ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2661/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2993 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum și a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă 394 din 10 noiembrie 2014 a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a anulat prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 și prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 și a exonerat pârâta de plata taxelor radio-tv.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 394 din 10 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-pârât Guvernul României invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., republicat, susținând că instanța de fond a încălcat normele de drept material aplicabile speței.

În esență, recurentul-pârât arată că, în mod greșit, prin dispozitivul sentinței recurate, instanța a anulat prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003, în realitate acestea fiind deja anulate prin Decizia nr. 2102 din 09.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Față de această situație, recurentul arată că obiectul prezentului litigiu îl constituie prevederile art. 3 alin. (2) din ambele acte normative, iar cele două hotărâri de guvern au fost adoptate în temeiul art. 40 din Legea nr. 41/1994, dispoziții a căror constituționalitate a fost constatată prin mai multe decizii ale Curții Constituționale.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din 14 iunie 2016, pronunțată de Completul de filtru, în camera de consiliu, s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 394 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2016, în ședință publică, s-a pus în discuție excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, raportat la Decizia nr. 2102/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial nr. 650/2009.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în formularea cererii de chemare în judecată din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2993 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, precum și a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.

Prin Decizia nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de S.C. B. S.R.L. Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 712/2008 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința atacată și admisă acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune, în sensul că a fost anulat art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003.

În vederea punerii în aplicarea a Deciziei nr. 2102 din 9 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a adoptat H.G. nr. 1012/2009 prin care au fost exceptate de la plata taxei radio acele microîntreprinderi care nu au activitate suspendată, stabilindu-se totodată și condițiile în care acestea beneficiază de exceptarea la plată.

În concluzie, având în vedere că prin decizia Înaltei Curți nr. 2102/2009 au fost anulate prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003, decizie care, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 691 din 14 octombrie 2009, devenind astfel obligatorie, excepția lipsei de interes apare ca întemeiată.

Nu se poate vorbi despre o lipsa de obiect a recursului întrucât demersul inițiat în fața Curții are un obiect, reprezentat de sentința pronunțată de către instanța de fond.

Este de menționat că printre condițiile ce se cer întrunite cumulativ pentru a fi parte în proces - alături de calitate procesuală, capacitate procesuală și afirmarea unui drept pentru a realizarea căruia calea justiției este obligatorie - se numără interesul, în sensul de folos practic urmărit de cel care inițiază acțiunea civilă.

Interesul trebuie să îndeplinească mai multe cerințe: să fie legitim, juridic; să fie născut și actual; să fie personal și direct.

Excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, incidența sa atrăgând respingerea cererii, fără a se mai proceda la cercetarea acesteia în fond.

Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Simpla cerere formulată nu susține interesul său în cauză, deoarece recunoașterea prin lege presupune soluția adoptată în privința acestei cereri, referitoare la nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, prin raportare la art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, așa cum a-a arătat anterior finalitatea acțiunii în anulare formulată de reclamantă este îndeplinită prin emiterea H.G. nr. 1012/2009 prin care au fost exceptate de la plata taxei radio acele microîntreprinderi care nu au activitate suspendată, stabilindu-se totodată și condițiile în care acestea beneficiază de exceptarea la plată.

Așadar, instanța de fond, în mod greșit nu a acordat prioritate îndeplinirii cerinței interesului în promovarea și susținerea acțiunii formulată de reclamantă, nu a pus în discuția părților această excepție de vreme ce nu mai subzistă interesul acțiunii în anularea acestor prevederi.

De altfel, interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii, nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca și a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

Având în vedere cele menționate anterior, deși natura juridică a intervenției accesorii este de apărare, intervenienta Societatea Română de Televiziune nu este un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit, își justifică interesul său propriu, legitim și actual în participarea la judecata procesului, în sensul realizării unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut.

Astfel, în temeiul art. 67 C. proc. civ., Înalta Cure va admite cererea de intervenție accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune în favoarea Guvernului României.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României și, rejudecând litigiul în fond, va casa sentința atacată, va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea reclamantei ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 394 din 10 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L., ca lipsită de interes.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Societatea Română de Radiodifuziune în interesul pârâtului Guvernului României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2016.