Decizia nr. 1556/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 675/2022 a Curții de Apel București

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanții SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE si A. în calitate de președinte director general al Societății Române de Radiodifuziune au chemat în judecată pârâtul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând anularea Hotărârii nr. 653 din data de 23.09.2020, emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțată în dosarul nr. x/2019 pentru soluționarea petiției nr. 6464/29.10.2019, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 675 din 29.03.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții Societatea Română de Radiodifuziune și A. - Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune, ca neîntemeiată.

Cererile de recurs ce fac obiectul judecății 3.1. Recursul formulat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune Reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a formulat recurs împotriva sentinței, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Prin hotărârea recurată, instanța de fond a constatat că aspectele reținute de către Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării privind incidența prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în domeniul stabilirii și modificării atribuțiilor de serviciu sunt întemeiate. In acest sens, instanța de fond a reținut constatarea faptei de discriminare pe criteriu de gen sub forma hărțuirii și discriminarea pe criteriul apartenenței la o organizație sindicală, în baza art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 care prevede că "persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament." Pentru a fi incident această prevedere legală trebuie ca între faptele prezentate de către persoana interesată pentru constatarea discriminării și criteriile în baza cărora s-a realizat discriminarea să existe un raport de interdependență, respectiv presupusa faptă de discriminare să fie realizată din cauza criteriului invocat. SRR a probat că delegarea competențelor de anagajare patrimonială nu au avut în vedere criteriile de gen sau de apartenență sindicală reținute de către instanța de fond, ci aspecte obiective care țineau exclusiv de petenta B.. De altfel, pentru a fi incidente cele două prevederi reținute de către instanța de fond, respectiv art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în domeniul modificării atribuțiilor de serviciu, acestea ar fi trebuit raportate la cele două criterii reținute ca fiind aplicabile. Pentru a reține această faptă, instanța de fond trebuia să o analizeze din perspectiva criteriilor de discriminare invocate de către petenta B. și reținute de instanță ca fiind aplicabile. Astfel, pentru ca instanța să poată constata incidența prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, trebuia să argumenteze discriminarea privind cercetarea disciplinară din perspectiva criteriilor de gen și de apartanență sindicală, dar deși instanța de fond admite că formularea unor sesizări privind săvârșirea unor abateri disciplinare poate constitui temei al declanșării cercetării, reține totuși diferența de tratament aplicat petentei întrucât "nu rezultă că restrângerile au vizat activitatea tuturor sau mai multor manageri de studiouri teritoriale." Cu privire la discriminarea privind neparticiparea la elaborarea grile de programe pentru Studioul Teritorial Reșița, instanța de fond a realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a analizat fapta din perspectiva criteriilor de gen și de apartanență sindicală. Astfel, din probatoriul administrat de către SRR, rezulta în mod explicit faptul că doamna B. a participat la elaborarea grilei de programe pentru Studioul Teritorial Reșița fiind prezentă la unele ședințe desfășurate în sistem de videoconferință și că, potrivit adresei nr. x/24.07.2019 a Secretarului General al Departamentului Studiouri Teritoriale, depusă la dosarul cauzei, "toți managerii și redactorii șefi au fost informați de conducerea DST prin mail, videoconferințele editorial sau grupul de wapp dedicat conducerilor regionale despre toate solicitările, termenele limită, formatul de elaborare a proiectelor de grilă ce urmează a fi supuse spre avizare și aprobare conducerii SRR, potrivt reglementărilor interne." Prin urmare, nu putea fi reținută de instanța de fond o aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 pe criterii de gen sau de apartenență, subliniindu-se în cuprinsul acțiunii introductive faptul că adresa mai sus menționată a fost tranmsisă doamnei B. prin adresa nr. x/07.08.2019, iar aceasta nu a contestat cele expuse de secretarul general al DST. 3.2. Recursul formulat de reclamantul A. Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Instanța de fond retine in mod superficial critica reclamanților cu privire la necitarea sa de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Sesizarea redactorului șef al Studioului Teritorial Reșița al SRR este formulata împotriva Societății Romane de Radiodifuziune si nu împotriva președintelui Societății Romane de Radiodifuziune. Partea reclamată menționată în cuprinsul hotărârii nu este aceeași cu cea menționată în citația emisă în data de 11.11.2019 transmisă cu numărul de ieșire 6862 din 13.11.2019 pentru formularea punctului de vedere cu privire la petiția înregistrată sub nr. x/29.10.2019 sau cu cea menționată în citația emisă în data de 19.12.2019 transmisă cu numărul de ieșire 7887 din 20.12.2019 privind recitarea părților pentru ședința din data de 16.01.2020. În cele două citații menționate mai sus, partea reclamată este doar Societatea Română de Radiodifuziune, persoană juridică ce funcționează în baza Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea contestată menționează ca parte reclamată pe A. -Președinte Director General și Societatea Română de Radiodifuziune, or cele doua citații comunicate la sediul SRR au fost exclusiv pentru Societatea Romana de Radiodifuziune si niciodată pentru reclamantul persoană fizică. Amenda contravențională a fost aplicată părții reclamate A. - Președinte Director General al Societății Romane de Radiodifuziune la acel moment., in condițiile in care reclamația doamnei B. este formulata împotriva Societății de Radiodifuziune. În plus, după emiterea Hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, recurentul nu mai ocupa calitatea de Președinte al Societății Romane de Radiodifuziune, aspect prezentat si in timpul dezbaterii pe fond a cauzei. In Hotărârea nr. 653 din 23.09.2020, Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării a indicat locul de munca, astfel că nu a fost respectată obligația Consiliului de a indica domiciliul sau reședința sa. Amenda aplicata este o sancțiune pecuniara aplicata unei persoane fizice cu date de identificare, cu domiciliu, si cu alt loc de munca decât Societatea Romana de Radiodifuziune. La momentul cercetării desfășurate de către Consiliul National de Combatere a Discriminării, într-adevăr Societatea Română de Radiodifuziune era reprezentată legal de recurentul A. în calitate de președinte director general si este evident faptul că nu există identitate între persoana juridică - SRR și persoana fizică care deține funcția de reprezentant al acesteia, având in vedere ca petenta distinge în mod expres faptele imputate Societății Române de Radiodifuziune de cele imputate recurentului A. în calitate de președinte director general. La ședința Colegiului Director din data de 16 ianuarie 2020, a fost citata sa se prezinte doar Societatea Română de Radiodifuziune, iar aceasta s-a aparat prin reprezentantul Serviciului Juridic, care a putut realiza apărările DOAR pentru Societatea Română de Radiodifuziune, nu și în numele președintelui director general care nu a fost citata niciodată. În consecință, pentru respectarea prevederilor mai sus menționate care garantează dreptul părților la apărare în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale este evident că recurentul persoana fizica, în calitate de președinte diroctor general al Societății Române de Radiodifuziune, la acel moment, trebuia să fie citat în vederea susținerilor propriilor apărări, indiferent daca acestea erau diferite sau coincideau cu apărările Societății Romane de Radiodifuziune. Potrivit art. 20 alin. (8) din Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare rep, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării. Acest termen nu este aleatoriu, ci este imperativ. