ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea prevederilor cuprinse în

art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru

serviciul public de radiodifuziune și anularea prevederilor cuprinse în art. 3

alin. (2) din H.G. nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul

public de televiziune.

Prin

întâmpinare, Guvernul României a invocat excepția lipsei procedurii prealabile

și excepția lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

Societatea

Română de Radiodifuziune a formulat cerere de intervenție în interesul

Guvernului României, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și

cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond solicitând respingerea acțiunii ca fiind

lipsită de obiect.

Prin sentința

nr. 130/ F/ CA din 5 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a admis cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta Societatea Română de

Radiodifuziune și a respins ca lipsită de obiect acțiunea formulată de

reclamanta SC I.I. SRL Hunedoara, împotriva Guvernului României.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea de

intervenție principală, formulată de Societatea Română de Radiodifuziune, este

netimbrată, motiv pentru care a anulat această cerere și a admis în principiu

cererea de intervenție accesorie formulată de aceeași intervenienta.

În ceea ce

privește excepția lipsei de obiect, instanța de fond a constatat că aceasta

este fondată, având în vedere ca actele a căror anulare se solicită sunt acte

administrative unilaterale cu caracter normativ, iar prin Decizia nr. 2102/2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus anularea

prevederilor cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977 din 22 august 2003

privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și anularea prevederilor

cuprinse în art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 978 din 22 august 2003 privind taxa

pentru serviciul public de televiziune, precum și publicarea dispozițiilor

conform art. 23 din Legea nr. 554/2004.

S-a mai arătat

în considerentele sentinței atacate că susținerea reclamantei conform căreia

cele două dispoziții au fost anulate pentru alte motive, nu are relevanță,

atâta timp cât efectul hotărârii judecătorești îl reprezintă lipsirea de efecte

juridice a celor două texte.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Societatea Română de Radiodifuziune

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

recurenta-intervenientă critică soluția instanței în ceea ce privește anularea

ca netimbrată a cererii de intervenție în interes propriu , arătând în esență

că instanța ar fi trebuit să mai acorde un nou termen de judecată în vederea

depunerii la dosar a taxei de timbru și a timbrului judiciar.

Totodată,

recurenta-intervenientă arată că instanța de fond a reținut, în mod greșit, că

s-a acordat un termen pentru depunerea în original a taxei de timbru, întrucât

în realitate prin citația emisă la data 16 aprilie 2010, Societatea Română de

Radiodifuziune este chemată în instanță la data de 5 mai 2010, în calitate de

intervenientă făcându-se mențiunea pe citația respectivă de a preciza interesul

propriu în cauză, precum și obligația timbrării cererii de intervenție.

De altfel, a

mai precizat recurenta-intervenientă, originalul taxei de timbru a fost trimis

prin poștă în data de 5 mai 2010.

Analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Din examinarea

motivelor de recurs, Înalta Curte constată că motivele de recurs privesc

implicit și încheierea de ședință prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de

intervenție în interes propriu a Societății Române de Radiodifuziune.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, „neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii".

Astfel, având

în vedere că prin încheierea de ședință din 14 aprilie 2010 s-a pus în vedere

Societății de Radiodifuziune Română să depună originalul taxei de timbru și

timbrul judiciar aferente cererii de intervenție în interes propriu, mențiune

cu care a fost și citată, Înalta Curte constată că , în mod corect, i-a fost

anulată cererea de intervenție în interes propriu, întrucât până la momentul

închiderii dezbaterilor în cauză, intervenienta în interes propriu nu s-a

conformat dispozițiilor instanței.

Întrucât

motivele de recurs nu cuprind și referiri la fondul cauzei, se constată că

aspectele examinate de instanța de fond sunt corect reținute.

In consecință,

criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat în cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr.

130/ F/ CA din 5 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia. secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.