ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5057/2025

Ședința publică din data de 31 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la 15 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B., anularea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 530/09.09.2019, în ceea ce privește dispozitivul, precum și motivele reținute de C.N.C.D. prin care s-a aplicat sancțiunea avertisment, prin constatarea, în principal, a necompetenței C.N.C.D.. În subsidiar, s-a solicitat neaplicarea unei sancțiuni având în vedere inexistența faptelor de discriminare, hărțuire și tratament diferențiat.

Prin încheierea din 18 iuie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a d-lui B. în sensul respingerii acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1715 din 17 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost a admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A. și B., fiind anulată, în parte, Hotărârea nr. 530/09.09.2019 emisă de C.N.C.D. cu privire la pct. 4 și 3 din dispozitiv.

Împotriva încheierii din 20 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 1715 din 17 noiembrie 2023, a declarat recurs pârâta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea încheierii și a hotărârii atacate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că nu a fost analizat fondul pricinii dedus judecății/reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În esență, în motivare, a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată de pârâtul B. și trebuia admisă pentru că acest pârât nu justifică nicio calitate în plan material față de care reclamanta SRTV pentru a-și fundamenta pretențiile. Pârâtul B. și SRTV au figurat pe aceeași poziție în cadrul reclamației înaintate de recurenta la CNCD așa încât niciunul dintre ei nu poate justifica o pretenție față de celălalt.

Pârâtul B. a exercitat în nume personal acțiunea în anularea Hotărârii nr. 530/09.09.2019 a CNCD în cadrul dosarului nr. x/2019, fiind pronunțată Decizia nr. 4863/25.10.2022 de către ÎCCJ, definitivă, hotărâre care a fost depusă și în prezentul dosar. Mai mult, din cuprinsul acelei hotărâri se poate observa că în calitate de pârâtă nu figurează și SRTV, aspect corect raportat la pretențiile invocate de reclamantul B..

A susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea când a respins această excepție, iar decizia trebuie reformată și admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B..

Pe fond, a arătat că sentința civilă nr. 1715/17.11.2023 este nelegală raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În soluționarea prezentei cauze, instanța de fond s-a limitat la a reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al Deciziei nr. 4863/25.10.2022 pronunțată de ÎCCJ în dosar x/2019, apreciind că în condițiile în care ÎCCJ a reținut că fapta săvârșită de pârâtul B. nu constituie o faptă de discriminare, nici fapta reclamantei din prezentul dosar, respectiv Societatea Româna de Televiziune nu poate constitui o faptă de discriminare, în condițiile în care cele două fapte sunt identice, în materialitatea lor.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond reprezintă o mare deziluzie având în vedere că a fost nevoie de 1 an pentru ca instanța de fond să își motiveze soluția dar în fapt să rezolve în mod sumar un dosar fără a intra efectiv în cercetarea fondului. Instanța de fond a optat pentru varianta simplistă a invocării efectului pozitiv a autorității de lucru judecat, în acest fel nefiind necesar a se analiza și interpreta întregul material probator de la dosar.

Prin Decizia nr. 4863/25.10.2022 pronunțată de ÎCCJ în dosar x/2019 a fost analizată situația reclamatului B. însă în contestația din acest dosar trebuie analizat raportul de discriminare reclamat față de SOCIETATEA ROMANA DE TELEVIZIUNE, față de care ne menținem poziția exprimată pe calea întâmpinării. Pe cale de consecință, se impune analizarea acestor fapte în mod distinct și stabilirea faptei de discriminare de către angajator față de recurentă.

Prin urmare, contrar celor susținute de instanța de fond, faptele reclamate nu erau identice ci trebuia ca analiza discriminării să se realizeze în raport de poziția pe care cei doi reclamați - B. și SRTV, primul în poziția de coordonator cu atribuții de director al Studioului Teritorial TVR Cluj, fiind superiorul ierarhic al subsemnatei iar a doua în calitate de angajator, cu atribuțiile prevăzute de lege în cazul acestuia.

Chiar prin Decizia nr. 4863/25.10.2022 pronunțată de ÎCCJ se face o distincție clară între cele două poziții ale reclamaților- B. și SRTV în raport cu recurenta, primul neputând să săvârșească, din funcția pe care o avea, toate faptele reclamate:

Se observă astfel că în dosar x/2019, ÎCCJ a apreciat că unele fapte de discriminate reclamate de recurentă nu puteau să fie săvârșite de B. pentru că acesta nu avea atribuții privind angajarea sau concedierea salariaților, atribuții ce sunt date, potrivit Codului muncii, angajatorului.

Prin urmare, și aceste chestiuni tranșate de ÎCCJ ar fi trebuit reținute cu titlu de efect pozitiv al autorității de lucru judecat, ceea ce impunea Curții de apel București să analizeze raportul de discriminare și prin prisma relației angajat-angajator.

