ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1115/2019

Ședința publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Radiodifuziune, anularea Hotărârii nr. 145/25.09.2013 privind Regulamentul de selecție a personalului de conducere din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, Anularea Hotărârii de organizare a concursului publicată pe site-ul SRR în data de 11 decembrie 2013, Anularea concursului organizat în luna ianuarie 2014 de către Societatea Română de Radiodifuziune.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 111 din 24 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A..

A obligat reclamantul să plătească pârâtei Societatea Română de Radiodifuziune suma de 630 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței civile nr. 111 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs, atât reclamantul A., cât și pârâta Societatea Română de Radiodifuziune.

1.3.1. Recursul formulat de reclamantul A.

Recurentul-reclamant a solicitat casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul reținerii, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată.

În motivarea cererii, reclamantul a evocat circumstanțele de fapt referitoare la organizarea concursului pentru postul de director al studioului regional Cluj și a arătat că s-a înscris la acest concurs, respectând prevederile legale.

Exact în aceeași zi, în care a fost publicat anunțul pentru postul din cadrul Studioului de la Cluj (11 decembrie 2013) pe site-ul societății a fost publicat și anunțul în vederea organizării unui concurs similar pentru postul de manager în cadrul Studioului Regional Timișoara.

Deși este vorba despre doua centre teritoriale identice din cadrul Societății Române de Radiodifuziune unde au fost scoase la concurs posturi similar pentru manager, condițiile specifice pentru ocuparea acestui post sunt diferite.

A enumerat condițiile prevăzute pentru postul de manager în cadrul Studioului Regional Timișoara și le-a comparat cu cerințele prevăzute pentru postul din cadrul Studioului de la Cluj, criticând diferențele existente și a susținut că pârâta a urmărit descalificarea reclamantului din procedura de concurs.

A formulat o serie de critici privind modul de desfășurare a concursului, arătând și persoana numită în urma validării rezultatelor acestuia a fost acuzată anterior de plagiat.

Recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat elementele de nulitate absolută invocate, limitându-se la a reține că respectivul concurs nu trebuie anulat, și a concluzionat cu argumente privind noțiunea de "proces echitabil".

1.3.2. Recursul formulat de pârâta Societatea Română de Radiodifuziune

Această recurentă a solicitat casarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticând, în esență, faptul că prima instanță a obligat reclamantul doar la plata unei părți din cheltuielile de judecată, și anume suma de 630 RON, fără a motiva neacordarea cheltuielilor de judecată în suma de 2959,51 RON, deși cuantumul acestor cheltuieli a fost dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, recurenta-pârâtă Societatea Română de Radiodifuziune a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamantul A., susținând că acesta nu respectă prevederile art. 486 alin. (1) lit. d), argumentele acestuia neîncadrându-se în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, arătând că reclamantul a solicitat instanței anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al SRR nr. 145/25.09.2013 privind Regulamentul de selecție a personalului de conducere în cadrul SRR fără a motiva, respectiv fără a indica la modul concret în ce constă nelegalitatea actului a cărei anulare se solicită, și a argumentat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Examinând hotărârea recurată și raportat la motivele invocate de părți în recurs, Înalta Curte constată următoarele:

2.1. Excepția nulității recursului formulat de reclamantul A. este întemeiată și va fi admisă, pentru considerentele ce urmează.

În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse de recurent nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. nu a invocat motive ce pot fi încadrate la motivele de casare prevăzute de lege, nu a adus nici o critică concretă sentinței recurate, reluând în mare parte ad litteram aspectele de fapt și argumentele expuse în cererea de chemare în judecată la fond.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2), în situația în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, intervine sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

2.2. Recursul formulat de pârâta Societatea Română de Radiodifuziune este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (1), art. 452 și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei."

În speță, instanța de fond a respins în tot acțiunea și a obligat reclamantul la plata, către pârâtă, a sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3589,51 RON, depunând înscrisuri în dovedirea acestora .

Se reține, astfel, că în mod eronat a procedat prima instanță la acordarea unei părți din cheltuielile de judecată solicitate de partea care obținuse câștig de cauză, în condițiile în care acestea erau dovedite, sub aspectul cuantumului solicitat, și nu făceau parte din categoria cheltuielilor de judecată care pot fi reduse potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Societatea Română de Radiodifuziune, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, va dispune obligarea reclamantului la plata, către pârâtă, a sumei de 2959,51 RON, reprezentând diferență cheltuieli de judecată în primă instanță, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., invocată de recurenta-pârâtă Societatea Română de Radiodifuziune.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 111 din 24 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul formulat de pârâta Societatea Română de Radiodifuziune împotriva aceleiași sentințe.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând cauza, dispune obligarea reclamantului la plata, către pârâtă, a sumei de 2959,51 RON, reprezentând diferență cheltuieli de judecată în primă instanță.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV