ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2102/2009

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 9 aprilie 2008, Tribunalul

Maramureș a condamnat pe inculpata T.R.M.

la

pedepsele de 3 luni

închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1)

C. pen. raportat

la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și

a art. 76 lit. e) C. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 74

lit. a) și c), art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară

a interzicerii unor drepturi.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit

pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,

de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., pe durata unui

termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.

Inculpatei i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., iar, în temeiul art. 71 alin. ultim C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 254 alin. (3) C. pen., instanța a dispus confiscarea de la

inculpată a sumei de 400 RON și a obligat-o la plata acesteia către stat,

precum și a două seturi de pahare, astfel cum rezultă din dispozitivul

sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În cursul lunii martie 2007, inculpata T.R.M., în calitate de inspector

vamal în cadrul Biroului Vamal Sighet, a promis și oferit suma de 200 de Euro

unui agent al Poliției de Frontieră, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească

atribuțiile de serviciu, în sensul de a nu exercita controale amănunțite la

anumite autovehicule ce urmau să treacă prin vamă.

În perioada martie-mai 2007, inculpata a

primit în mod repetat

bunuri de la învinuita B.M., în

scopul de a nu exericta controlul bagajelor, controlul corporal și sancționarea

contravențională, facilitând introducerea în țară, de către aceasta din urmă, a

mai multor cartușe de țigări.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de

minori, prin decizia

penală nr. 12/A din 9 februarie 2009,

a respins, ca nefondate, apelurile declarate de D.NA., Serviciul Teritorial

Cluj și de către inculpata T.R.M.

Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs parchetul și

inculpata.

Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârilor,

înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C.

pen., stabilirea unor pedepse situate în limitele

prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei

și

aplicarea pedepsei complementare

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

, în ce privește

modalitatea de executare a pedepsei, a solicitat executarea în regim privativ

de libertate, motivând că, în raport cu infracțiunile săvârșite, limitele de

pedeapsă și poziția inculpatei, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege pentru aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin recursul inculpatei, s-a solicitat casarea hotărârii atacate în

temeiul art. 385

9

pct. 3 și 18 C. proc. pen. În susținerea primului

temei de casare, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța

de apel, arătând că a existat un caz de

incompatibilitate

la instanța de apel, fiind incidente dispozițiile art. 48

lit. d) și e)

C. proc. pen., iar în ce privește al doilea temei de casare, a solicitat

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru motivele expuse în partea

introductivă

a hotărârii.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au

reținut corect faptele și vinovăția

inculpatei, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul

cuantumului, cât și al modalității de executare.

Critica Parchetului, referitoare la

greșita reținere în favoarea

inculpatei a circumstanțelor

atenuante nu este întemeiată.

Astfel, în mod corect, instanțele au avut în vedere la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatei

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cărora le-au acordat eficiența cuvenită,

iar datelor

care caracterizează persoana acesteia, Ie-a atribuit corect

valoarea de circumstanțe atenuante judiciare, apreciind just că, în raport de

ele, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea condiționată a

executării pedepsei rezultante aplicate.

În raport cu împrejurările concrete de

săvârșire a faptelor, cu

atitudinea inculpatei în cursul

procesului penal, care nu are antecedente penale și de datele privind persoana

acesteia (are un copil minor; în caracterizarea de la locul de muncă a inculpatei

i s-a acordat calificativul general foarte bine, filele 49, 50 din dosarul

instanței de apel), rezultă că nu se impune majorarea pedepsei aplicate și nici

schimbarea modalității de executare a acesteia.

În ce privește prima critică formulată de inculpată, prin apărătorul

ales, se constată că nu este întemeiată.

Astfel, pentru a fi incident cazul de

incompatibilitate prevăzut

de art. 48 lit. d) C. proc.

pen., este necesar ca partea care invocă împrejurările din care rezultă că

judecătorul este interesat sub orice formă să facă și dovada acestora.

Or, susținerea inculpatei că un membru al completului de

judecată ar avea interes în cauză, dat fiind că

este soțul procurorului

șef al D.N.A., care a exercitat supravegherea

urmăririi penale nu a fost dovedită.

De altfel, în cursul judecării cauzei în apel inculpata putea uza de

instituția recuzării, iar cererea de strămutare soluționată în

cursul judecării cauzei la instanța de apel nu a

conținut ca motive și

cazurile de incompatibilitate invocate în recurs.

Nici cea de a doua critică, referitoare

la achitarea inculpatei,

nu poate fi primită.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, rezultă că sunt

întrunite atât condițiile

laturii obiective, precum și a celei subiective a infracțiunii de luare și dare

de mită, astfel cum au fost reținute de instanțe.

Din coroborarea declarațiilor denunțătorului G.P.I.P., agent de poliție

de frontieră, cu cele ale martorilor P.O.

,

L.V., P.I.A. și ale martorei B.M. cu

cele ale martorilor C.I., A.R.,

G.S.K. și cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice, rezultă

cert că inculpata a promis suma de 100 Euro denunțătorului, pentru ca acesta să

nu își îndeplinească atribuția de serviciu de a efectua controale asupra unor

autovehicule, precum și faptul că a pretins și primit diverse bunuri, în scopul

de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi

luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele

temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională

Anticoruptie Cluj, și recurenta inculpată T.R.M. să fie respinse, ca nefondate.

În conformitate cu protocolul încheiat

între Baroul București și Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul

apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpată, care a

pregătit apărarea acesteia până la prezentarea apărătorului ales.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticoruptie Cluj, și recurenta inculpată

T.R.M. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.