Întrucât instanța de fond nu a analizat fondul raporturilor de discriminare invocate, se impune în principal trimiterea dosarului spre rejudecare Curții de Apel București iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare de ÎCCJ. Pentru analiza acestor fapte, se impune aducerea în prim plan a unor elemente indicate în întâmpinare.

Prin plângerea formulata la CNCD, recurenta a prezentat numeroase situații in care a fost supusa unor diferite forme de discriminare, dovedite cu inscrisurj relevante. Multitudinea de acte de discriminare a fost avuta in vedere si la pronuntarea hotărârii de CNCD - "constatarea existenței unui tratament diferentiat, discriminatoriu si de hartuire potrivit art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (5) si art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare."

A precizat că faptele descrise constituie o încălcare a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata deoarece, în desfasurarea activitatii recurentei la angajatorul SRTV si sub conducerea directa a lui B., a fost supusa la diverse si numeroase acte de discriminare iar reclamatii nu au rasturnat prezumtia de discriminare.

Printr-o verificare cantitativa a numarului de solicitari, respectiv ordine de serviciu, note explicative, rapoarte, etc., venite pe aceasta linie ierarhica se poate remarca faptul ca erau numeroase si consumau suficient timp pentru a formula raspuns, acesta in conditiile in care nivelul de lucru in productie era foarte mare iar personalul insuficient.

In plus, trebuie avut in vedere ca inclusiv structuri cu atributii in domeniu din cadrul SRTV au calificat situatia de la nivelul TVR Cluj ca fiind "anormala din multe puncte de vedere" respectiv s-a remarcat "o uriasa risipa de energie in scopuri non-editoriale, precum si starea conflictuala permanentizata" (a se vedea Raportul Comisiei de analiza pentru TVR Cluj) iar actiunile indreptate impotriva recurentei au fost ca urmare a "relatiei conflictuale dintre conducerea TVR Cluj si o parte a salariatilor studioului teritorial" intretinuta prin decizii si actiuni motivate mai degraba resentimentar decat rational (Comisia de etica).

Hotararea nr. 530/09.09.2019 a CNCD este legala si temeinica sub aspectul retinerii faptelor de discriminare si a aplicarii sanctiunii fata de SRTV, constatandu-se in mod legal ca "efectul creat ca urmare a procedurii cercetarii disciplinare, inlocuirii acesteia din functia detinuta, solicitarea notelor explicative succesive, neconsultarea acesteia la luarea deciziilor in conformitate cu atributiile acesteia, a condus la crearea unui cadru intimidant, ofensiv si umilitor, in sensul prevederilor art. 2 alin. (5) si se constata discriminarea pe baza convingerilor, in conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 republicata. Prin urmare, Colegiul considera ca asupra petentei s-a savarsit, nejustificat, o fapta de hartuire."

În raport considerentele arătate și raportat la criticile de nelegalitate prezentate punctual față de hotărârea instanței de fond, a solicitat ca instanța de control judiciar să admită recursul astfel cum a fost formulat.

Intimatul - pârât B. a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea cereri de recurs, iar pe fond, respingerea căii de atac, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente speței.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta A. este fondat și se impune a fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamanta Societatea Română de Televiziune cu o cerere de anulare a Hotărârii nr. 530 din 9 septembrie 2019 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unui tratament discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1), alin. (5) și art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Apreciind caracterul întemeiat al unei părți din pretențiile emise de reclamantă, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, reținând în motivare efectul pozitiv al autorității de lucru judecat din dosarul nr. x/2019, și a constatat că reclamanta Societatea Română de Televiziune nu a comis o faptă de discriminare.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat cerere de recurs pârâta A., solicitând casarea încheierii din 20 iunie 2020 și hotărârii primei instanțe deoarece aceasta este expresia greșitei interpretări a aplicări a normelor de drept material în cauză.

Preliminar, Înalta Curte constată că în cauză a fost invocată excepția de nulitate a recursului, care a fost soluționată în partea introductivă a prezentei decizii civile cu motivarea că o parte din criticile formulate se încadrează în motivul de casare dezvoltat.

În continuare, Înalta Curte reține, cu privire la cererea de recurs îndreptată împotriva încheierii din 20 iunie 2020, că aceasta este fondată în considerarea faptului că, în cadrul dosarului de față, nu se justifică prezența în calitate de pârât a d-lui B., cererea de chemare în judecată vizează pretinsele fapte de discriminare reținute în sarcina Societății Române de Televiziune, fapte contestate de această reclamantă pe calea acțiunii în anulare.

În conformitate cu art. 32 C. proc. civ. reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, arătând că acestea sunt, în mod cumulativ, capacitatea procesuală, calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes. Cu privire la calitatea procesuală, aceasta trebuie să existe, conform art. 36 C. proc. civ., atât sub aspect activ cât și sub aspect pasiv, referindu-se la identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acestea este dedus judecății.

