ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3499/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2000, reclamanta SC T.M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la livrarea echipamentelor topografice, în conformitate cu obligația asumată în contractul nr. 17/1997, iar în caz de neîndeplinire a obligației menționate, pârâta să fie sancționată cu plata de daune cominatorii, de 5.000.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 3258 din 25 aprilie 2001, a admis acțiunea și a obligat pârâta să livreze reclamantei echipamentele topografice în conformitate cu obligația asumată în contractul de vânzare-cumpărare nr. 17/1997, cu daune cominatorii în cuantum de 5.000.000 lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la îndeplinirea obligației menționate și cu 47.614.800 lei, cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a 50% din prețul utilajelor, achitând 50.892 dolari S.U.A., astfel că, potrivit contractului, pârâta vânzătoare urma să livreze utilajele, după care restul de preț se achita în momentul predării acestora.

Că, fără temei obligația predării nu a fost îndeplinită, iar invocarea nerespectării termenului de plată a avansului este de respins, având în vedere primirea și nerestituirea plăților efectuate de reclamantă. S-a mai reținut că raporturile contractuale nu au încetat, contractul nefiind reziliat. Împotriva sentinței menționate, pârâta a declarat apel, prin care a susținut că, potrivit art. 5 din contractul nr. 17/1997, reclamanta cumpărătoare avea obligația achitării avansului de 50% din prețul convenit, în termen de 15 zile de la încheierea contractului și, întrucât plata s-a făcut cu întârziere, raportul contractual nu a mai produs efecte, astfel că nu mai avea obligația livrării. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 1504 din 27 noiembrie 2001, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată și a respins acțiunea.

S-a reținut de către instanța de apel că nerespectarea de către pârâtă a obligației de livrare a echipamentului contractat este justificată, prin nerespectarea de către reclamantă a obligației de plată a avansului de 50%, în 15 zile de la încheierea contractului, astfel că greșit instanța de fond a obligat pârâta la livrarea produselor. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât: - depășirea termenului de plată a avansului de 15 zile de la semnarea contractului, nu a fost sancționată prin contract cu o clauză rezolutorie, dimpotrivă, pârâta a încasat sumele achitate cu întârziere; - dificultățile contractului de distribuție cu partenerul extern-furnizor, nu pot fi opuse raporturilor contractuale în cauză; - fără temei s-a reținut imposibilitatea executării contractului, cât timp nu a fost reziliat.

Recursul este întemeiat. Prin contractul nr. 17 din 25 noiembrie 1997, pârâta-vânzătoare s-a obligat să livreze reclamantei-cumpărătoare „configurația G.P.S.” conform anexei la contract. Condițiile de livrare și plată s-au prevăzut în art. 3 și 5 din contract. Astfel, art. 3 stabilește că produsele vor fi livrate în termen de maximum 45 zile de la data achitării prețului stabilit, iar art. 5 prevede obligația cumpărătorului să asigure mijloacele financiare efectuării plății în minim 50% din costul echipamentelor, în termen de 15 zile de la încheierea prezentului contract, iar restul la livrarea echipamentelor. Din aceste clauze, nu se poate reține că neplata avansului de către cumpărătoare, în termen de 15 zile, duce la încetarea contractului, nefiind prevăzută o clauză în acest sens, ci ar pune în discuție decalarea livrării de către vânzătoare.

În fapt, reclamanta-cumpărătoare a achitat succesiv echivalentul a 50.892 dolari S.U.A., în perioada 23 decembrie 1997 - 7 decembrie 1998, iar cumpărătoarea a primit plățile efectuate, fără obiecțiuni, deci, nu a invocat întârzierea plăților și nu a cerut rezilierea contractului. Obligația plății a 50% din costul echipamentelor - art. 5 din contract - fiind îndeplinită de către cumpărătoare, refuzul livrării produselor este fără temei. Dificultățile invocate de pârâtă, distribuitoare a produselor, sunt fără relevanță, asupra raporturilor în litigiu, cât timp, prin deținerea avansului și nesolicitarea rezilierii, contractul și-a păstrat efectele și trebuie respectat de părți. Ca urmare, hotărârea instanței de fond de obligare a pârâtei la predarea produselor fiind întemeiată, recursul urmează să fie admis, iar decizia Curții de Apel București, secția a V-a comercială nr. 1504 din 27 noiembrie 2001, să fie modificată, în sensul respingerii apelului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta, SC T.M. SA București, împotriva deciziei nr. 1504 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta, SC M.S. SRL București, împotriva sentinței nr. 3258/2001 a Tribunalului București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.