ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2784/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 896/COM/2004 Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.S.S. SRL Constanța în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Suceava, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului încheiat între părți, respectiv clauza privind obligațiile clientului inserată în contractul încheiat în limba engleză, înregistrat din 5 august 2002, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, în soluționarea cererii având ca obiect întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare formulată în temeiul art. 404 1 C. proc.

civ. și a disjuns acest capăt de cerere pe care l-a declinat spre competentă soluționare Judecătoriei Constanța. Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că a rezultat din actele și înscrisurile dosarului voința reală a părților privind constituirea scrisorii de garanție bancară în scopul asigurării executării întocmai a obligațiilor stipulate în contractul de colaborare încheiat la data de 24 iulie 2002, respectiv efectuarea plăților la timp și acoperirea eventualului risc al anulării comenzii fără o înștiințare prealabilă. Cu privire la al doilea capăt de cerere instanța a reținut că întoarcerea executării silite este de competența instanței de executare respectiv Judecătoria Constanța.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC R.E. SRL Suceava care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate și a arătat că în mod eronat prima instanță a luat în considerare și s-a pronunțat asupra contractului încheiat în limba engleză, deoarece între părți nu s-a încheiat decât un singur contract, în limba română. S-a mai arătat că instanța de fond a fost indusă în eroare cu privire la existența erorii obstacol invocată de reclamantă, iar contractul în limba engleză nu a fost înregistrat fiind tradus numai pentru informarea patronului cetățean englez. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 266/COM din 16 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei, obligând-o la 500 000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut în esență că nu are nici un efect asupra contractului de colaborare încheiat în limba română, constatarea nulității clauzei menționată, deoarece contractul este recunoscut, semnat de părți și pe el se întemeiază scrisoarea de garanție. Așadar cauza de față nu privește valabilitatea scrisorii de garanție și nici legalitatea executării acesteia, ci doar se limitează la constatarea nulității unei clauze inserată în contractul în limba engleză, fără consimțământul părții. Împotriva deciziei, în termen legal, pârâta SC R.E. SRL Suceava a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii. Prin motivele de recurs invocate recurenta-pârâtă formulează critici de ordin procedural cât și asupra fondului.

Printr-o primă critică recurenta arată că instanța de fond cât și de apel nu a considerat necesară o traducere autorizată a contractului în limba engleză sau cel puțin a clauzei invocată și pentru care s-a cerut nulitatea, astfel în mod vădit părtinitor a trecut la judecarea cauzei fără a avea certitudinea traducerii textului din limba engleză în limba română. Recurenta mai arată că după declararea apelului și înainte de primul termen de judecată a formulat în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. o cerere de suspendare a cauzei motivat de faptul că s-a formulat o plângere penală care a făcut obiectul Dosarului nr. 7018/10/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, iar instanța de apel încălcând dispozițiile art. 244 1 alin. (1) C. proc.

civ. a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 242(1) pct. 2 C. proc. civ. Recurenta arată că se impunea pronunțarea unei încheieri ce ar fi putut fi atacată cu recurs, deci consideră că au fost privați de exercitarea unei căi de atac asupra cererii formulate și deci instanța de apel a încălcat dispoziții procedurale. Mai arată recurenta că în apel nu a putut formula și administra probe noi deși art. 292 alin. (2) coroborat cu art. 292 alin. (1) C. proc. civ. permite acest lucru. Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că executarea garanției bancare îi întărește convingerea că intimata-reclamantă a avut pe tot parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare reprezentarea corectă asupra clauzei sancționatoare și că în cazul nerespectării acesteia, va suporta consecințele.

În drept pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului și pe fond a solicitat respingerea ca nefondat. Cu privire la excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte a reținut că decizia atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 octombrie 2004 iar cum recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 1 noiembrie 2004 (fila 18 recurs), rezultă că a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., așa încât excepția va fi respinsă. Pe fond, recursul declarat de pârâtă nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând prima critică formulată de recurentă ce privește oportunitatea solicitării de către instanțe a unei traduceri autorizate a contractului în limba engleză sau numai a clauzei invocată, instanța constată că nu este fondată, în condițiile în care la baza derulării relațiilor contractuale dintre părți a stat contractul în limba română, care de fapt a reprezentat voința părților. Cu toate acestea la executarea scrisorii de garanție bancară a fost anexat numai contractul în limba engleză, în condițiile în care pârâta a susținut că acel contract a fost necesar numai pentru a fi prezentat partenerului străin al societății, cetățean englez. Critica formulată cu privire la faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile imperative ale art. 244 1 alin. (1) C. proc.

civ. nu poate fi primită întrucât din textul articolului rezultă că „instanța poate suspenda” așa încât în mod legal instanța a apreciat că nu se impunea suspendarea judecății cauzei. Și ultima critică invocată de pârâtă prin recurs, nu este fondată, având în vedere faptul că prezenta cauză nu privește valabilitatea scrisorii de garanție, ci faptul că acesteia i s-a atașat contractul încheiat în limba engleză, contract ce prezenta o clauză diferită de aceea cuprinsă în contractul în limba română. În concluzie, hotărârea recurată fiind legală, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă. Respinge recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Suceava împotriva deciziei civile nr. 266/COM din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.