Dispozițiile art. 32 și ale art. 36 C. proc. civ. trebuie aplicate în materia contenciosului administrativ în funcție de specificul raporturilor de drept public deduse judecății. În acest sens, calitate procesuală în litigiile contenciosului administrativ relative la materia discriminării aparține persoanei discriminate, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și persoanei care a săvârșit fapta de discriminare.

În cazul de față persoana discriminată este A., persoana care a săvârșit fapta de discriminare este Societatea Română de Televiziune iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea care a emis decizia a cărei anulare se solicită.

În consecință, nu se justifică în prezența și menținerea în cauză în calitate de pârât a d-lui B., față și de obiectul verificărilor care trebuie efectuate de prima instanță, respectiv dacă fapta Societății Române de Televiziune este sau nu o faptă de discriminare așa cum a reținut autoritatea pârâtă.

Mai mult, această soluție se impune și în considerarea faptului că în cadrul acțiunii în anulare formulate de dl. B., respectiv în cadrul dosarului x/2019, Societatea Română de Televiziune nu a fost parte procesuală. Decizia emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința d-lui B. a fost atacată anterior, iar cererea de anulare a fost admisă în cadrul unui litigiu tranșat definitiv.

Pentru aceste motive, se impune a fi casată încheierea din 20 iunie 2020 și modificat cadrul procesual pasiv în sensul că dl. B. nu are calitate de pârât în acest dosar.

Cu privire la cererea de recurs formulată de pârâta A. împotriva sentinței civile emise de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte va reține caracterul fondat și al acesteia.

Pornind la analiza motivului de casare ce reglementează greșita interpretare și aplicare a legii în cauză, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii s-a bazat, în mod excluziv, pe valorarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei definitive nr. 4863/25.10.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019. Astfel, în această cauză s-a reținut pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al recurentei-pârâte A. din cauza de față în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al acesteia vătămat, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

În cadrul controlului judiciar, se reține că soluția emisă de prima instanță din această perspectivă este eronată, în cadrul acțiunii de față reclamanta urmărea verificarea din perspectiva relației angajator - angajat a pretinselor fapte de discriminare așa cum au fost acestea reținute prin decizia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării motiv pentru care examenul care trebuia realizat de prima instanță trebuia să fie unul efectiv, care să urmărească dacă faptele imputate de recurentă Societății Române de Televiziune pot fi calificate a fi discriminatorii.

Din perspectiva cadrului normativ incident cauzei se reține că, potrivit art. 2 alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000, "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.",…"(5) Constituie hărțuire și se sancționează contravențional orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv."

Totodată, sunt discriminatorii, potrivit alin. (3) al normei mai sus menționate "prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

În acest sens, în cadrul controlului de legalitate efectuat în privința hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 530 din 9 septembrie 2019, prima instanță trebuia să urmărească dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

Analizând cuprinsul sentinței civile atacate, rezultă că prima instanță a identificat că în sarcina persoanelor reclamate, respectiv Societatea Română de Televiziune și B., nu au fost reținute de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fapte distincte, ci o unică faptă în materialitatea acesteia, care a atras sancționarea ambelor persoane menționate, și a ajuns la concluzia că soluția care se impune în cauză este aceeași cu cea care a vizat acțiunea formulată de reclamantul B. în dosarul nr. x/2019.

Nu putem fi de acord cu raționamentul expus de prima instanță, care trebuia să procedeze la verificarea îndeplinirii condițiilor legale cumulative(citate mai sus) cerute de lege pentru a stabili dacă fapta reținută și în sarcina Societății Române de Televiziune întrunește caracteristicile unei fapte de discriminare iar nu să emită o soluție bazată în mod exclusiv pe caracterul unic al faptei săvârșite de B. și de Societatea Română de Televiziune în materialitatea ei și pe efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 4863/2022.

Astfel, se impunea ca prima instanță, în raport de fiecare pretinsă faptă de discriminare imputată reclamantei, să identifice criteriul de discriminare și situația comparabilă, examinând dacă persoanele se află în situații similare sau diferite. Or, prima instanță nu a realizat o examinare efectivă a faptelor, care să conducă la concluzia existenței sau nu a discriminării în raport de tratamentul aplicat recurentei-pârâte și de criteriul invocat de aceasta din urmă(al convingerilor).

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte reține că se impune admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile atacate, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care urmează a proceda la realizarea unui examen efectiv al faptelor reținute de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în sarcina reclamantei, prin raportare la normele de drept care reglementează în materia discriminării.

În raport de cadrul procesual pasiv care a fost reconfigurat în calea de atac exercitată de pârâta A., judecata se va relua, în conformitate cu dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea dezlegărilor date problemelor de drept de instanța de control judiciar, fără participarea în cauză în calitate de pârât a d-lui B..

Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul împotriva încheierii din 18 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 1715 din 17 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa încheierea și hotărârea atacată și va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., iar pe fond, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă A. împotriva încheierii din 18 iunie 2020 și a sentinței civile nr. 1715 din 17 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și, în rejudecare:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, și, în consecință, respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului B., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.