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 40/2020 publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 448 din 27 mai 2020, se face referire la termenul de comunicare a hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (8) din aceeași ordonanță, care este un termen special căruia i se aplică - în lipsa unei prevederi speciale - principiile dreptului comun, statuate de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin urmare, Hotărârea nr. 653/2020 a CNCD este un act administrativ prin care in mod abuziv s-a constatat și sancționat fapta contravențională, ori actul administrativ de sancționare contravențională trebuie să fie afectat de un termen de prescripția executării, neputând fi amânat sine die de la comunicare atât timp cât a fost perfectat Niciunul din argumentele prezentate de Societatea Romana de Radiodifuziune în fața Colegiului Director și care au fost susținute de probele aflate la dosarul cauzei nu au fost analizate de către Colegiu, singurele aspecte reținute fiind doar cele ale reclamantei, fără a motiva in vreun fel îndepărtarea/ignorarea acestora. Din aspectele detaliate in concluziile formulate de Societatea Romana de Radiodifuziune, atât in fata onoratei instanțe cat si in fata distinsului Consiliu reiese că Dnei. B. nu i-au fost știrbite din competențele pe care le-ar fi deținut în mod legal, ci o serie de atribuții din fișa de post semnată în anul 2014 au devenit caduce prin schimbarea modului de finanțare al Societății Române de Radiodifuziune. Ca urmare unui control administrativ tematic realizat la toate studiourile teritoriale ale Societății Române de Radiodifuziune, la Studioul teritorial Reșița au fost identificate abateri de notorietate care nu s-au regăsit la niciun alt studio. Din această cauză a fost luată decizia ca delegarea competențelor să fie transferată unei alte persoane cu funcție de conducere din cadrul studioului. Aspectele evidențiate în Raportul de control au fost sesizate și organelor competente, în prezent fiind în curs de soluționare în dosarul penal nr. x/2019, conform Procesului Verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare depus chiar de reclamanta. B. realiza emisiuni la postul public de radio si este evident că aceasta avea obligația să respecte prevederile legale ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: "Personalul de specialitate prevăzut la art. 11 nu poate face parte din partide sau din alte formațiuni politice și este obligat să păstreze echidistanța politică în întreaga sa activitate profesională, asigurând respectarea diversității de opinii", precum și Statutul jurnalistului de Radiodifuziune care interzicea categoric orice nerespectare a acestora chiar prin desfacerea contractului de muncă potrivit art. 13 alin. (4) din aceeași lege: "Nerespectarea dispozițiilor alin. (1) și (2) se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă sau, după caz, cu destituirea din funcție." Nici Consiliul National de Combatere a Discriminării și nici instanța de fond nu au analizat reclamația reclamantei B. prin prisma apărărilor formulate de Societatea Romana de Radiodifuziune. Instanța de fond retine săvârșirea faptei de discriminare privind cercetarea disciplinara; ca instanța să poată constata incidența prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, trebuia să argumenteze discriminarea privind cercetarea disciplinară din perspectiva criteriilor de gen și de apartenență sindicală. Cu toate acestea, instanța de fond admite că formularea unor sesizări privind săvârșirea unor abateri disciplinare poate constitui temei al declanșării cercetării, si retine diferența de tratament aplicat reclamantei întrucât "nu rezultă că restrângerile au vizat activitatea tuturor sau mai multor manageri de studiouri teritoriale." Instanța de fond retine săvârșirea faptei de discriminare privind neparticiparea la elaborarea grile de programe pentru Studioul Teritorial Reșița; cu privire la acest aspect, instanța de fond a realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărțuirea și ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a analizat fapta din perspectiva criteriilor de gen și de apartenență sindicală. Prin urmare, nu putea fi reținută de instanța de fond o aplicare pe criterii de gen sau de apartenență, adresa sus menționată a fost transmisă reclamantei, iar aceasta nu a contestat niciodată cele expuse de secretarul general al DST.

