ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2784/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 896/COM/2004

Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta SC B.S.S. SRL Constanța în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Suceava,

a constatat nulitatea absolută parțială a contractului încheiat între părți,

respectiv clauza privind obligațiile clientului inserată în contractul încheiat

în limba engleză, înregistrat din 5 august 2002, a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Constanța, în soluționarea cererii având ca obiect

întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare formulată în

temeiul art. 404

1

C. proc. civ. și a disjuns acest capăt de cerere

pe care l-a declinat spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța.

Pentru a pronunța

astfel instanța de fond a reținut că a rezultat din actele și înscrisurile

dosarului voința reală a părților privind constituirea scrisorii de garanție

bancară în scopul asigurării executării întocmai a obligațiilor stipulate în

contractul de colaborare încheiat la data de 24 iulie 2002, respectiv

efectuarea plăților la timp și acoperirea eventualului risc al anulării

comenzii fără o înștiințare prealabilă.

Cu privire la al

doilea capăt de cerere instanța a reținut că întoarcerea executării silite este

de competența instanței de executare respectiv Judecătoria Constanța.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta SC R.E. SRL Suceava care a criticat-o pentru netemeinicie

și nelegalitate și a arătat că în mod eronat prima instanță a luat în

considerare și s-a pronunțat asupra contractului încheiat în limba engleză,

deoarece între părți nu s-a încheiat decât un singur contract, în limba română.

S-a mai arătat că

instanța de fond a fost indusă în eroare cu privire la existența erorii

obstacol invocată de reclamantă, iar contractul în limba engleză nu a fost

înregistrat fiind tradus numai pentru informarea patronului cetățean englez.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 266/COM din 16 septembrie

2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei, obligând-o la 500 000 lei cheltuieli

de judecată către intimată.

Pentru a hotărî

astfel instanța de apel a reținut în esență că nu are nici un efect asupra

contractului de colaborare încheiat în limba română, constatarea nulității

clauzei menționată, deoarece contractul este recunoscut, semnat de părți și pe

el se întemeiază scrisoarea de garanție.

Așadar cauza de față

nu privește valabilitatea scrisorii de garanție și nici legalitatea executării

acesteia, ci doar se limitează la constatarea nulității unei clauze inserată în

contractul în limba engleză, fără consimțământul părții.

Împotriva deciziei,

în termen legal, pârâta SC R.E. SRL Suceava a declarat recurs, solicitând

admiterea recursului și modificarea hotărârii.

Prin motivele de

recurs invocate recurenta-pârâtă formulează critici de ordin procedural cât și

asupra fondului.

Printr-o primă

critică recurenta arată că instanța de fond cât și de apel nu a considerat

necesară o traducere autorizată a contractului în limba engleză sau cel puțin a

clauzei invocată și pentru care s-a cerut nulitatea, astfel în mod vădit

părtinitor a trecut la judecarea cauzei fără a avea certitudinea traducerii

textului din limba engleză în limba română.

Recurenta mai arată

că după declararea apelului și înainte de primul termen de judecată a formulat

în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. o cerere de suspendare a cauzei

motivat de faptul că s-a formulat o plângere penală care a făcut obiectul Dosarului

nr. 7018/10/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, iar instanța

de apel încălcând dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc. civ. a

apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242(1) pct. 2 C.

proc. civ.

Recurenta arată că se

impunea pronunțarea unei încheieri ce ar fi putut fi atacată cu recurs, deci

consideră că au fost privați de exercitarea unei căi de atac asupra cererii

formulate și deci instanța de apel a încălcat dispoziții procedurale.

Mai arată recurenta

că în apel nu a putut formula și administra probe noi deși art. 292 alin. (2)

coroborat cu art. 292 alin. (1) C. proc. civ. permite acest lucru.

Cu privire la fondul

cauzei, recurenta arată că executarea garanției bancare îi întărește

convingerea că intimata-reclamantă a avut pe tot parcursul executării

contractului de vânzare-cumpărare reprezentarea corectă asupra clauzei

sancționatoare și că în cazul nerespectării acesteia, va suporta consecințele.

În drept pârâta și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și pe

fond a solicitat respingerea ca nefondat.

Cu privire la

excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte

a reținut că decizia atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 octombrie

2004 iar cum recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 1 noiembrie

2004 (fila 18 recurs), rezultă că a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301

C. proc. civ., așa încât excepția va fi respinsă.

Pe fond, recursul

declarat de pârâtă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele

considerente.

Analizând prima

critică formulată de recurentă ce privește oportunitatea solicitării de către

instanțe a unei traduceri autorizate a contractului în limba engleză sau numai

a clauzei invocată, instanța constată că nu este fondată, în condițiile în care

la baza derulării relațiilor contractuale dintre părți a stat contractul în

limba română, care de fapt a reprezentat voința părților. Cu toate acestea la

executarea scrisorii de garanție bancară a fost anexat numai contractul în

limba engleză, în condițiile în care pârâta a susținut că acel contract a fost

necesar numai pentru a fi prezentat partenerului străin al societății, cetățean

englez.

Critica formulată cu

privire la faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art.

244

1

alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât din textul

articolului rezultă că „instanța poate suspenda” așa încât în mod legal instanța

a apreciat că nu se impunea suspendarea judecății cauzei.

Și ultima critică

invocată de pârâtă prin recurs, nu este fondată, având în vedere faptul că

prezenta cauză nu privește valabilitatea scrisorii de garanție, ci faptul că

acesteia i s-a atașat contractul încheiat în limba engleză, contract ce

prezenta o clauză diferită de aceea cuprinsă în contractul în limba română.

În concluzie,

hotărârea recurată fiind legală, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R.E. SRL Suceava împotriva deciziei civile nr. 266/COM

din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.