ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune. Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Societatea Română de Radiodifuziune a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect. Prin sentința nr. 130/ F/ CA din 5 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Societatea Română de Radiodifuziune și a respins ca lipsită de obiect acțiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara, împotriva Guvernului României. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea de intervenție principală, formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, este netimbrată, motiv pentru care a anulat această cerere și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de aceeași intervenienta.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța de fond a constatat că aceasta este fondată, având în vedere ca actele a căror anulare se solicită sunt acte administrative unilaterale cu caracter normativ, iar prin Decizia nr. 2102/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și anularea prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune, precum și publicarea dispozițiilor conform art. 23 din Legea nr. 554/2004. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că susținerea reclamantei conform căreia cele două dispoziții au fost anulate pentru alte motive, nu are relevanță, atâta timp cât efectul hotărârii judecătorești îl reprezintă lipsirea de efecte juridice a celor două texte.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Societatea Română de Radiodifuziune criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta-intervenientă critică soluția instanței în ceea ce privește anularea ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu , arătând în esență că instanța ar fi trebuit să mai acorde un nou termen de judecată în vederea depunerii la dosar a taxei de timbru și a timbrului judiciar. Totodată, recurenta-intervenientă arată că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că s-a acordat un termen pentru depunerea în original a taxei de timbru, întrucât în realitate prin citația emisă la data 16 aprilie 2010, Societatea Română de Radiodifuziune este chemată în instanță la data de 5 mai 2010, în calitate de intervenientă făcându-se mențiunea pe citația respectivă de a preciza interesul propriu în cauză, precum și obligația timbrării cererii de intervenție.

De altfel, a mai precizat recurenta-intervenientă, originalul taxei de timbru a fost trimis prin poștă în data de 5 mai 2010. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din examinarea motivelor de recurs, Înalta Curte constată că motivele de recurs privesc implicit și încheierea de ședință prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de intervenție în interes propriu a Societății Române de Radiodifuziune.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii". Astfel, având în vedere că prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2010 s-a pus în vedere Societății de Radiodifuziune Română să depună originalul taxei de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de intervenție în interes propriu, mențiune cu care a fost și citată, Înalta Curte constată că , în mod corect, i-a fost anulată cererea de intervenție în interes propriu, întrucât până la momentul închiderii dezbaterilor în cauză, intervenienta în interes propriu nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Întrucât motivele de recurs nu cuprind și referiri la fondul cauzei, se constată că aspectele examinate de instanța de fond sunt corect reținute. In consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr. 130/ F/ CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia. secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.