Apărările formulate în cauză În această etapă procesuală, niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 5.1. Elemente de fapt și de drept reținute de prima instanță Prin petiția înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la data de 29.10.2019, petenta B. a reclamat faptul că este discriminată și hărțuită de către angajator. A arătat că tratamentul diferențiat are la bază următoarele criterii: sexul; convingerea privind respectarea principiului independenței editoriale față de orice ingerință politică; apartenența sindicală. A solicitat ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenționale să se dispună orice măsură necesară pentru înlăturarea consecințelor faptei. Prin hotărârea nr. 653/23.09.2020, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. (5) și art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată. A dispus aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 2.000 RON pentru partea reclamată A. - Președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune, potrivit art. 26 alin. (1) din O.G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, republicată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. A admis excepția de necompetență cu privire la capătul de cerere privind solicitarea de a se dispune orice măsură necesară pentru înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii. 5.2. Analiza recursului formulat de reclamantul A. Ca o primă chestiune de analizat, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs invocate de recurentul persoană fizică se pune în discuție cine a fost persoana efectiv sancționată prin hotărârea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării: doar persoana fizică, persoana fizică în calitate de președinte Director General al Societății Române de Radiodifuziune împreună cu SRR sau doar SRR, în calitate de angajator. Cercetând modul de concepere a hotărârii atacate, se constată că partea reclamată a fost considerat A.-Președinte Director General SRR; deci, nu apar 2 părți reclamate, astfel că ab initio, reținerile primei instanțe pe acest aspect sunt greșite. Ca urmare, este evident că în cauză a fost emisă o singură citație și că există o singură parte reclamată. În ceea ce privește identificarea acestei unice părți reclamate, din modul de formulare a citativului hotărârii atacate, reiese în mod evident că partea reclamată a fost persoana fizică A., ca urmare a deținerii calității sale de președinte director general, faptele cu privire la care s-a formulat plângerea de discriminare implicând perioada de exercitare a funcției de către acesta. În lumina acestei clarificări, Înalta Curte va analiza motivul de recurs referitor la greșita aplicare a legii de către prima instanță cu referire la nulitatea Hotărârii nr. 653 din data de 23.09.2020 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru necitarea reclamatului persoană fizică. În mod evident, partea reclamată menționată în cuprinsul hotărârii nu este aceeași cu cea menționată în citația emisă în data de 11.11.2019 transmisă cu numărul de ieșire 6862 din 13.11.2019 pentru formularea punctului de vedere cu privire la petiția înregistrată sub nr. x/29.10.2019 sau cu cea menționată în citația emisă în data de 19.12.2019 transmisă cu numărul de ieșire 7887 din 20.12.2019 privind recitarea părților pentru ședința din data de 16.01.2020, unde se indică Societatea Română de Radiodifuziune, persoană juridică. Cum amenda contravențională a fost aplicată părții reclamate A. - Președinte Director General al Societății Romane de Radiodifuziune, iar acesta nu a fost citat ca atare niciodată, pentru respectarea prevederilor art. 18 alin. (7) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, care garantează dreptul părților la apărare în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale, recurentul persoana fizica trebuia să fie citat în vederea susținerilor propriilor apărări, indiferent daca acestea erau diferite sau coincideau cu apărările Societății Romane de Radiodifuziune. Neefectuarea corectei citări conduce la nulitatea hotărârii atacate, în condițiile art. 175 din C. proc. civ., deoarece vătămarea cauzată reclamantului A. nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii emise cu necitarea sa. Prin urmare, acest motiv de casare este fondat și conduce la necesitatea reformării sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anulării actului atacat, ceea ce determină inutilitatea analizării celorlalte motive de recurs formulate de recurentul A.. 5.3. Analiza recursului formulat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune Cât timp s-a constatat, în cele de mai sus, că partea reclamată a fost persoana fizică A., ca urmare a deținerii calității sale de președinte director general, faptele cu privire la care s-a formulat plângerea de discriminare implicând perioada de exercitare a funcției de către acesta, rezultă că reclamanta SRR nu are interes în formularea prezentei acțiuni, deoarece amenda nu a fost aplicată persoanei juridice (angajatorul). Acest aspect a fost indirect reținut de prima instanță, care a invocat faptul că reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune nu justifică o vătămare cauzată de necitarea în cadrul procedurii administrative a unei alte persoane (persoana fizică A.); cu atât mai mult, dacă SRR nu a fost parte la procedura desfășurată în fața CNCD, coroborat cu faptul că amenda nu i-a fost aplicată societății, nu se justifică interesul formulării acțiunii, în condițiile art. 33 din C. proc. civ. Reformarea sentinței pe acest aspect se impune ca urmare a celor invocate prin recursul recurentului A., respectiv se impune casarea sentinței și respingerea acțiunii formulate de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., ca lipsită de interes. 5.4. Temeiul procesual al soluțiilor date recursurilor Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de reclamanții Societatea Română de Radiodifuziune și A., va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B.; va anula Hotărârea nr. 653 din data de 23.09.2020 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. x/2019; va respinge acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., ca lipsită de interes.