ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2102/2009

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 9 aprilie 2008, Tribunalul Maramureș a condamnat pe inculpata T.R.M. la pedepsele de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. e) C. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. Inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar, în temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Conform art. 254 alin. (3) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 400 RON și a obligat-o la plata acesteia către stat, precum și a două seturi de pahare, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele: În cursul lunii martie 2007, inculpata T.R.M., în calitate de inspector vamal în cadrul Biroului Vamal Sighet, a promis și oferit suma de 200 de Euro unui agent al Poliției de Frontieră, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu exercita controale amănunțite la anumite autovehicule ce urmau să treacă prin vamă. În perioada martie-mai 2007, inculpata a primit în mod repetat bunuri de la învinuita B.M., în scopul de a nu exericta controlul bagajelor, controlul corporal și sancționarea contravențională, facilitând introducerea în țară, de către aceasta din urmă, a mai multor cartușe de țigări. Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin decizia penală nr. 12/A din 9 februarie 2009, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de D.NA., Serviciul Teritorial Cluj și de către inculpata T.R.M.

Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs parchetul și inculpata. Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârilor, înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., stabilirea unor pedepse situate în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei și aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. , în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat executarea în regim privativ de libertate, motivând că, în raport cu infracțiunile săvârșite, limitele de pedeapsă și poziția inculpatei, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin recursul inculpatei, s-a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 385 9 pct. 3 și 18 C. proc. pen. În susținerea primului temei de casare, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, arătând că a existat un caz de incompatibilitate la instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. d) și e) C. proc. pen., iar în ce privește al doilea temei de casare, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatei, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Critica Parchetului, referitoare la greșita reținere în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante nu este întemeiată. Astfel, în mod corect, instanțele au avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatei criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită, iar datelor care caracterizează persoana acesteia, Ie-a atribuit corect valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind just că, în raport de ele, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate.

În raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, cu atitudinea inculpatei în cursul procesului penal, care nu are antecedente penale și de datele privind persoana acesteia (are un copil minor; în caracterizarea de la locul de muncă a inculpatei i s-a acordat calificativul general foarte bine, filele 49, 50 din dosarul instanței de apel), rezultă că nu se impune majorarea pedepsei aplicate și nici schimbarea modalității de executare a acesteia. În ce privește prima critică formulată de inculpată, prin apărătorul ales, se constată că nu este întemeiată. Astfel, pentru a fi incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen., este necesar ca partea care invocă împrejurările din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă să facă și dovada acestora.

Or, susținerea inculpatei că un membru al completului de judecată ar avea interes în cauză, dat fiind că este soțul procurorului șef al D.N.A., care a exercitat supravegherea urmăririi penale nu a fost dovedită. De altfel, în cursul judecării cauzei în apel inculpata putea uza de instituția recuzării, iar cererea de strămutare soluționată în cursul judecării cauzei la instanța de apel nu a conținut ca motive și cazurile de incompatibilitate invocate în recurs. Nici cea de a doua critică, referitoare la achitarea inculpatei, nu poate fi primită. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că sunt întrunite atât condițiile laturii obiective, precum și a celei subiective a infracțiunii de luare și dare de mită, astfel cum au fost reținute de instanțe.

Din coroborarea declarațiilor denunțătorului G.P.I.P., agent de poliție de frontieră, cu cele ale martorilor P.O. , L.V., P.I.A. și ale martorei B.M. cu cele ale martorilor C.I., A.R., G.S.K. și cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, rezultă cert că inculpata a promis suma de 100 Euro denunțătorului, pentru ca acesta să nu își îndeplinească atribuția de serviciu de a efectua controale asupra unor autovehicule, precum și faptul că a pretins și primit diverse bunuri, în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticoruptie Cluj, și recurenta inculpată T.R.M.

să fie respinse, ca nefondate. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, care a pregătit apărarea acesteia până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticoruptie Cluj, și recurenta inculpată T.R.M. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.