunea contractului și repunerea părților în

situația anterioară.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că din conținutul contractului nu rezultă vreo

prevedere care să fi stabilit în sarcina cumpărătoarei obligația de a pregăti

condițiile necesare montajului, această obligație incumbând reclamantei și pe

care nu a respectat-o.

S-a mai constatat că pârâta

a efectuat demersuri pentru a pregăti locația stabilită, încheind contractul

pentru instalații compatibile cu utilajele, iar susținerea reclamantei că

aceste demersuri nu ar fi fost suficiente a fost respinse.

Culpa reclamantei a

constatat și în transmiterea cu întârziere a documentației tehnice, la

aproximativ un an și jumătate de la livrarea utilajelor.

Cu privire la nulitatea

contractului s-a constatat că nu au fost invocate motive de nulitate ci doar

faptul că acesta este afectat de o condiție pur potestativă ceea ce ar însemna

lipsa intenției reclamantei de a se obliga, susținere ce nu a fost primită.

S-a considerat însă, că

neexecutarea montajului și punerea în funcțiune a utilajelor reprezintă o

neexecutare de către vânzătoare a obligației asumate prin contractul încheiat

între părți, care este imputabilă acesteia și care atrage rezoluțiunea

contractului, fiind la latitudinea părții care invocă excepția de neexecutare

să ceară executarea sau rezoluțiunea.

Împotriva deciziei a

declarat recurs reclamanta S.C.M.G. S.P.A. Italia care a solicitat admiterea

acestuia în sensul modificării deciziei, respingerea apelului și menținerea

sentinței ca temeinică și leagă.

În esență, recurenta a

invocat lipsa culpei sale în executarea contractului ca și condiție ce ar fi

trebuit să existe pentru aplicarea instituției rezoluțiunii, susținând și că

nerealizarea montajului reprezintă o neexecutare parțială a contractului

determinată însă, de atitudinea pasivă a pârâtei.

La data de 11 februarie 2008,

recurenta a solicitat instanței să constate că litigiul s-a stins pe cale

amiabilă, în sensul că în cursul lunii decembrie 2007 a efectuat montajul

utilajelor ce fac obiectul contractului nr. 18 decembrie 2002 I.C.B., iar

pârâta a efectuat plata sumei de 6.345 Euro, reprezentând diferența rămasă

neachitată din contravaloarea utilajelor livrate.

Aceeași situație a fost

confirmată și de pârâta intimată prin actul transmis la 12 februarie 2008, prin

care a arătat că s-au îndeplinit obligațiile reciproce, sens în care au fost

încheiate rapoartele 1 M4, 2 M4 și 3 M4 la 20 decembrie 2007 în care s-a

consemnat această situație.

Având în vedere că părțile

în litigiu au pus capăt neînțelegerilor legate de executarea contractului nr. 18

decembrie 02 I.C.B. prin înțelegere amiabilă în sensul că și-au executat

obligațiile reciproce respectiv, reclamanta a realizat montajul utilajelor

livrate, iar pârâta a efectuat plata reprezentând diferența de preț neachitată,

Înalta Curte constată că obiectul cauzei nu mai este în ființă motiv pentru

care, va admite recursul reclamantei și va modifica în parte decizia atacată în

sensul că va respinge și cererea reconvențională a pârâtei reclamante, urmând a

se menține restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C.M.G. S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 74 din 27 aprilie 2007

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge și cererea

reconvențională.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2008.